Cronicile Mării Negre. Ediția a X-a, Partea I

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a X-a, sâmbătă, 6 aprilie 2024

I. Cronici albe[2]

• Rusia își aliniază ideologic inamicii, împotriva evidențelor, în spatele atentatului terorist de la Crocus City. Potrivit lui Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, executanții atentatului terorist de la Crocus City nu au fost (în pofida declarațiilor acestora cu privire la apartenența lor la organizația teroristă Stat Islamic) fanatici religioși și nici islamiști radicali, ci mercenari asasini primitivi, care ar fi executat ordine ale Occidentului. Potrivit alegațiilor acestuia, înalți oficiali din țări NATO par a fi complici atacurilor din Crocus City: "Este evident că Macron și alți lideri din Occident sunt sponsori ai acestui atentat terorist teribil". Totodată, Ministerul de externe al Tadjikistanului a respins public alegațiile lui Nikolai Patrușev conform cărora la Ambasada Ucrainei din Tadjikistan ar avea loc recrutări de mercenari străini pentru armata ucraineană. Declarațiile lui Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, sunt privite ca o tentativă de a construi în mod artificial o urmă ucraineană a atentatului terotrist recent de la Crocus City. Mai mult, Turcia a reluat recent sistemul de acordare a vizelor pentru cetățenii Republicii Tadjikistan, deținători ai pașapoartelor obișnuite. Decizia a fost adoptată ca parte a măsurilor enunțate privind consolidarea sistemului de ordine și securitate națională, în contextul atentatului terorist de la Crocus City, din suburbiile Moscovei. 
• Putin va modifica, cel mai probabil, componența Guvernului rus. La 7 mai a.c. va avea loc depunerea mandatului de către guvernul Federației Ruse, în conformitate cu prevederile recent modificate ale Constituției Federației Ruse. În aceeași zi va avea loc ceremonia de inaugurare a președintelui Federației Ruse, în urma scrutinului controversat de la 15-17 martie a.c. Odată cu depunerea mandatului, va începe procesul de constituire a unui nou cabinet de miniștri. Potrivit legii federale[3], președintele Rusiei va propune Adunării Federale a Federației Ruse, în termen de maxim două săptămâni de la inaugurare, o candidatură pentru funcția de premier; acesta va numi de jure premierul după confirmarea candidaturii acesteia de către Duma de Stat. Nu este posibil ca Duma de Stat să respingă, în actualele condiții, candidatura președintelui Putin. Actualul premier al Federației Ruse are tot mai rare ieșiri în spațiul public, prilej pentru consolidarea supozițiilor privind posibilitatea ca Vladimir Putin să folosească acest prilej pentru a produce modificări majore în structura guvernului, inclusiv schimbarea premierului în funcție.
• Evaluări ale situației de pe front. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că Forțele Armate ale Ucrainei nu mai dispun de munițiile și armamentele necesare susținerii unei contraofensive, în schimb dispun de muniția aferentă executării sarcinilor de apărare a teritoriului. În ultima perioadă au fost lansate mai multe inițiative ale țărilor care asigură sprijinul tehnico-militar al Ucrainei pentru creșterea ritmului de dotare a armatei ucrainene cu muniții și armamente care să consolideze capacitatea de apărare și chiar, la limită, care să poată susține o viitoare ofensivă pe teren. Aceste inițiative au început deja, potrivit liderului ucrainean, să producă efecte în planul susținerii sarcinilor de apărare. Deficitul de muniții și armamente de infanterie este acoperit cu utilizarea masivă a dronelor asupra țintelor rusești. Oficialii militari ucraneni afirmă explicit că în momentul de față nu este posibilă o victorie pe câmpul de luptă[4]. Totodată, potrivit acestora, nu ar exista motive de îngrijorare privind eventuale escaladări strategice ale Rusiei pe front.
