Serghei Lavrov despre răspunsul scris al SUA privind „garanțiile de securitate”
Poziția ministrului rus de externe Serghei Lavrov privind răspunsul scris al SUA la solicitările rusești pe linia „garanțiilor de securitate” (traducere neoficială):
“Cred că acest conținut, al răspunsului SUA, va deveni în curând cunoscut publicului larg. După cum ne-au spus colegii noștri americani (deși aceștia preferă să păstreze documentul pentru dialog diplomatic confidențial), răspunsul a fost convenit cu toți aliații SUA și partea ucraineană. Nu există nicio îndoială că în viitorul foarte apropiat documentul se va „scurge” (n.n. către public).
În ceea ce privește conținutul documentului. Există o reacție acolo care ne permite să contăm pe începutul unei conversații serioase, dar pe subiecte secundare. Nu există nicio reacție pozitivă cu privire la problema principală din acest document. Principala problemă este poziția noastră clară cu privire la inadmisibilitatea extinderii în continuare a NATO spre Est și a desfășurării de armamente de lovitură care ar putea amenința teritoriul Federației Ruse. Această poziție nu a fost exprimată fără fundament (în van). După cum știți, problema neextinderii sau extinderii NATO (cum doriți și cum vă place) este o istorie lungă. La începutul anilor 1990, în anul 1990, când Germania se unea și problemele de securitate europene erau rezolvate, ni s-a promis sub jurământ că nu se va extinde NATO nici măcar la un centimetru la est de râul Oder. Aceste fapte sunt bine cunoscute și sunt expuse în multe memorii ale unor figuri din Marea Britanie, SUA și Germania. Totuși, astăzi, când această temă a devenit un subiect de discuție intensă, ni s-a spus mai întâi că asigurările respective au fost verbale. Apoi, când am arătat literatura memorialistică, partenerii noștri occidentali au început să se refere la faptul că subiectul nu era serios, că au fost înțeleși greșit. Ei au început atunci să ne explice într-un mod complet imatur linia lor cu privire la expansiunea nesăbuită a Alianței.
Acum, când prezentăm nu promisiuni verbale, ci documente scrise, semnate de liderii tuturor țărilor OSCE, inclusiv de președintele Statelor Unite (Declarația de la Istanbul din 1999, Declarația de la Astana din 2010), partenerii noștri occidentali trebuie să iasă dintr-o situație mult mai serioasă. Ceea ce vreau să spun este că ambele documente afirmă că suntem cu toții fideli principiului indivizibilității securității și că ne angajăm să-l respectăm cu sfințenie. Acest principiu este clar enunțat. În el există două abordări principale interdependente. În primul rând, este recunoscut dreptul fiecărui stat de a alege în mod liber alianțe militare. În al doilea rând: obligația fiecărui stat de a nu-și consolida securitatea în detrimentul securității altora. Cu alte cuvinte, dreptul de a alege alianțele este clar condiționat de necesitatea de a ține cont de interesele de securitate ale oricărui alt stat OSCE, inclusiv al Federației Ruse.
Este semnificativ faptul că, acum, când colegii noștri occidentali reacționează la propunerile noastre de a conveni asupra garanțiilor obligatorii din punct de vedere juridic în zona euro-atlantică, ei solicită întotdeauna punerea în aplicare a principiilor convenite privind arhitectura de securitate în zona euro-atlantică. Ei spun imediat: asta înseamnă că NATO are dreptul de a se extinde, nimeni nu are dreptul de a interzice Alianței să ia în considerare apelurile oricărei alte țări. Principiul potrivit căruia nu trebuie să se întărească securitatea unuia în detrimentul securității celorlalți este înlăturat în mod deliberat. Nici declarația de la Istanbul și nici cea de la Astana nu sunt menționate de partenerii noștri occidentali în discuțiile despre securitatea europeană care au loc în prezent. Acestea sunt evitate cu grijă. Nu putem accepta o astfel de poziție. Dacă despre anii 1990 ni s-a explicat lipsa angajamentelor scrise privind neextinderea NATO, acum avem aceste angajamente scrise. Ele au fost confirmate în cadrul OSCE de mai multe ori, inclusiv la cel mai înalt nivel. Acum ne vom concentra pe explicarea acestei poziții viclene a colegilor noștri occidentali.
La Geneva, când eu și A. Blinken negociam, am întrebat cum își pot explica poziția conform căreia ei consideră angajamentele adoptate în cadrul OSCE doar ca pe un „meniu”: din acesta aleg doar ceea ce este „gustos” pentru ei. Încearcă să ignore tot ceea ce s-au angajat să facă în ceea ce privește interesele altora și să clevetească despre acestea. A. Blinken nu a răspuns la această întrebare, a ridicat din umeri. Si asta a fost totul. L-am avertizat, la fel ca și pe ceilalți colegi ai noștri, că în viitorul foarte apropiat le vom trimite o cerere oficială pentru a ne explica de ce scot din propriile obligații o singură clauză și de ce încearcă să ignore condițiile de respectare a acestei clauze, preferate de ei. Aceasta va fi o cerere oficială adresată tuturor țărilor ai căror lideri au semnat declarațiile de la Istanbul și Astana. Sper că în acest caz nu va dura mult timp pentru a explica de ce Occidentul adoptă această poziție.
În rest, studiem acum răspunsul pe care l-am primit de la americani. După cum a afirmat însuși A. Blinken, el a fost convenit cu ucrainenii și alte țări occidentale, aliate ale Statelor Unite. Totodată, am primit un răspuns simultan al Alianței Nord-Atlantice, de la secretarul general J. Stoltenberg. Analizăm cele două documente în ansamblu, având în vedere că acestea reprezintă o reacție la proiectele de tratat și acord pe care le-am vehiculat în decembrie 2021. După aprobarea interdepartamentală vom raporta președintelui Vladimir Putin. Acesta va decide cu privire la următorii pași”.
