Criza COVID-19 şi competiţia dintre China şi Statele Unite

Criza COVID-19 şi competiţia dintre China şi Statele Unite

Alexandru-Marian Crenganiș

 

 

Criza actuală prin care trecem, creată de noul coronavirus şi care a schimbat lumea aşa cum o ştiam în mai puţin de două luni, produce efecte şi pe scena relaţiilor internaţionale.

Prin dezechilibrele pe care le produce asupra statelor, această criză este folosită de marile puteri pentru a-şi consolida poziţia geopolitică globală.

 Competiţia  marilor puteri nu mai este de mult o noutate în relaţiile internaţionale. Acest termen a mai fost întâlnit şi în Războiul Rece, dar este mentionat şi recent, în Strategia de Apărare Naţională a Statelor Unite ale Americii. Conceptul respectiv a devenit din nou de interes odată cu această pandemie provocată de virusul SARS-CoV-2: în prim-planul crizei se află China, Rusia, Uniunea Europeană, dar şi Statele Unite ale Americii.

În ultimele zile şi săptămâni tensiunile au crescut din ce în ce mai tare între Statele Unite şi China; aceste tensiuni pot avea efecte ce se pot propaga în toată lumea. Din ce în ce mai mulţi specialişti vorbesc de posibilitatea unui nou Război Rece. Această luptă dintre Statele Unite şi China a schimbat eşichierul internaţional, iar vechile alianţe încep să devină din ce în ce mai şubrede.

La începutul acestei pandemii, relaţia dintre SUA şi China era una normală; părțile reușiseră să semneze chiar și un Acord comercial bilateral. Statele Unite au ajutat China cu echipamente, acest ajutor devenind reciproc deoarece liderii celor două state au declarat că, atunci când este vorba de ajutoare umanitare, cele două state pot colabora efectiv.

În contextul pandemiei Covid-19, Statele Unite nu au putut gestiona foarte bine criza naţională provocată de actuala pandemie şi astfel nu au mai avut legitimitatea de a deveni lider mondial în efortul de combatere a îmbolnăvirilor cu noul coronavirus. Lipsa capacităţii SUA de a fi lider al unui răspuns coordonat la criza pandemică a lăsat un teren liber de acţiune în plan extern pentru China, care, nu a ezitat să valorifice această şansă.

Beijingul nu a ratat oportunitatea  de a prelua rolul de lider mondial al combaterii crizei. În context, China a profitat de ezitarea şi confuzia Statelor Unite şi a preluat poziţia de lider al reacţiei globale împotriva virusului, transformând această situaţie de criză în avantaje politice dar şi economice. Beijingul a devenit astfel consilierul global în ceea ce priveşte pandemia, învăţând din propriile greşeli; mai mult, orice ajutor umanitar sau schimburile de informaţii dintre China şi UE sau orice alt stat, a fost mediatizat în exces pentru a se atinge anumite scopuri politice.

O altă ţintă a Chinei a fost Europa. Acesta a ajutat Italia, extrem de afectată de pandemie. Beijingul a trimis în Italia echipamente medicale, dar şi medici. Acest sprijin a venit atunci când toate statele Uniunii au fost luate prin surprindere şi au întârziat în ajutorarea Italiei, Beijingul exploatând la maxim acest lucru. De asemenea, Beijingul şi-a continuat ofensiva în Europa ajutând Serbia, context în care preşedintele sârb Vucic nu a ezitat să critice Uniunea Europeană şi să laude China.

 Odată cu trecerea timpului, relaţiile dintre SUA şi China s-au deteriorat considerabil. Primul gest extrem de grav, care a dus la creşterea tensiunilor, a fost făcut de un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe Chinez. Acest diplomat a scris pe Twiter că virusul Covid-19 ar fi fost adus în China de militarii americani care au participat în toamna anului 2019, în Wuhan, la o olimpiadă militară.

Răspunsul SUA nu a întârziat să apară. Donald Trump l-a însărcinat pe vice presedintele Pence să conducă echipa care se ocupă de problema coronavirusului şi, pentru prima dată într-o postare pe Twiter, acesta foloseşte termenul de “virus chinez”. Cele două gesturi creionează războiul propagantistic dintre cele două state în ceea ce priveşte originea noului coronavirus.