• Bombele de aviație grele măresc superioritatea militară a Rusiei pe front. Utilizarea bombelor de aviație termobarice FAB(ODAB)-500 a crescut considerabil puterea de foc a Rusiei și a evidențiat superioritatea acesteia asupra puterii de foc a Ucrainei. Lansarea acestora cu ajutorul avioanelor Su-34 ajută la distrugerea unor ținte relevante de pe câmpul de luptă. Potrivit experților, utilizarea mai multor variante ale acestui tip de bombe, de la FAB-250 la FAB-3000, duce la menținerea superiorității militare ruse pe câmpul de luptă, superioritate care se adaugă celei a puterii de foc artileristice. Recent a fost confirmată utilizarea bombelor de aviație grele FAB-2500, iar presa rusă apreciază că este iminentă utilizarea în luptă a bombelor grele FAB-3000 (cu greutate de 3.000 kg). Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba apreciază că viitoarele avioane F-16 ale armatei ucrainene pot îmbunătăți capacitatea Ucrainei de a se apăra în spațiul său aerian împotriva utilizării acestor tipuri de bombe.
• Noi drone ucrainene pe front. Potrivit publicației Bild, este posibil ca în 2024 Forțele Armate ucrainene să primească drone aeriene cu rază de acțiune de 2.500 km. În același timp, Biroul de construcții Luch din Kiev ar fi în faza finală de elaborare și testare a unei drone aeriene (Sokol-300) capabilă să atingă distanța de 3.300 km[5]. O astfel de dronă ar fi capabilă să lovească ținte inclusiv în Murmansk, unde se află dislocate numeroase bombardiere strategice Tu95 și Tu-160. Circa 80 de baze aeriene rusești ar putea fi lovite cu ajutorul unor astfel de drone. Experții ucraineni sesizează mai multe similarități între dronele Sokol-300 și dronele turcești Bayraktar-TB2, ceea ce ar indica un posibil transfer de tehnologie în procesul de elaborare a dronelor Sokol-300. În momentul de față, potrivit ministrului ucrainean al transformării digitale, Mihail Fedorov, armata ucraineană dispune de (și utilizează pe câmpul de luptă) mai multe modele de drone, a căror rază medie de acțiune se încadrează în ecartul 700 – 1.000 km.
• Armata rusă continuă tentativa de înaintare pe direcția Ciasiv Iar, direcție strategică pentru atacul final asupra ultimelor mari localități urbane din regiunea Donețk – Kramatorsk, Slaviansk și Konstantinovka. Ciasiv Iar a fost utilizat de armata ucraineană ca nod logistic și de transport al trupelor pentru direcțiile Bahmut și Soledar. Spre deosebire de Bahmut, Solodar și Avdiivka, în oraș nu sunt canale subterane ce pot fi utilizate pentru consolidarea apărării localității. Conducerea armatei ruse pretinde că a ocupat cartiere la periferie și că în prezent au loc confruntări directe în oraș.
• Trupele cecene se hrănesc cu mercenari Wagner. Potrivit lui Ramzan Kadârov, șeful Republicii Cecenia, cca 3.000 de foști militari ai companiei private Wagner ar fi trecut în structurile grupării speciale Ahmat. Recent, conducerea Ministerului rus al Apărării ar fi aprobat înființarea unui nou regiment în compunerea acestei grupări; în momentul de față, mai multe batalioane autonome formate din foști luptători ai companiei Wagner operează deja ca parte a grupării Ahmat.
• Ținte militare ale atacurilor cu drone și rachete. În ultima perioadă, atacurile rusești cu rachete și drone s-au concentrat asupra unor ținte militare ucrainene. Au fost vizate și atinse Uzina de reparații tehnică de luptă Progres și Biroul de proiectare Ivcenko-Progress din Zaporojie. Rachete Kinjal au fost utilizate pentru lovirea unor ținte din regiunile Hmelnițki (aerodromul militar Starokonstantinov), Kiev, Zaporojie și Harkiv. De asemenea, au fost efectuate lovituri asupra uzinei Avtogaz, pe teritoriul căreia s-ar afla concentrată tehnică militară grea. Oficialii ruși au declarat că cele mai recente lovituri au vizat întreprinderi ale Complexului Militar-Industrial ucrainean care efectuează reparații ale tehnicii militare grele, aerodromuri militare și puncte de dislocare temporară ale structurilor de mercenari străini. La rândul său, armata ucraineană[6] a lovit cu drone[7] baza aeriană rusească Morovosk (aflată la cca 350 km de frontiera cu Ucraina), sediul Regimentului 59 de aviație de bombardament al Forțelor Aeriene ruse[8].
