O temă veche: Unirea dintre Rusia și Belarus

O temă veche: Unirea dintre Rusia și Belarus

Autor: Dorin Melnic

 

Federația Rusă și Republica Belarus discută de aproximativ 20 de ani despre o eventuală integrare mai aprofundată în cadrul unei Uniuni statale, dar nu au reușit să se pună de acord asupra punctelor cheie, inclusiv cu privire la instituirea monedei unice.

Comunitatea Rusiei și Belarusului a fost înființată la 2 aprilie 1996. Bazele uniunii au fost consolidate la 2 aprilie 1997, prin semnarea ,,Tratatului Uniunii Belarusului și Rusiei’’, cu această ocazie denumirea fiind schimbată în Uniunea Belarusului și Rusiei. Câteva acorduri suplimentare au fost semnate la 25 decembrie 1998, cu scopul de a îmbunătăți integrarea socială, politică și economică.

Totuși, integrarea politică ascunde unele nelămuriri. Sub presiunea propriilor săi oponenți politici, care doreau unirea celor două state, cât și a președintelui belarus Aleksandr Lukașenko, care dorea să lege economia slabă a Belarusului de cea rusească mai puternică, Boris Elțân, președintele Rusiei, a inițiat crearea unei Uniuni cu scopul de a armoniza diferențele politice și economice dintre cele două națiuni. În opinia unor experți, scopul real al lui Lukașenko era de a-și spori puterea, devenind președintele viitoarei federații ruso-beloruse după ce Elțân și-ar fi părăsit funcția, ținând cont că liderul rus se bucura de o popularitate foarte scăzută. Vladimir Putin a fost ales președinte al Rusiei în 2000, Lukașenko fiind nevoit să își amâne planurile și să mențină o balanță între independența Belarusului și creșterea presiunii din partea lui Putin de a continua procesul de integrare a celor două state într-o singură Uniune.

Tratatul de înființare a Uniunii Statale a Rusiei și Belarusului a fost semnat la 8 decembrie 1999. Obiectivul era crearea unei federații de tipul Uniunii Sovietice, cu un singur șef de stat și legislație, steag, constituție, armată, cetățenie și monedă unice. Uniunea a fost ratificată de Duma de Stat a Rusiei la 22 decembrie 1999 și de Adunarea Națională a Republicii Belarus la 26 ianuarie 2000.

În mod neașteptat, ambele state urmau să își piardă interesul față de Uniune, întâi Rusia, apoi Belarus, fiind reinstaurate controalele vamale de-a lungul frontierelor, uniunea vamală fiind suspendată până în 2010. Planurile privind adoptarea unei monede unice nu au adus nici ele vreun rezultat.

Interesele reînnoite nu au încetat nici ele să apară. La 1 august 2011, Putin a afirmat că susține o uniune formată din Rusia, Belarus și Osetia de Sud. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Belarus de Externe, Andrei Savinuk, a respins ideea; aceeași poziție a adoptat-o și Dimitri Medoiev, ambasadorul Osetiei de Sud la Moscova, care a precizat: ,,Oamenii noștrii au votat pentru independență la referendumul din 2006 și nu doresc să intre în componența Federației Ruse’’.

Lukașenko a desființat total ideea unei uniri în cadrul unei ședințe din ianuarie 2019. ,,Nu putem vorbi despre o unire. Am stabilit deja acest lucru cu președintele Rusiei. Nu vreau să intru în detalii, însă precizez că ar fi trebuit să aprobăm împreună actul constituțional care ar fi creat Uniunea Rusia-Belarus, adică Constituția Uniunii, care ar fi specificat la rândul ei organismele de conducere, de putere, moneda unică ș.a. Rusia a refuzat la vremea ei luarea acestei căi. I-am amintit președintelui rus de acest lucru și a fost de acord cu mine. Crearea Uniunii Rusia-Belarus necesită acordul ambelor părți pentru că acesta reprezintă principiul fundamental al înființării oricărei uniuni, nu pentru că așa zic eu. În caz contrar, ar fi o anexare sau o incorporare’’, a declarat președintele Belarusului.

Lukașenko a afirmat la anumite ocazii că Belarus va rămâne un stat suveran, precizând în mod ironic că ,,Rusia și Belarus pot trăi în același bloc, dar în apartamente diferite’’.

În februarie 2020, președintele belarus a declarat că Moscova a sugerat Minskului un acord asupra prețurilor la resursele energetice în schimbul aderării Belarus la Rusia într-un singur stat. La începutul anului trecut, majoritatea companiilor ruse au sistat aprovizionarea cu petrol a Belarusului din cauza disputelor legate de preț, după ce Rusia a redus subvențiile la petrol.

O Uniune Rusia-Belarus în viitorul apropiat rămâne sub semnul întrebării, cu un Putin care a revenit cu intenții și inițiative concrete de a realiza acest plan aflat în desfășurare de aproximativ două decenii și un Lukașenko la Minsk care, oricât de rusofil ar fi, nu uită că este președintele poporului belarus. Rusia îl percepe și evaluează hibrid pe liderul de la Minsk: pe de o parte îl consideră prieten, pe de altă parte îl disprețuiește. Lukașenko are curajul de a înfrunta admnistrația de la Kremlin în disputele bilaterale, însă ne punem în același timp întrebarea: într-o situație critică, la ajutorul cui va apela Belarus dacă nu la cel rusesc?