Situația pre-electorală din Belarus

Dorin Popescu

La 14 iulie a.c., Comisia Electorală Centrală din Belarus / CEC a anunțat că au fost înregistrați oficial doar cinci candidați la funcția de președinte al țării, printre care Alexandr Lukașenko; ceilalți candidați nu ar fi îndeplinit criteriile necesare pentru a fi înregistrați oficial (în principal, ar fi fost identificate numeroase probleme la elaborarea listelor de semnături). Alegerile prezidențiale vor avea loc la 9 august 2020.

Experții apreciază că principalul candidat la președinția țării, actualul președinte Alexandr Lukașenko, s-a folosit abuziv de puterea de care dispune pentru a-și înlătura (prin mijloace nedemocratice) principalii opozanți.

Astfel, au rămas formal în cursa electorală următorii candidați: Alexandr Lukașenko, Anna Kanopațkaia, Andrei Dmitriev, Serghei Cereven și Svetlana Tihanovskaia.

Nici unul dintre contracandidații actuali ai lui Lukașenko nu are șanse reale de a obține victoria la acest scrutin, mai ales având în vedere modul nedemocratic al actualului președinte de eliminare a opozanților din cursa pentru funcția de șef de stat.

Alexandr Lukașțenko conduce țara din 1994 și candidează pentru a șasea oară consecutiv pentru această poziție, după modelul încetățenit în unele țări din fosta URSS, în special Federația Rusă și țările din Asia Centrală.

Cel mai popular contracandidat al lui Lukașenko, Viktor Babariko, bancher, fost președinte al filialei din Belarus a Băncii Companiei rusești Gazprom, BelGazpromBank (acesta reușise să colecteze cca 360.000 de semnături de sprijin în loc de numărul minim de 100.000 semnături), se află în arest, în urma unor percheziții ordonate de către președintele Lukașenko și effectuate în mai-iunie a.c. Acestuia i s-au acceptat de către CEC ca fiind  valabile 160.000 de semnături, însă i s-au identificat totodată unele “nereguli” în declarația de avere; în urma acestor “nereguli”, CEC belarus i-a refuzat înregistrarea în calitate de candidat oficial la scrutinul de la 9 august a.c. Printre “neregulile” identificate au fost nedeclararea unei sume de cca 120 USD și a unui cont bancar în valoare de cca 1260 USD, precum și suspiciunea de “spălare de bani”, rezultată în urma operațiunilor de percheziție desfășurate la sediile din Belarus ale băncii la care Babariko a lucrat în calitate de președinte până în luna mai a.c. Împotriva acestuia este deschis deja un dosar penal sub mai multe acuzații – organizarea de grup infracțional, spălare de bani etc.

Unui al doilea contracandidat al lui Lukașenko, și el popular în Belarus, Valeri Țepkalo, fost director al Parcului pentru Înalte Tehnologii, i s-a refuzat, de asemenea, înscrierea oficială în cursa electorală.

Cei doi (foști) aspiranți la funcția de președinte, Viktor Babariko și Valeri Țepkalo, au decis, în aceste condiții, să acorde sprijinul lor singurului candidat rămas în cursă care nu este suspectat de înțelegeri (sau obediențe) cu (față de) președintele Alexandr Lukașenko, Svetlana Tihanovska. Staffurile celor doi foști candidați au anunțat deja sprijinul lor pentru Svetlana Tihanovska, anunțând că au convenit împreună cu aceasta ca, în cazul în care Svetlana Tihanovska va câștiga alegerile, să decidă repetarea acestora, în condiții democratice și transparente. Svetlana Tihanovksa este soția blogerului Serghei Tihanovki, care a avut, de asemenea, probleme la înregistrarea sa în calitate de candidat la alegerile prezidențiale.

Favoritul cursei electorale, care și-a simplificat foarte mult, prin aceste practici nedemocratice, victoria în alegeri, este Alexandr Lukașenko – se poate prognoza o victorie cu un rezultat declarat de peste 90% al acestuia la scrutinul de la 9 august 2020.

În urmă cu doar câteva zile, la 14 iulie, au fost arestate câteva sute de persoane care protestau în marile orașe din Belarus împotriva deciziei CEC de anulare a candidaturilor lui Babariko și Țepkalo. Ministerul belarus de interne a recunoscut arestarea a cca 250 de persoane. Presa din Belarus menționează arestarea brutală, de către trupele OMON, a peste 300 de protestatari. În pofida acestor măsuri represive, acțiunile de protest au continuat zilnic. Numeroși protestatari au ales o soluție inedită de a protesta: imită formarea unor cozi la marile magazine din Minsk sau turează motoarele autoturismelor pe străzile orașului.

Mijloacele nedemocratice de pregătire a alegerilor și de derulare a campaniei electorale au determinat principalele organizații internaționale să analizeze varianta neparticipării cu grupe/misiuni de observatori internaționali la scrutinul de la 9 august 2020. În urma unor consultări interne, reprezentanții Biroului OSCE pentru instituții democratice și drepturile omului au anunțat că există posibilitatea de a nu participa la alegeri cu misiune proprie de monitorizare, mai ales că Biroul nu a primit încă de la Minsk invitații de participare și monitorizare a scrutinului. De evaluarea acestui grup de experți va depinde în mare măsură recunoașterea / nerecunoașterea rezultatelor acestui scrutin de către comunitatea internațională și/sau numeroase state.