• Cetățenii ruși susțin netulburat invazia. Potrivit celui mai recent sondaj efectuat de Centrul rusesc Levada[9], nivelul sprijinului pentru operațiunea militară în Ucraina nu s-a schimbat semnificativ, în Rusia, de la declanșarea invaziei; 76% dintre respondenții ruși susțin (dintre care 48% mai degrabă susțin) invazia rusă în Ucraina; nu susțin invazia 16% dintre respondenți. 81% dintre persoanele cu vârstă între 45 și 54 de ani susțin invazia, respectiv peste 86% în rândul persoanelor de peste 65 de ani și 82% dintre cei care susțin activitatea lui Vladimir Putin în funcția de președinte. Cel mai mic nivel al sprijinului se consemnează la tineri (58% la tinerii sub 24 ani) și la cei care nu susțin activitatea lui Vladimir Putin (28% dintre cei care nu susțin activitatea acestuia). Se diminuează numărul respondenților care se pronunță pentru negocieri de pace – 48% (57% în noiembrie 2023). 55% dintre femei susțin negocierile de pace, iar bărbații susțin majoritar (51%) continuarea activităților militare. S-a diminuat ușor numărul persoanelor care anticipează o nouă mobilizare (48% cred că aceasta va urma în următoarele 3 luni). 52% dintre tinerii sub 24 de ani cred că aceasta va avea loc. Peste 91% dintre respondenți apreciază că Peninsula Crimeea aparține Rusiei. 96% din cei care îl susțin pe președintele Putin au această opinie. Dintre cei care nu îl susțin pe președintele Putin, 26% apreciază că Peninsula Crimeea nu aparține Rusiei și nu trebuie să fie alipită Rusiei.
• Noi reacții la ipoteza unor trupe străine pe teritoriul Ucrainei. Volodimir Zelenski a declarat că nu se va opune prezenței de trupe ale unui stat membru NATO în Ucraina, fără a solicita însă această prezență. Simpla solicitare a prezenței de trupe străine în Ucraina, mai ales a trupelor unui stat membru NATO, ar putea genera nemulțumiri ale populației țării respective și ar putea conduce la escaladări în relația cu Rusia, care și-ar concentra eforturile pentru reducerea sprijinului tehnico-militar al țărilor occidentale. În momentul de față, potrivit acestuia, trupele ucrainene se confruntă cu o situație foarte dificilă pe front. Oficialii ruși fac în mod repetat declarații din care rezultă că trimiterea de trupe din partea unui stat membru NATO ar echivala cu transformarea actualului conflict din Ucraina într-unul regional/internațional.
• Tema mobilizării în Ucraina nu are suport popular. Potrivit consilierului președintelui ucrainean Andrii Iermak[10], soluția unei mobilizări masive de trupe nu are suport popular. Înlocuirea comandantului-șef al armatei ucrainene a condus la elaborarea unui audit substanțial al armatei ruse, derulat de către noul comandant-șef Oleksandr Sârskii, precum și la transferarea masivă de personal militar necombatant în prima linie a războiului.
• Opinii în Ucraina privind mobilizarea. Potrivit unui studiu de cercetare sociologică realizat de Compania ucraineană Rating, la comanda Institutului Republican Internațional, 36% dintre respondenți apreciază că nivelul actual al mobilizării este insuficient, 30% - că acesta este unul optim și 19% – că este prea ridicat. În general, persoanele de vârstă ridicată apreciază că nivelul este insuficient, iar tinerii – că acesta este unul ridicat. Principalele 5 motive ale refuzului de mobilizare identificate prin această cercetare sunt: teama de moarte și invaliditate (42%); mobilizarea incorectă și selectivă (22%); insuficiența tehncii, muniției, armamentelor (22%); neîncrederea în putere (18%) și corupția în guvern și armată (17%). Principalele 5 măsuri prin care puterea poate crește nivelul sprijinului pentru mobilizare și pentru angajarea în Forțele Armate: creșterea asigurării materiale a armatei (armament, îmbrăcăminte, hrană etc.) – 31%; mobilizarea tuturor grupurilor sociale, indiferent de statut și venituri – 22%; lupta împotriva corupției – 20%; salarii mai mari și stabile pentru militari – 17%; asigurarea unor facilități sociale pentru militari și familiile acestora – 17%.
