Brexit. Ultimele ore ale unui vis

Dorin Popescu

Peste numai câteva ore, astăzi, la ora 23.00, va intra în vigoare Acordul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Uniunea Europeană privind ieșirea Marii Britanii, după 47 de ani, din Uniune.

Este sfârșitul unui vis pentru o uriașă parte a populației Marii Britanii și un serios avertisment pentru construcția politică a continentului. Indiferent de motive (slăbiciunile și vulnerabilitățile proprii ale Uniunii, ambițiile liderilor politici de la Londra, istoria complicată a percepției europene pe teritoriul Marii Britanii, temerile colective privind migrația, posibile imixtiuni politice externe în agenda internă a Marii Britanii etc.), visul european al britanicilor în actuala sa formă, de țară membră a Uniunii Europene, se sfârșește astăzi.

Regatul Unit al Marii Britanii va rămâne, desigur, în Europa – geografic, teritorial, politic, geopolitic etc. și își va menține totodată multe pârghii comunitare de coeziune și solidaritate cu UE în ceea ce privește marile teme ale continentului.

Dar ceva se va schimba totuși fundamental – iar lacrimile câtorva milioane de britanici, din marile piețe ale marilor orașe până în sala de plen a Parlamentului European, confirmă că astăzi ia sfârșit cu adevărat o etapă extrem de importantă în istoria Marii Britanii, a Uniunii Europene, a relației lor și a continentului european în ansamblul său.

Rămân imprevizibile evoluțiile paradigmatice ale noii etape, atât pentru Uniunea Europeană cât și pentru Marea Britanie. Cum va continua Marea Britanie principalele angajamente de securitate de pe continent? Care va fi relația dintre UE și Londra în domeniile sectoriale? Cum se vor reconfigura drepturile cetățenilor UE în Marea Britanie și ale cetățenilor britanici în țările UE, mai ales odată cu anul 2021? Care vor fi vulnerabilitățile și punctele tari ale noii relații dintre Uniune și Marea Britanie? Cât de departe vor merge tendințele fragmentariste din Marea Britanie? Ce alte exit-uri stau la rând în Uniune? Care sunt principalele “lecții învățate” ale partenerilor? Care sunt costurile securitare ale Brexitului pe termen lung?

Câteva “cadre” ale fotografiei ultimei zile britanice în UE, mai jos. O zi istorică, fără nici o îndoială.

La 30 ianuarie a.c., în Parlamentul European are loc, după ratificarea Acordului cu Marea Britanie, o ceremonie emoționantă de rămas bun față de colegii britanici, după care europarlamentarii britanici părăsesc clădirea Parlamentului European de la Bruxelles. Eurodeputații Partidului Brexit organizează o procesiune de celebrare a Brexitului, în Piața Luxemburg, Alți europarlamentari britanici plâng pe holurile Parlamentului European și se îmbrățișează cu foștii colegi. Cântă împreună (“Auld lang syne”, un cântec de veghe “pentru zilele de odinioară”).  

Se rostesc declarații politice de dragoste. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen: “Vă vom iubi întotdeauna și nu vom fi niciodată departe!”. Guy Verhofstadt: „Nu vă spunem adio, ci la revedere!”.

În ultima ședință a Parlamentului European la care participă deputați britanici, Nigel Lafarge agită extaziat steagurile Marii Britanii în sala de ședinte a Parlamentului European – în care deputații cântă împreună plângând și ținându-se de mână. O imagine care ne va urmări multă vreme. Sublimul și tragicul Europei în același loc.

Pe străzile Bruxellesului se aude astăzi, toată ziua, muzică tradițională britanică. Piața Mare este luminată în culorile drapelului Marii Britanii. Primăria orașului organizează diferite evenimente prin care transmite mesajul tonic că cetățenii britanici vor fi întotdeauna bineveniți în capitala Uniunii Europene.

Liderii europeni avertizează Londra că va urma pentru Marea Britanie o “splendidă izolare”. Președinta Comisiei Europene evocă astăzi forța unei uniuni “unice în lume, cu 27 de națiuni și 440 milioane de oameni care vorbesc 24 de limbi și care muncesc și trăiesc împreună”.

Au loc încă demonstrații anti-Brexit de-a lungul viitoarei frontiere a UE cu Marea Britanie, în Irlanda de Nord –  la Stormont.

Premierul Irlandei, Leo Varadkar: “Va fi întotdeauna un loc pentru Marea Britanie la masa Europeană”.

Premierul scoțian Nicola Sturgeon anunță “noi pași pentru viitorul Scoției după Brexit”. Se enunță inițierea unei noi campanii, pentru cel de-al doilea referendum privind independența Scoției. La Edinburgh, în ultima zi a Marii Britanii în UE, premierul scoțian declară că “vede un viitor mai bun pentru o Scoție independentă” și că “va convinge majoritatea populației să aleagă independența”.  

Marile publicații scoțiene titrează la Glasgow că “după Brexit Scoția va fi izolată, slăbită și divizată”.

De peste Ocean, președintele Trump rămâne formal optimist: “Am fost și vom fi întotdeauna o Comunitate”.

Astăzi însă, la ora 23.00, se încheie un vis frumos al Europei.

Brexitul va lăsa de mâine o poartă deschisă într-o Uniune care se caută.

De mâine, Regatul Unit va deveni pentru Uniune o “țară terță”. De mâine, UE va fi mai săracă; va pierde cca 66 de milioane de locuitori și cca 5,5% din teritoriul Uniunii. Mai mult, va fi mai săracă în spirit.

De mâine, visul frumos al Europei trebuie să inventeze soluții pentru a continua...