Ruptura dintre Franța și Africa francofonă, evoluții recente

Dorin Melnic

Africa de Vest franceză a suferit cinci lovituri de stat în ultimii trei ani. La baza acestora s-a manifestat și ostilitatea față de Franța, o fostă autoritate colonială. Căderea președintelui nigerien Mohamed Bazoum în iulie a.c. vine după loviturile de stat din Mali în august 2020, Ciad în aprilie 2021, Burkina Faso în septembrie 2022 și Gabon în septembrie a.c..

Autorii acestor atentate au menționat, printre alte justificări, influența dominantă a Franței și a președintelui acesteia, Emmanuel Macron, în politicile lor interne. Influența franceză în afacerile militare și menținerea dominației în sfera economică au reprezentat un element cheie al agendei lui Macron. Spre deosebire de alte foste puteri coloniale, Franța încă deține baze militare în Senegal, Gabon și Coasta de Fildeș.

Macron are obiceiul de a-i reaminti publicului african că este primul președinte francez născut după ce independența a acaparat Africa și a preluat mandatul jurând că va restabili relațiile cu fostele colonii de pe continent.

,,Sunt dintr-o generație care nu le spune africanilor ce să facă!”, a zis președintele francez în cadrul unui discurs ținut în noiembrie 2017 în fața unui public de studenți din Ouagadougou, capitala Burkina Faso. Acesta militase atunci pentru o abordare nouă bazată pe reciprocitate și pe conexiuni mai puternice cu societățile civile.

Schimbarea a venit ulterior, dar nu în condițiile anticipate de acesta: fie că ajung la putere în mod democratic fie că sunt lideri autoritari de multă vreme în țările lor, liderii africani pe care Franța îi susține rămân din ce în ce mai puțini.

Scepticii spun că Macron nu și-a onorat promisiunile față de fostele colonii franceze. Aceștia fac referire la diverse capcane de durată ale influenței franceze – de la mii de trupe încă staționate în Africa până la o serie de concesiuni miniere de care beneficiază companiile franceze și la francul CFA, care impune statele din Africa de Vest și Centrală să depună jumătate din rezervele lor valutare la trezoreria franceză.

Sentimentul anti-francez este în creștere și în țările mai stabile, cum ar fi Senegal, din cauza unei populații tinere, nelegate de trecut, dar foarte conștientă de dificultățile de obținere a vizelor pentru Franța.

,,Avem nevoie de o politică extrem de coerentă’’, spune Bergès Mietté, cercetător la universitatea Sciences Po din Bordeaux, care susține că sentimentul anti-francez nu reprezintă o amenințare la adresa țării, ci mai degrabă ,,o chestiune profundă a politicii Franței în Africa’’.

La rândul său, Daouda Kinda, un expert senegalez în relații internaționale, spune că Franța își asumă consecințele pentru că nu a renunțat la sistemul colonial și l-a menținut prezent prin legături economice precum moneda francului african.

Franța încearcă să recâștige simpatia în țări precum Republica Centrafricană, Mali și Burkina Faso, unde localnicii au organizat proteste împotriva prezenței militare franceze în ultimii ani, conform expertului.

,,De abia acum observ că francezii își schimbă strategia, lucru pe care celelalte puteri coloniale l-au făcut mai demult. După ce a văzut că intervențiile militare în Africa nu mai au nicio influență, Franța dorește să implementeze o politică de soft power prin intermediul generațiilor tinere. Eu cred că Macron nu a avut deloc în plan ,,să pună capăt acestui sistem colonial’’ și, în schimb, vrea să readucă popularitatea pierdută a Franței pe continent’’, a afirmat Kinda.

Într-un discurs adresat ambasadorilor francezi pe data de 28 august a.c., Macron a declarat că recenta ,,epidemie de lovituri de stat’’ din Africa francofonă a fost cauzată de ,,alianța dintre autoproclamații pan-africani și neo-imperialiști’’.

În ochii liderului francez, China și Rusia sunt ,,neo-imperialiștii’’, despre care el crede că au manipulat aspiranții puciști cu mult tact și au stârnit în mod ipocrit vechi argumente asupra suveranității și exploatării coloniale.

Ideea unei apropieri economice și politice de Rusia capătă din ce în ce mai mult contur în rândul populațiilor din Africa francofonă, acestea fiind de părere că Moscova îi va privi ca pe oameni suverani și că nu intenționează să epuizeze continentul de resurse în timp ce oferă puțin sprijin în schimb. Reamintim că, în cadrul summitului Rusia-Africa de la Sankt-Petersburg de pe 26-27 iulie a.c., liderii din Mali și Burkina Faso și-au declarat sprijinul pentru președintele rus Vladimir Putin și pentru invazia Ucrainei.

Potrivit unor sondaje efectuate în 2021-2022 de către Universitatea de Științe Sociale din Ankara, Mursel Bayram, șeful departamentului de Studii Africane, a menționat că liderii africani consideră Rusia, China, Germania, Statele Unite și Canada drept cei mai avantajoși parteneri ai continentului, Franța fiind chiar în spatele unor actori noi ca Turcia, India și Japonia.

Faptul că Statele Unite și alți parteneri europeni, precum Germania, nu provoacă același antagonism, le oferă acestor lideri o modalitate de a contribui la ,,umplerea vasului’’ pentru a ține Rusia departe și de a ajuta statele africane să-și recapete încrederea în Occidentul colectiv. Dar asta le va cere să exercite un grad mai mare de creativitate și de diplomație decât au arătat până acum.

Franța, la rândul ei, este doar la început de drum în această nouă, delicată și tensionată relație cu țările din Africa francofonă.

Credit foto: Agenția Anadolu.