Războiul hibrid: lecția ucraineană pentru Republica Moldova
Autor: Evghen Magda
Notă: Vineri, 21 februarie a.c., s-a desfășurat la Chișinău Conferința internațională cu tema: “Războiul Hibrid, mecanisme și consecințe”, organizată de Masa rotundă cu statut permanent “Reîntregirea” (responsabili: Anatol Petrencu, istoric, dr. habilitat și Vasile Costiuc, istoric, președintele Partidului Democrația Acasă). Printre participanții la lucrările Conferinței a fost și Evhen Magda, expert ucrainean, specializat în război hibrid, directorul Institutului pentru Politică Mondială de la Kiev, Ucraina. Acesta a prezentat în cadrul Conferinței tema “Războiul hibrid: lecția ucraineană pentru Republica Moldova”.
Prezentăm în continuare rezumatul alocuțiunii tematice prezentate de către expertul ucrainean menționat, așa cum a fost prezentat public acesta pe site-ul www.deschide.md - https://deschide.md/ro/stiri/opinii/61659/Evhen-Magda--Războiul-hibrid-lecția-ucraineană-pentru-Republica-Moldova.htm
Agresiunea hibridă reprezintă intenția unui stat de domina un alt stat fără a încălca în mod formal dreptul internațional, prin presiune economică, politică și umanitară.
Peste 13.000 de persoane din raioanele de est ale Ucrainei (Donbas) au devenit victime ale agresiunii hibride din partea Rusiei; numărul exact al victimelor nu este cunoscut.
Pentru a contracara cu succes agresiunea hibridă, trebuie studiată experiența Ucrainei.
Din păcate, în politica internă a Ucrainei au fost comise prea multe greșeli. Donbasul și Crimeea s-au aflat la periferia politicii de stat, iar Rusia s-a simțit foarte bine în aceste regiuni. Acest fapt era condiționat de prezența în porturile din Crimeea a Flotei Mării Negre. Propaganda rusă în Crimeea și în Donbas a fost deosebit de agresivă. Menționez aici și neîncrederea autorităților ucrainene față de tătarii crimeeni până în anul 2014.
Kremlinul încearcă de aproape șase ani să discrediteze Ucraina în ochii lumii civilizate, apelând la trucuri sofisticate.
Au avut loc în mod frecvent atacuri informaționale împotriva Ucrainei, în pofida faptului că a fost limitată retransmiterea canalelor TV rusești pe teritoriul Ucrainei. Sancțiunile economice împotriva Ucrainei au fost impuse de Rusia în anul 2013, înainte de Revoluția Demnității. Kremlinul a folosit în mod curent problema tranzitului de gaz în scopurile sale politice. S-a realizat o adevărată agresiune sistematică în sfera umanitară, în special în domeniul memoriei istorice.
În momentul de față Rusia încearcă noi instrumente în agresiunea sa hibridă. Vladimir Putin, spre deosebire de liderii statelor civilizate, nu depinde de rezultatele alegerilor, de aceea el folosește în mod activ arma electorală fără să se teamă de răzbunare în plan intern sau extern. Amestecul Rusiei în alegeri și în campaniile electorale poate fi transfrontalier și poate submina grav încrederea în valorile democratice a societăților asupra cărora se exercită imixtiunea rusească. În plus, în lume nu există legi și mecanisme care ar permite contracararea eficientă a unor asemenea imixtiuni; desigur, nu există nici instrumente și metode punitive în acest domeniu.
Împlinirea a 75 de ani de la victoria asupra nazismului a devenit pentru Putin o perioadă oportună pentru formarea Noii Politici Istorice. Este vorba în primul rând despre hipertrofierea rolului Rusiei în victoria asupra lui Hitler. În Rusia sunt concentrate cantități enorme de documente de arhivă care pot reprezenta o bază solidă pentru manipulări. Kremlinul pune accent pe hibridizarea Holocaustului, subliniind că în procesul de nimicire a evreilor nu au fost implicați doar hitleriștii, dar și “complici” precum Polonia, Ucraina, țările baltice. Scopul acestor reevaluări îl reprezintă aprofundarea divergențelor între diferitele țări din Europa. Putin va folosi în acest scop și tema colaboraționismului cu ocupanții în al Doilea Război Mondial.
Ucraina a acumulat o experiență considerabilă în contracararea agresiunii hibride în ultimii șase ani. Nu putem vorbi despre universalitatea unui posibil model ucrainean de contracarare a agresiunii hibride rusești, dar cu siguranță acesta este foarte util statelor europene. Au fost reînviate armata și serviciile speciale, deși pe timpul președinției lui Ianukovici acestea au fost nimicite din interior. Au fost reanimate istoria și tradiția militară, ceea ce a revizuit imaginea ucrainenilor în perspectivă istorică. A fost creată Biserica Ortodoxă a Ucrainei, s-a produs decomunizarea societății. A crescut întrebuințarea limbii ucrainene în spațiul public. A fost introdusă în Constituție integrarea euroaltantică și europeană.
Ucraina nu reprezintă obiectivul principal al agresiunii ruse; agresiunea rusească urmărește de facto destrămarea Uniunii Europene. Acest scenariu i-ar permite crearea unui nou imperiu de tipul Uniunea Sovietică.
Războiul hibrid actual se va încheia cu o pace hibridă care va contura o nouă realitate geopolitică. Este greu să prevedem când se va întâmpla asta, dar cu siguranță trebuie să ținem cont despre faptul că Ucraina a reușit să țină piept celui mai greu atac din anii 2014-2015, întârziind de facto construirea noii realități geopolitice preconizate de Rusia.