• Continuă sprijinul occidental pentru Ucraina. Sprijinul financiar direct al SUA acordat Ucrainei în domeniul tehnico-militar s-a ridicat până în prezent la cca 68 miliarde USD, potrivit purtătorului de cuvânt al Pentagonului, Charlie Dietz. În ierarhia directă a sprijinului tehnico-militar acordat Ucrainei urmează Germania, cu cca 28 miliarde de euro acordate exclusiv ca sprijin militar, potrivit cancelarului german Olaf Scholz[11]. Potrivit lui Charlie Dietz, înainte de livrarea efectivă a aeronavelor F-16, este necesar ca țările partenere să livreze Ucrainei cât mai multe sisteme antiaeriene, care să faciliteze utilizarea avioanelor F-16 pe câmpul de luptă. SUA sunt pregătite să livreze Ucrainei loturi de rachete Patriot și ATACMS. La recenta întâlnire dintre ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba și secretarul de stat american Antony Blinken[12], principala temă a fost, de asemenea, cea a livrării de sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune și a unor noi sisteme de apărare antiaeriană, prioritar Patriot. Potrivit oficialului ucrainean, doar sistemele antiaeriene Patriot sunt capabile să intercepteze și să lovească rachete balistice rusești, iar în cursul lunii martie a.c. Rusia ar fi utilizat 94 de rachete balistice în atacurile sale aeriene împotriva Ucrainei. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat recent că se teme de epuizarea sistemelor de apărare antiaeriană ale Ucrainei. Potrivit acestuia, sistemele de apărare antiaeriană ucrainene sunt supuse unei presiuni majore în contextul continuării campaniei intense de bombardamente efectuate de Rusia cu rachete cu rază lungă de acțiune, iar intensitatea bombardamentelor ruse epuizează rachetele interceptoare ucrainene. Crește astfel necesitatea urgentă a Ucrainei de a obține sisteme de apărare antiaeriană Patriot, care au jucat un rol vital în contracararea atacurilor rusești cu rachete balistice și hipersonice. Premierul ucrainean Denis Șmâgal s-a adresat oficial Uniunii Europene cu solicitarea de a închide spațiul aerian al UE inclusiv pentru cetățenii din Federația Rusă și din Belarus, nu doar pentru aeronavele acestor țări.
• Pregătirea Summitului Alianței de la Washington. La reuniunea miniștrilor de externe ai țărilor NATO, principalele teme discutate au fost substanțializarea sprijinului acordat Ucrainei și pregătirea Summitului Alianței de la Washington. Secretarul general al Alianței a declarat că asistența de securitate acordată Ucrainei va rămâne ridicată, substanțială și predictibilă, în cadrul unui răspuns mixt la nevoile actuale ale Ucrainei. Au fost discutate la reuniune soluția sprijinului financiar suplimentar în valoare de 100 miliarde de euro, care să fie acordat ca sprijin pentru achiziția de muniții și armamente, precum și varianta preluării, de către Alianță, a rolului de coordonare și furnizare a sprijinului tehnico-militar extern pentru Ucraina; potrivit acestuia, în perioada următoare se vor multiplica angajamentele NATO în locul contribuțiilor voluntare actuale ale membrilor Alianței. Presa rusă citează insistent declarațiile ministrului maghiar de externe Péter Szijjártó, potrivit cărora Ungaria se va opune oricăror inițiative care ar putea transforma Alianța într-una ofensivă și care ar putea duce la noi escaladări.
• Kievul forțează politico-diplomatic o invitație la NATO cu ocazia Summitului din SUA. Obiectivul Ucrainei la Summitul NATO din Washington îl reprezintă obținerea unei invitații oficiale de aderare la Alianță, coroborată cu o foaie de parcurs a aderării. Adjunctul președintelui Comitetului pentru securitate națională, apărare și informații al Radei Supreme a Ucrainei, Egor Cernev, a declarat că Ucraina dorește să i se rezerve un loc în NATO înainte de încheierea conflictului, urmând ca după sfârșitul acestuia să aibă loc aderarea de facto. Potrivit acestuia, netransmiterea unui invitații de aderare a Ucrainei la Summitul de la Washington ar reprezenta (și ar fi percepută la Moscova astfel) un semn de slăbiciune. Secretarul general al NATO a declarat că aderarea Ucrainei la NATO nu se va produce după schema aderării acestei țări la Uniunea Europeană.
• NATO, rol coordonator pentru Ucraina. NATO și-a anunțat intenția de asumare a rolului coordonator al sprijinului tehnico-militar extern pentru Ucraina, în locul Statelor Unite, ca asigurare pentru scenariul unei oboseli cronice și pe termen lung a SUA față de Ucraina, în situația schimbării administrației politice la Washington. O decizie în acest sens este așteptată a fi adoptată la Summitul Alianței din luna iulie a.c, de la Washington.
