Relaţia dintre Turcia şi aliaţii din NATO

Relaţia dintre Turcia şi aliaţii din NATO

Autor: Alexandru-Marian Crenganiș

 

 

Relaţiile dintre Turcia şi NATO au o istorie plină de dispute încă de la aderarea Turciei la Alianță, în anul 1952. Acestea s-au deteriorat cu mult înainte de aşa zisa lovitură de stat” din anul 2016. Această tentativă eşuată de lovitură de stat doar a amplificat aceste dispute, care vor persista şi pe viitor.

Deteriorarea semnificativă a relaţiilor dintre NATO şi Turcia a început în anul 2017, când regimul Erdoğan a inițiat concedieri masive în Forţele Armate ale Turciei şi a ordonat crearea de campanii de influenţare a ofițerilor turci în direcția loializării față de regimul președintelui Erdogan și îndepărtării de NATO în general și de SUA în mod special.

Această deteriorare cunoaşte un nou apogeu când Turcia hotărăşte să cumpere de la Rusia sistemele anti rachetă S400.  Prima livrare a componentelor sistemului rusesc S-400 către Turcia a avut loc la 12 iulie 2019. Rezultatul a fost, conform precizărilor lui Simon Waldman (cercetător asociat la „King’s College” din Londra), fără echivoc: „la momentul în care va primi sistemul S-400, Turcia se va găsi din ce în ce mai izolată în cadrul structurilor civile și militare ale NATO”.

Aceste achiziţii de sisteme rachete S400 au deteriorat relaţiile bilaterale ale Turciei cu Statele Unite; după multe ezitări, Washingtonul a eliminat Turcia din programul F35. În replică, Ministerul de Externe din Turcia a transmis că eliminarea Turciei din programul F-35 din cauza achiziţionării sistemelor de apărare antirachetă S-400 din Rusia nu este bazată pe motive legitime şi nu este în concordanţă cu „spiritul de aliat” în cadrul NATO.

Această decizie a făcut ca parteneriatul dintre Statele Unite şi Turcia să se deterioreze extrem de grav, deşi tensiunea în aceste relații datează de după cel de-al Doilea Război Mondial. Practic, relaţiile dintre Washington şi Ankara au început să se deterioreze în faza actuală în anul 2003, atunci când Ankara a făcut publică decizia sa de a nu mai permite folosirea bazei de la Incirlik pentru  lansarea de atacuri aeriene asupra Irakului. 

Relaţiile SUA cu Turcia nu au fost niciodată relaţii de apropiere culturală sau istorică ; acestea au fost doar relaţii de conjunctură bazate pe interese politice şi de securitate comune. Retragerea lui Trump din teatrele de potenţial conflict, în acest caz din Orientul Mijlociu, nu a mai făcut necesară o relaţie militară foarte apropiată între SUA şi majoritatea statelor din zonă printre care şi Turcia.

Spre deosebire de relaţiile cu SUA, relaţiile Turciei cu Rusia au un lung parcurs în istorie începând cu secolul al XVI-lea, când au apărut primele confruntări militare între cele două imperii. După disoluţia Uniunii Sovietice, relaţiile dintre cele două state au început să se îmbunătăţească, prioritar prin extinderea legăturilor economice.

Putem spune că relaţiile dintre cele două state au oscilat de-a lungul istoriei. Au apărut unele tensiuni în anul 2015, când un avion F-16 al Forţelor Aeriene ale Turciei a doborât un avion de luptă aparţinând Forţelor Aeriene ruse. Ca urmare a acestor evenimente, Kremlinul a introdus sancţiuni de ordin economic şi politic. Pentru a îmbunătăţi relaţiile bilaterale, Erdogan a prezentat personal scuze Kremlinului.

Putem spune că acest gest al președintelui turc a îmbunătăţit extrem de mult relaţiile dintre cele două state. Rusia a reluat lucrările la construcţia, pe teritoriul Turciei, a celei mai mari centrale electrice nucleare din lume. La scurt timp s-a semnat contractul de livrare de sisteme antiaeriene S-400 ruseşti şi, ca urmare a refuzului SUA de a livra avioane F-35, Turcia a început discuţiile pentru achiziţionarea din Rusia de avioane SU-35 Stealth.

Actuala situaţie din nordul Siriei convine în mod deosebit Rusiei. Aceasta apare, încă o dată, ca principal salvator într-o situaţie în care părea că DAESH revine în forţă profitând de confuzia creată. Din incursiunile Turciei în teritoriile kurde, acţiune acuzată de cancelariile statelor NATO, a câştigat direct Rusia, care treptat ocupă spaţiile părăsite de SUA.

În prezent, relaţiile sunt din ce în ce mai tesionate între Turcia și o serie de state europene precum Franţa și Grecia. Preşedintele francez Emmanuel Macron a acuzat Turcia, la Meseberg, în Germania, că are “o responsabilitate istorică şi penală” în conflictul libian ca ţară care “pretinde că este membră NATO” : “Ne aflăm într-un moment de clarificare indispensabilă a politicii turceşti în Libia, politică inacceptabilă pentru noi”, a declarat Macron în cadrul unei conferinţe de presă alături de cancelarul german Angela Merkel.