MAE Belarus a precizat că, imediat după decizia CEC privind lista candidaților înregistrați oficial (decizie adoptată la 14 iulie a.c.), ar fi trimis invitații de participare la alegeri cu misiuni de monitorizare către Biroul OSCE pentru instituții democratice și drepturile omului, Comunitatea Statelor Independente / CSI și Organizația pentru Cooperare de la Shanghai. Este însă posibil ca aceste alegeri să fie primele alegeri prezidențiale în ultimii 20 de ani din Belarus care s-ar putea derula fără observatori OSCE.

De asemenea, Adunarea Parlamentară a Belarus a transmis invitații de monitorizare a scrutinului către Adunarea Parlamentară a Uniunii Rusia-Belarus, Adunarea Interparlamentară a CSI, Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politici de securitate, Josep Borrell, a criticat aspru, recent, excluderea unor candidați de la alegerile prezidențiale de la 9 august, măsură prin care “se reduce semnificativ posibilitatea poporului belarus de a-și exprima liber voința proprie”, iar prin refuzul înregistrării candidaților Viktor Babriko și Velari Țepkalo “autoritățile din Belarus nu pot asigura un proces politic de tip concurențial” la scrutinul prezidențial de la 9 august.

În aceste condiții, mai ales dacă Occidentul nu va recunoaște legitimitatea acestor alegeri, Alexandr Lukașenko ar putea miza vital pe prezența la scrutin a unor observatori internaționali din CSI sau Organizația de Cooperare de la Shanghai, (singurii) care ar putea legitima în plan extern noua sa victorie.

Mai multe organizații internaționale i-au cerut deja președintelui Lukașenko reținere în derularea campaniei și abținerea de la noi acte de represiune. Inclusiv reprezentantul secretarului general al ONU a declarat că organizația urmărește cu atenție evoluțiile din Belarus. UE și SUA s-au adresat, de asemenea, autorităților din Belarus pentru a le solicita asigurarea unui proces democratic.

Ministerul de Externe al Lituaniei a amenințat autoritățile de la Minsk cu sancțiuni politice în cazul continuării acțiunilor de represiune.

Moscova a acționat reținut față de evenimentele din Belarus, pentru a nu pierde Minskul din sfera sa de influență, mai ales din perspectiva necesității continuării, după realegerea lui Lukașenko în funcția de preeșdinte, a proceselor de integrare în cadrul viitoarei Uniuni Rusia-Belarus.

La 17 iulie a avut loc, la Minsk, la invitația autorităților belaruse, reuniunea premierilor țărilor membre ale Uniunii Economice Eurasiatice.

În cadrul acesteia, președintele belarus a avut mai multe întâlniri bilaterale cu premierii prezenți, inclusiv cu premierul rus Mihail Mișustin. Lukașenko i-a transmis acestuia că în Belarus se petrec în prezent mai multe “lucruri foarte ciudate” în cadrul campaniei electorale. În evaluarea unor experți politici apropiați lui Lukașenko, oponenții politici ai acestuia ar reprezenta prioritar interese rusești, întrucât Lukașenko ar temporiza de mai mulți ani orice progres în construirea Uniunii Rusia-Belarus – ca atare, conform acestor evaluări, aceste “lucruri foarte ciudate” ar putea proveni chiar din Rusia, iar declarațiile lui Lukașenko pot fi văzute ca un avertisment cu privire la neimplicarea Rusiei în derularea acestui scrutin. Oficialul rus a subliniat, la Minsk, că integrarea fiecărei țări în viitoarea Uniune Rusia-Belarus va fi una independentă, reciprocă, cu respectarea principiului egalității de drepturi a celor doi membri ai viitoarei Uniuni (Rusia și Belarus). Președintele belarus a făcut declarații generale și vagi privind intenția Minskului de a continua și accelera procesele de integrare, care “trebuie să asigure drepturi egale ale membrilor”. Lukașenko a mai desfășurat întâlniri bilaterale similare cu premierii Armeniei, Kazahstanului, Kirghiziei etc.

Concluzii:

Prin actualele măsuri nedemocratice, Alexandr Lukașenko și-a asigurat o victorie facilă la scrutinul de la 9 august 2020. Este cert că acesta va fi declarat câștigător al scrutinului, cu un scor estimat de realegere de peste 90%. În acest fel, Lukașenko își va asigura un nou mandat de președinte (acesta conduce Belarus de 26 de ani).

Este probabil că OSCE nu va participa la monitorizarea scrutinului sau va avea evaluări foarte dure în privința corectitudinii și legitimității acestuia.

Este probabil ca acest scrutin să nu fie recunoscut de către comunitatea internațională,, cu excepția unor organisme, structuri și organizații internaționale precum Comunitatea Statelor Independente, Organizația de Cooperare de la Shanghai, Uniunea Europeană Eurasiatică etc și/sau, punctual, a unor state din cadrul acestora.