Nord Stream 2 și interesele geostrategice
Alexandru-Marian Crenganiș
Nord Stream 2 reprezintă mai mult decât o simplă conductă care aprovizionează cu gaze ţările europene. Proiectul respectiv, care a fost hotărât într-un moment sensibil, în 2015 – la numai un an după anexarea Crimeei şi declanşarea crizei din Ucraina, are, pe lângă impactul economic evident, şi implicaţii geopolitice semnificative. Totodată, este cert că în derularea acestui proiect au intrat în coliziune mai multe interese strategice.
În acestă cursă pentru energie sunt două tabere principale rivale. Prima tabără este dominată de Rusia, care, în calitate de furnizor, are posibilitatea să ocolească ţări cu care aceasta se află în relaţii mai puţin amiabile – Ucraina, Polonia sau ţările baltice; în aceeași tabără acționează şi Germania, împreună cu alte state europene, precum Olanda şi Austria. Pentru Germania, acest proiect este extrem de important, deoarece Berlinul dorește ca până în anul 2038 să renunțe de tot la energia nucleară și la energia provenită din prelucrarea cărbunelui.
În cealaltă tabără, care se opune acestui proiect, sunt prioritar statele din Europa Centrală și de Est – în special țările de tranzit precum Ucraina, Polonia, dar și Țările Baltice. Ucraina se teme că reţeaua de conducte de pe teritoriul său va deveni redundantă şi că aceasta va fi privată în viitor de încasările din taxele de tranzit, care reprezintă o sursă importantă pentru bugetul naţional. Totodată, Rusia ar primi un instrument politic extrem de serios pentru a pune presiuni pe Kiev şi pentru a submina economia ucraineană. De asemenea, această tabără este susținută politic de Statele Unite ale Americii.
Statele Unite, care se opun vehement acestui proiect, au declarat recent, prin vocea președintelui Donald Trump, că Germania ar putea deveni, prin Nord Stream 2, "ostaticul Rusiei". Evident, acesta se referă la o posibilă blocadă în caz de criză; președintele american a ameninţat totodată o serie de firme europene cu sancţiuni în cazul în care acestea participă la construcţia gazoductului.
Joseph Auer, expert în cadrul DB Raserch, a declarat că, în principiu, temerile că Rusia ar putea să oprească “robinetul de gaze” pentru Europa sunt întemeiate la prima vedere, dar că, la o cercetare mai amănunțită, aceste justificări nu ar avea temei, Acesta a mai declarat că refuzul americanilor este în primul rând legat de propriul interes economic. Americanii doresc să vândă Germaniei gaz lichefiat, care este mult mai scump decât gazul rusesc. Preţul face ca vânzarea gazelor din SUA pe piaţa germană să fie foarte dificilă, explică Auer. "Ne putem închipui că poziţia SUA este motivată şi de dorinţa de a restrânge oferta prin împiedicarea livrărilor din Rusia. Într-un astfel de caz preţurile ar creşte, iar gazul lichefiat din SUA, obţinut prin metoda "fracking", ar avea şanse mai mari aici în Europa", a declarat expertul.
Gazoductul Nord Stream 2 reprezintă o investiție de 11 miliarde de dolari, finanțată jumătate de Gazprom și jumătate de cinci companii europene (OMV, Wintershall Dea, Engie, Uniper și Shell). Potrivit consorțiului Nord Stream 2 AG, până acum au fost amplasate conducte cu o lungime de 2.300 kilometri în cadrul proiectului Nord Stream 2, iar la finalizare gazoductul va avea o lungime totală de 2.460 kilometri.
Acestă gazoduct a generat deja numeroase tensiuni între Statele Unite și Germania. Relațiile dintre cele două state nu sunt cele mai bune, mai ales după ultima mișscare a Statelor Unite de a retrage peste 10.00 de soldați staționați în baza americană din Germania.
Clasa politică de la Washington se pronunță aproape în întregime împotriva realizării proiectului Nord Stream 2. Astfel, în luna decembrie a anului trecut, cele două camere ale Congresului SUA au aprobat, cu o majoritate covârşitoare, impunerea de sancţiuni economice pentru companiile care contribuie la finalizarea, de către Gazprom, a gazoductului Nord Stream 2. Măsurile de sancţionare au fost incluse în cadrul Legii privind bugetul apărării naţionale pentru anul 2020 (National Defense Authorisation Act 2020), promulgată de preşedintele Trump la 21 decembrie 2019, în cadrul unei ceremonii publice desfășurate la baza aeriană Andrews.