Turcia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan “nu respectă niciunul dintre angajamentele sale din cadrul conferinţei de la Berlin (organizată în ianuarie), şi-a mărit prezenţa militară în Libia şi a primit înapoi masiv luptători jihadişti din Siria”, a acuzat Macron.

De asemenea, Emmanuel Macron a acuzat deja Ankara, la 22 iunie, că face un “joc periculos” în Libia, în care identifica o nouă dovadă a “morţii cerebrale” a NATO. Anul trecut, liderul francez a folosit această sintagmă privind moartea cerebrală a Alianței, întrebuințându-se de exemplul comportamentului Turciei în Siria și în Libia.

Tensiunile devin şi mai mari atunci când Franţa se retrage dintr-o operaţiune NATO în urma unui incident naval cu Turcia. Franţa a denunţat comportamentul "extrem de agresiv" al Turciei, stat membru NATO, faţă de o fregată franceză implicată într-o misiune NATO în Marea Mediterană, în cursul unei tentative de verificare a unei nave-cargo suspectată că transporta arme în Libia. Fregata franceză Le Courbet” a fost vizată, pe 10 iunie, de radarul unei nave militare turce. "Fregata Le Courbet a fost vizată de trei ori de radarul utilizat de obicei înaintea lansării de atacuri", a acuzat Ministerul Forţelor Armate de la Paris.

Relaţiile turco-franceze devin din ce în ce mai tensionate după ce Ankara a arestat patru cetăţeni turci suspectaţi că ar fi spionat medii asociative şi religioase în beneficiul Franţei. Potrivit cotidianului turc Sabah, un fost angajat al serviciului de securitate al Consulatului general al Franţei la Istanbul, Metin Ozdemir, a mers la poliţie şi a afirmat că a colectat informaţii în beneficiul serviciului de informaţii externe francez DGSE.

 Acţiunile diplomatice şi militare din ultima perioadă ale Turciei au făcut ca prezenţa şi rolul Ankarei într-o regiune atât de întinsă, din Orientul Mijlociu până la Mediterana de Est şi până în Africa de Nord, să se facă simţite. Parisul consideră acum Ankara drept un rival din cauza acestor acţiuni, iar Ankara dezvoltă percepții similare, în oglindă.

Turcia are relaţii din ce în ce mai proaste şi cu Grecia. Premierul elen Kyriakos Mitsotakis a avertizat recent conducerea UE că planurile Turciei de explorare a unor rezerve de gaze naturale în litigiu în Marea Mediterană ar putea duce la o escaladare a tensiunilor în regiune.

Avertismentul Greciei intervine după ce Turcia a publicat o hartă cu zonele marcate pentru explorarea zăcămintelor de gaze de la coastele sale până la frontiera sa maritimă cu Libia, în baza unui acord semnat în decembrie cu guvernul libian de uniune naţională (GNA) cu sediul la Tripoli.

În acelaşi timp, ministrul elen al apărării a evocat posibilitatea unui conflict militar cu Turcia, subliniind că Grecia este pregătită pentru orice scenariu şi este gata să-şi apere drepturile şi frontierele prin orice mijloace, scrie publicaţia locală Greekcitytimes.com, citând un interviu acordat de acesta postului de televiziune Star din Atena.

"Nu vrem să se ajungă acolo, dar vrem să spunem clar că vom face tot ce trebuie pentru a ne apăra drepturile suverane prin orice măsură posibilă", a declarat ministrul Nikos Panagiotopoulos într-o intervenţie recentă la postul de televiziune grec Star tv.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a  reacţionat la aceste acuze şi a acuzat Cipru, Grecia, Egipt şi Franţa că au încercat să-i marginalizeze ţara în estul Mediteranei şi că au pus stăpânire pe drepturile acesteia asupra rezervelor de hidrocarburi din regiune.

Tensiunile au crescut în intensitate atunci când Turcia a luat decizia de a transforma în moschee fosta bazilică Sfânta Sofia, loc sacru al ortodoxiei; această decizie a fost primită drept o "provocare" în Grecia: "Această nouă provocare a Turciei, care nu se adresează doar Greciei, ci şi Occidentului, amplifică climatul între Atena şi Ankara", a afirmat pentru AFP Konstantinos Filis, director al Institutului grec de relaţii internaţionale.

Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a condamnat "cu cea mai mare fermitate" decizia turcă. În afară de "impactul său asupra relaţiilor greco-turce", această alegere "afectează relaţiile Ankarei cu Uniunea Europeană (UE), UNESCO şi comunitatea mondială", a declarat acesta.

Atât timp cât Erdogan guvernează Turcia iar Jens Stoltenberg rămâne la conducerea Alianței, relațiile dintre Turcia și NATO vor continua să fie tensionate și condiționate de un Tratat al Atlanticului de Nord care nu este nici actualizat, nici modificat. În plus, cum Secretarul General Stoltenberg este cunoscut ca adept al consensului, președintele Erdogan este liber să creadă că Turcia nu va fi suspendată și, în cele din urmă, exclusă din alianță, din moment ce Tratatul Atlanticului de Nord nu conține un capitol referitor la suspendarea sau excluderea din Alianță a unui stat membru. Câtă vreme fiecare membru al Alianței deține de facto un drept de veto, formularea de amendamente la Tratatul Atlanticului de Nord și mai ales implementarea acestora va fi o misiune imposibilă, deoarece unele ţări membre ar vota împotrivă.