Reacții și teze rusești la proiectul Strategiei de apărare a României pentru perioada 2020-2024
Dorin Popescu
În cadrul unui briefing de presă susținut ieri de către purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, s-a exprimat poziția Moscovei față de includerea Federației Ruse la categoria “amenințări” și menționarea repetată a “caracterului agresiv” al Rusiei în proiectul Strategiei Naționale pentru Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, adoptat în CSAT la 27 mai a.c. și trimis recent Parlamentului României spre dezbatere și adoptare.
Potrivit Mariei Zaharova, “În proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, adoptat recent de către Consiliul Superior de Apărare al României, la capitolul “amenințări”, alături de terorism, amenințări hibride și atacuri cibernetice, figurează Rusia. În opinia autorilor, înrăutățirea relațiilor dintre țara noastră și NATO reprezintă o “amenințare” la adresa securității României, altor state membre ale UE și NATO din regiunea Mării Negre. Ar fi fost important să se precizeze cine a contribuit la această înrăutățire, pentru a nu se învinui țara noastră, ci pe cei care au agravat (n.n. de facto) indicatorii de mai sus.
Includerea Rusiei în lista surselor de probleme globale nu reprezintă o noutate. În Vest, din păcate, se folosește adesea acest truc îndoielnic pentru a se acuza alții de propriile defecte și greșeli. Faptul că la București se folosește metoda plagiatului confirmă doar deficitul de gândire independentă în rândul politicienilor români, precum și disponibilitatea lor de a servi ideile confruntaționale (n.n. conflictuale) ale altora cu privire la Rusia chiar și cu prețul propriilor lor interese – care, printre altele, se datorează apartenenței noastre comune la zona Mării Negre. În mod evident, noua Strategie a României va fi utilizată pentru intensificarea prezenței militare a SUA și NATO în Marea Neagră. Astfel, Bucureștiul, în loc să acționeze, potrivit propriei declarații, ca „furnizor de stabilitate”, contribuie la creșterea și în continuare a tensiunii și neîncrederii în regiune”.
Președintele Comitetului pentru probleme internaționale al Consiliului Federației, senatorul Konstantin Kosaciov, a declarat că România a decis să amintească aliaților ei din UE și NATO că există, prezentându-se ca frontieră externă în combaterea amenințării rusești: "nu există o amenințare rusă la adresa securității naționale a României". El a subliniat, de asemenea, că, prin aderarea la NATO și la UE, România spera să fie în centrul politicii mondiale și europene, dar ea se află în realitate la periferia evidentă a acestora: "A apărut astfel, în primul rând, necesitatea de a se aminti aliaților că ea există și, în al doilea rând, necesitatea de a-și amplifica propria ei importanță în ochii lor". Potrivit lui Kosaciov, România apreciază că există, în acest context, în absența altor oportunități, “o singură cale de ieșire: de a se prezenta ca un fel de „frontieră externă” pentru o Europă unită și ca un bastion al acesteia. Dar atunci este nevoie de o „amenințare externă”, iar politicienii români găsesc în Rusia această amenințare, repetând modelele de comportament ale Poloniei și țărilor baltice – mai recent, ale Ucrainei; aceasta este o tactică primitivă și egoistă, care nu are nici o legătură cu realitatea actuală și nici cu interesele comune ale unificării reale a Europei în viitor”.
Alte reacții în Rusia pe acest subiect: Serghei Țekov, membru al Comitetului pentru afaceri internaționale al Consiliului Federației, senator de Crimeea, a declarat că „în noile documente de apărare ale României, Rusia este numită un stat ostil. De fapt, totul este exact invers, dacă te uiți în istorie. Tocmai România a fost întotdeauna ostilă Rusiei. În același timp, acțiunile Rusiei au o natură exclusiv defensivă”.
Senatorul Aleksei Pușkov a apreciat, la rândul său, că România, după modelul SUA, repetă “banalități mincinoase” cu privire la “agresivitatea” Rusiei: "Nu am auzit vocea indignată a României împotriva unor agresiuni reale atunci când SUA au atacat Irakul și au bombardat Libia. Aici Bucureștiul este lovit de orbire: nu vede nimic, nu aude nimic".