• Un pod către NATO. Potrivit vicepremierului ucrainean Olga Stefanișina, în momentul de față doar SUA și Germania s-ar opune transmiterii unei invitații de aderare la NATO căptre Ucraina în cadrul Summitului Alianței de la Washington, din iulie a.c. Celelalte state membre NATO ar susține sau deja susțin această variantă de lucru (transmiterea invitației de aderare la Summitul de la Washington), deși, potrivit acesteia, “și alți doi aliați sunt sceptici – Ungaria și Slovacia”. Numeroși oficiali NATO au declarat, în ultima perioadă, că Summitul Alianței din 9-11 iulie a.c. de la Washington va fi un “pod” pentru aderarea Ucrainei la NATO, chiar și în condițiile în care nu se va obține, la Summit, un consens privind transmiterea unei invitații propriu-zise de aderare.
• Posibile discuții informale în Occident privind riscul unor concesii ucrainene, în contextul dificil al situației de pe front. Totodată, publicația italiană La Repubblica menționează că în Alianță s-ar discuta deja scenarii negative, care includ cedări teritoriale ale Ucrainei în schimbul aderării efective la NATO. Potrivit publicației menționate, acest scenariu ar fi discutat tot mai des în întâlnirile neoficiale. Informațiile publicate în La Repubblica nu au fost confirmate public sau oficial. Secretarul general al NATO a declarat recent că „Ucraina trebuie să fie cea care decide ce fel de compromisuri sunt dispuse să facă, iar noi trebuie să le dăm posibilitatea să fie într-o poziție în care să obțină de fapt un rezultat acceptabil în jurul mesei de negocieri”.
• Rusia și prietenii ei arată tendențios către planurile de pace. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a elogiat[1] planul de pace în 12 puncte propus de China, subliniind că acesta ar fi cel mai clar și cel mai echilibrat dintre toate planurile prezentate public de negociere politico-diplomatică a războiului din Ucraina. Mai mulți oficiali ruși, precum Serghei Lavrov (ministrul de externe)[2] și Serghei Șoigu (ministrul apărării)[3], au reiterat recent, în mod tendențios, presupusa disponibilitate a Rusiei de a relua negocierile de pace cu Ucraina, însă pe baza realităților (teritoriale) actuale – respectiv cu recunoașterea ocupărilor ilegale de teritorii în Ucraina. Cancelarul Austriei Karl Nehammer se pronunță pentru reluarea dialogului direct dintre Rusia și Ucraina, ca garanție a negocierii păcii în Ucraina. Potrivit acestuia, „fără Rusia nu va fi pace”[4].
• China primește noi cartonașe galbene. Oficialii SUA au transmis noi avertismente Chinei în cazul în care companii chineze continuă să acorde sprijin tehnico-militar Federației Ruse. Vor fi consecințe serioase în acest caz, a declarat recent ministrul de finanțe al SUA, Jennet Yellen, în contextul discuției sale recente cu vicepremierul chinez He Lifeng[5]. Anterior, secretarul de stat american Antony Blinken a declarat[6] că "China continuă să asigure materiale și echipamente pentru a sprijini complexul militar industrial rusesc". De la declanșarea invaziei ruse pe scară largă, comerțul exterior dintre Rusia și China s-a dublat (108 miliarde USD în 2020, 240 miliarde USD în 2023). Avertismente similare (cu introducerea de sancțiuni)  sunt formulate în mod repetat de către oficialii UE împotriva companiilor chineze care ar putea sprijini Rusia prin livrări de armamente și echipamente militare.
•  

  ---

  [1] În cadrul unei mese rotunde care a avut loc la Academia Diplomatică a MAE rus, la 4 aprilie a.c. Linkurile alocuțiunilor ministrului Lavrov: https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1942600/, https://www.mid.ru/ru/foreign_policy/news/1942589/

  [2] La 4 aprilie a.c., în contextul de mai sus.

  [3] La 3 aprilie a.c., în cadrul unei discuții cu omologul său francez.

  [4] Interviu acordat publicației Le Figaro, în contextul vizitei sale la Paris, la 4 aprilie a.c.

  [5] Guangzhou, 5 aprilie a.c.

  [6] La reuniunea miniștrilor de externe ai țărilor membre NATO, Bruxelles, 4 aprilie a.c.