Acuzele reciproce cu privire la apariţia virusului tensionează şi mai mult relaţiile dintre cele două state. La începutul lunii mai a.c., Secretarul de Stat Mike Pompeo a reiterat ipoteza conform căreia virusul ar fi putut fi răspândit accidental dintr-un institut de cercetare din oraşul chinez Wuhan, unde sunt examinate tipuri de coronavirus: "Nu avem certitudine, dar există dovezi semnificative că acesta a venit dintr-un laborator. Poporul american continuă să fie expus riscurilor deoarece nu ştim dacă epidemia a început într-un laborator sau în altă parte. Există un mod simplu de a avea un răspuns (transparenţă, deschidere), lucrurile obișnuite pe care le fac naţiunile când vor să contribuie la soluţionarea unei pandemii globale”.

Reacţia Beijingului a fost imediată. Presa oficială din China a respins acuzaţiile aduse de Statele Unite şi acuză adminstraţia Trump că se foloseşte de acest lucru pentru a câştiga capital electoral. Deşi Beijingul neagă aceste acuzaţii, un raport elaborat de serviciile de informaţii ale Alianţei „Five Eyes”, din care fac parte SUA, Australia, Noua Zeelandă, Canada şi Marea Britanie, confirmă următoarele lucruri: China a obstrucţionat deliberat difuzarea de informaţii sau a distrus dovezi despre epidemia de coronavirus, ceea ce reprezintă un "asalt deliberat asupra transparenţei internaţionale", cu efectul pierderii a zeci de mii de vieţi omeneşti.

Deşi cele două state au anunţat că negocierile comerciale sunt în curs, relaţiile bilaterale devin din ce în ce mai tensionate. Această pandemie ar fi putut însemna o oportunitate uriasă pentru o mai bună colaborare între China și SUA (contactele diplomatice dintre cele două state există de mai bine de 40 de ani), însă acest lucru nu a fost posibil prioritar din cauza ideologiilor diferite practicate de acestea.

Cele două ţări se află acum în pragul a ceea ce Jean-Pierre Cabestan, profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea Baptistă din Hong Kong, numeşte "un nou tip de Război Rece" - o sintagmă pe care numeroşi analişti încep să o utilizeze. De asemenea, Wang Huiyao, preşedintele Centrului pentru China şi Globalizare, un institut nonguvernamental din Beijing, afirmă că "încrederea între China şi SUA este la cel mai scăzut nivel de când au fost stabilite relaţiile diplomatice, în 1979".

În acest conflict dintre cele două mari puteri, Vestul este alături de Statele Unite, deşi mulţi lideri europeni nu sunt de acord cu politica dusă de Administraţia Trump. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, au acuzat China că nu a fost transparentă pe perioada pandemiei Covid-19. Acestor state li se adaugă Australia şi Marea Britanie, în timp ce în această confruntare Rusia şi Turcia pare că nu ar fi ales încă o tabără: cele două țări au fost extrem de lovite de această pandemie, Rusia având recent mari probleme în încetinirea răspândirii virusului.

Tensiunile descrise mai sus afectează întreaga lume. Ambasadorul Uniunii Europene la Beijing atrage atenţia că  „tensiunile în creştere între China şi SUA subminează cooperarea multinaţională largă de care este nevoie pentru a putea lupta împotriva pandemiei de COVID-19. Acesta a mai declarat că  'asistăm la niveluri ridicate de tensiuni, strategice, economice, politice, care cresc zi după zi. Opinia noastră este că aceste tensiuni nu conduc la spiritul de cooperare de care avem nevoie astăzi”.

Ambasadorul UE s-a declarat totodată convins că vocea Uniunii Europene este astăzi mai necesară ca oricând. Noi suntem centrul soluţiilor multilaterale ce trebuie luate pentru a combate criza coronavirusului şi a pregăti revenirea economică”.

Noile tensiuni dintre SUA şi China, apărute pe fondul originii pandemiei, afectează şi bursele internaţionale. După declaraţia lui Mike Pompeo cu privire la China şi originea virusului, indicii bursieri din Europa au înregistrat scăderi. De asemenea, pieţele financiare americane au scăzut după ce Donald Trump a declarat că ia în calcul sancţiuni economice împotriva Chinei. Scăderi au fost înregistrate şi pe bursele asiatice.

Propaganda legată de noul virus poate fi mai periculoasă chiar decât virusul. După terminarea pandemiei, nu numai criza economică va afecta lumea actuală, dar şi războiul informaţional conex acesteia. Din păcate, tensiunile dintre China şi Statele Unite cresc în continuare şi rămâne de văzut cum vor evolua relaţia dintre cele două state şi scena relaţiilor internaţionale în acest context, în următorii ani.