Sunt vizate de sancțiuni companiile care participă la amplsarea conductei pe sub Marea Baltică, dar și proprietarii acestora. Sancțiunile constau în anularea vizelor pentru acesul în Statele Unite, dar și blocarea proprietăților și activelor acestora de pe teritoriul Statelor Unite. Scopul acestor sancțiuni este acela de a opri extinderea infuenței Ferației Ruse pe teritoriul european. Oficialii americani consideră proiectul Nord Stream 2 un risc de securitate pentru Europa, punerea în funcţiune a gazoductului ducând la creşterea exagerată a dependenţei energetice a acesteia de Moscova.
Guvernul federal german priveşte noua magistrală ca un proiect economic, care ar putea reprezenta o contribuţie importantă la securitatea energetică a Europei. De asemenea, Germania mai recunoaște că acest proiect este extrem de important din punct de vedere geopolitic, dar a asigurat Ucraina că temerile sale au fost luate în calcul în stabilirea poziției Berlinului.
Imediat după aprobarea sancțiunilor SUA, guvernul federal din Germania a reacționat. Minstrul de Exterene German a respins acuzațiile americanilor, afirmând că „politica energetică europeană este decisă în Europa, nu în Statele Unite”. De asemenea, UE s-a alăturat criticilor la adresa măsurilor impuse de SUA şi, prin vocea comisarului european pentru comerţ, Phil Hogan, s-a pronunţat împotriva sancţiunilor în raport cu orice companii din statele membre care desfăşoară activităţi legale.
Rusia a fost deranjată de acțiunile Statelor Unite și a declarat că va răspunde prin măsuri corespunzătoare împotriva Statelor Unite. Potrivit purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, Moscova consideră intenţia de aplicare a sancţiunilor drept o încercare „incorectă” de menţinere a „dominaţiei artificiale americane asupra pieţelor europene”, pentru a-i forţa pe europeni să cumpere gaze la un preţ mai mare faţă de cel provenit din Rusia. Mai mult, oficialul rus a afirmat că acţiunile SUA reprezintă „un exemplu clar de concurenţă neloială”.
În ciuda sancțiunilor și criticilor Statelor Unite, Rusia se pare că dorește să finalizeze cu orice preț gazoductul. Două nave rusești au sosit recent în Marea Baltică, acostând în portul Sassnitz Mukran de pe insula Rügen. Nava de aprovizionare „Ivan Sidorenko”, din Sankt Petersburg a întâlnit acolo montatorul de conducte „Akademik Tscherski”, care este deja ancorat. Gazprom a transferat nava din portul său din Pacific, “Nachodka”, în Marea Baltică, după ce compania elvețiană Allseas, care fusese însărcinată anterior cu construcția Nord Stream 2, și-a retras navele din cauza sancțiunilor iminente, forțate de americani și luate în calcul de unii politicieni germani și din alte țări ale UE.
După presupusa otrăvire a opozantului politic rus Alexei Navalny, adversarii proiectului se mobilizează împotriva finalizării acestuia. Premierul polonez Mateusz Morawiecki a reînnoit, cu câteva zile în urmă, cererile Varșoviei pentru înghețarea construcțiilor, la fel ca și ministrul de externe al Lituaniei, Linas Linkevicius. Și în Germania criticii devin din ce în ce mai puternici. Verzii doresc ca gazoductul să fie clasificat ca un risc de securitate pentru Europa și să se aplice sancțiuni UE. Liderul liberalilor germani, Christian Lindner, a declarat că „un regim care organizează crime prin otrăvire nu este un partener pentru mari proiecte de cooperare, nici măcar pentru gazoducte”.
Râmâne de văut dacă Nord Stream 2 va fi finalizat, deoarece tot mai mulți lideri din numeroase țări UE ostile proiectului, dar și din Germania, militează pentru înghețarea acestui proiect. Pentru ca proiectul să poată fi utilizat, mai trebuie finalizați ultimii 160 km, iar țările participante să îți mențină decizia de exploatare a acestuia, în pofida actualului context critic în plan internațional.