Expertul Clubului analitic “Valdai”, Artem Kureev, apreciază că, incluzând Rusia în lista amenințărilor, România dorește să creeze un inamic din Rusia “de dragul partenerilor seniori ai NATO”: “La fel ca multe alte țări europene, România vrea să creeze o imagine a Rusiei ca inamic. Singurele contradicții serioase între Federația Rusă și România sunt cele privind statutul Transnistriei; nu avem o frontieră comună și nici contradicții economice serioase. Vecinii săi, Ungaria și Bulgaria, au pretenții mult mai mari față de București (n.n. decât Rusia); după aderarea la Uniunea Europeană, toate disputele dintre noii săi membri au fost soluționate în final, dar Sofia își aduce aminte foarte bine de Dobrogea de Nord, iar Ungaria – de Transilvania... Declarațiile de ostilitate ale Bucureștiului față de Rusia ar trebui să fie neglijate de Moscova… Conceptul de apărare națională a României, în care sunt introduse toate aceste propuneri de mare anvergură, este destinat partenerilor seniori ai NATO și propriului electorat naționalist". Potrivit expertului rus, "Românii se consideră cu adevărat descendenți ai vechilor romani, acest lucru este chiar menționat în imnul lor național. Și, în sfârșit, au reușit să facă ceva în tradițiile marilor lor strămoși – la fel cum, timp de mai mulți ani, senatorii romani au declarat poporul Cartaginei antice drept unul neprietenos și i-au declarat acestuia război, așa și Bucureștiul a declarat cu voce tare că vede în Rusia un potențial adversar. Numai că, spre deosebire de Imperiul Roman, România are șanse mici de a deveni o putere conducătoare". Kureev apreciază că, prin această Strategie, Bucureștiul încearcă să își consolideze influența în R. Moldova și să contribuie la ieșirea trupelor ruse din Transnistria, “așa cum au făcut-o în urmă cu 30 de ani”: “este trist că descendenții Împăratului Traian încă mai cred că pot avea un establishment politic propriu care să fie capabil să își restituie Basarabia”.
Presa rusă semnalează, analizând documentul respectiv, următoarele: menționarea negativă repetată a Federației Ruse în proiectul Strategiei privind apărarea națională a României reprezintă o practică rar întâlnită în plan internațional; “în mod obișnuit, în astfel de documente conceptuale, inamicii și oponenții unei țări nu sunt numiți în mod direct”; acest document are de regulă un caracter strategic și de aceea “nu este foarte personificat”; România reprezintă însă și aici “un caz special; în acest document Rusia este numit în mod oficial ca stat inamic – și încă unul agresiv”; în Strategia anterioară (2015-2019) Rusia nu era menționată; “nimeni nu se aștepta ca iluminarea să se producă la București, iar România să refuze să creeze imaginea Rusiei ca inamic. Președintele Johannis declară în mod constant că este interesat să consolideze prezența NATO în regiunea Mării Negre și în Balcani (România se raportează la una din cele două regiuni sau la ambele simultan în funcție de circumstanțe). Însă mai important este că epopeea cu crearea unei noi zone de apărare antirachetă americane pe teritoriul României se desfășoară de mai bine de un an. Vara trecută, americanii au finalizat modernizarea platformei de apărare antirachetă și de apărare antiaeriană Aegis Ashore de la Deveselu. Americanii au insistat că modernizarea platformei de apărare anti-rachetă / aeriană a fost una planificată, că aceste platforme sunt modernizate în întreaga lume și că ele, după modernizare, „nu dobândesc funcții ofensive”. Cu toate acestea, NATO a fost văzută în mod repetat ca înșelându-și partenerii – de exemplu Turcia. Și toată lumea a uitat de mult că inițial poziția americană (privind sistemul de apărare împotriva rachetelor din România) preciza că acest sistem ar fi fost construit pentru protecția împotriva “regimului malefic al ayatollahului din Iran”... Aceste elemente transformă automat baza Deveselu într-un obiectiv ofensiv, care ar putea fi utilizat, ca exemplu, pentru atacuri împotriva rachetelor de croazieră ale Rusiei. În această privință este dificil să ignorăm zvonurile proaste potrivit cărora americanii au relocat încărcăturile nucleare de la baza turcă Incirlik în România încă de anul trecut. Și, întrucât Statele Unite nu se angajează într-un dialog constructiv cu privire la o tentativă de reînnoire a Tratatului INF, obiectivul de la Deveselu se transformă în final într-o țintă legitimă pentru sistemele rusești de aviație și rachetele rusești desfășurate în Crimeea. Bucureștiul înțelege acest lucru, prin urmare, în conceptul de securitate națională a României, face referiri la „militarizarea Crimeei” și la „politica agresivă a Rusiei”.” (publicația “Vzgliad / Privirea”).
Notă: Astăzi, 12 iunie, pe teritoriul Federației Ruse se celebrează “Ziua Rusiei”.
