Scurte considerații referitoare la politicile Chinei în Regiunea Extinsă a Mării Negre

Autor: Cristian Chirca

Regiunea Extinsă a Mării Negre / REMN a devenit tot mai relevantă pentru China, iar politicile adoptate de Beijing în acest spațiu evidențiază o strategie coerentă și consistentă, orientată pe îndeplinirea unor obiective geoeconomice, geoculturale și geopolitice. Ecranată relativ de competiția dintre Rusia și Occident, plasată deja pe o traiectorie de coliziune, acțiunea Chinei în REMN evidențiază o strategie tot mai articulată care pune accent pe influența moderată și normativă în angajamentele sale externe combinând tradiția și conceptele confucianiste cu acțiunile pragmatice.[1]

În acest sens, un cadru larg de analiză a strategiei Beijingului în REMN poate fi circumscris celor două direcții majore ale politicii externe chineze din perioada post-Război Rece: „Tao Guang Yang Hui” (tao guang/a ascunde lumina – yang hui/a cultiva obscuritatea) și „Fen Fa You Wei” (fen fa/a aduna forțele – you wei/a realiza).[2]

Prima direcție, lansată în anii 90 de președintele Deng Xiaoping, are la bază un imperativ adaptat realităților primilor ani ai ordinii internaționale unipolare: „Mențineți un profil scăzut”. Mesajul transmis în acest sens liderilor chinezi specifica: „Observați cu calm, asigurați-vă poziția, adoptați o reacție echilibrată, ascundeți capacitățile și așteptați momentul potrivit,  abili în menținerea unui profil scăzut, nu pretindeți niciodată conducerea”.[3]

A doua, promovată de președintele Xi Jinping începând cu anul 2013, are la bază un imperativ racordat la noile tendințe de instaurare a unei ordini internaționale multipolare: „Efort pentru succes”. Noul concept evidențiază că, deși China este decisă să urmeze calea dezvoltării pașnice, ea nu trebuie să-și abandoneze drepturile legitime și nici să-și sacrifice interesele fundamentale.[4] În acest sens, în septembrie 2025, președintele Xi a prezentat în cadrul reuniunii liderilor Organizației de Cooperare de la Shanghai Inițiativa pentru Guvernanță Globală, subliniind disponibilitatea Chinei de a colabora cu toate statele pentru constituirea unui sistem de guvernanță globală care să promoveze o globalizare economică benefică și incluzivă, un prim pas fiind reprezentat de intensificarea cooperării în cadrul inițiativei „Centura și Drumul”.[5]

Pe acest fond, politicile economice ale Beijingului în REMN asigură un „profil scăzut” pentru îndeplinirea unor obiective politice în contextul în care schimburile comerciale, investițiile directe, implicarea în proiectele de infrastructură asigură un cadru discret pentru influențarea mediilor decizionale. Adoptând o postură echilibrată, China nu urmărește dominația în REMN. Mai degrabă ea „ascunde capacitățile și așteaptă momentul potrivit”, limitându-se la crearea unor mecanisme care pot asigura realizarea obiectivelor geoeconomice, geoculturale și geopolitice necesare pentru limitarea influenței Occidentului și creșterii influenței Chinei.[6] „Efortul pentru succes” are ca punct inițial acțiuni specifice pentru îndeplinirea unor obiective economice care asigură accesul la elitele politice. Ulterior, parteneriatele dintre China și unele state din REMN creează condiții pentru alinierea acestora, în diferite proporții și forme, cu politicile Chinei (exemplu: politica „O singură China”). Acest efort are mai puțin succes în statele membre UE precum România și Bulgaria. Totuși, rata de succes este semnificativă în Georgia și Azerbaidjan, unde deschiderile economice sunt rapid completate de acorduri politice. Cazul Georgiei este semnificativ în acest sens.

În 2017, China și Georgia au semnat un acord de liber schimb care, printre altele,  a condus ca în 2023 cele două state să încheie un parteneriat strategic extinzând cooperarea în infrastructură, comunicații, guvernanță digitală și finanțe.[7] Creșterea importanței Coridorului Mijlociu (Ruta de Transport Internațional Transcaspică – TITR) ca rută alternativă pentru a evita dependența de Rusia a conferit Georgiei o poziție majoră în arhitectura coridoarelor de transport.[8] Ca urmare, investițiile străine directe (chineze) au înregistrat creșteri semnificative în zone de interes strategic precum infrastructura rutieră din Batumi,  Zona  Liberă Hualing din Kutaisi și mai ales portul Anaklia.[9] În acest proiect portuar care își propune să transforme Georgia într-un centru critic de-a lungul Coridorului Mijlociu, compania de stat georgiană „Anaklia Deep Sea Port” deține o participație de 51%, alături de un consorțiu internațional condus de companii chineze cu o participație de 49%.[10]

În concluzie, se poate aprecia că politicile Chinei în REMN au o arhitectură fundamentată pe cele două mari imperative care au jalonat politica externă chineză în perioada post-Război Rece. Cu un profil scăzut, sau mai degrabă discret și echilibrat, Beijingul construiește sistematic un cadru de influență complex în regiunea extinsă a Mării Negre în care dimensiunea economică reprezintă cea mai vizibilă secvență.