Presa și ,,dezinformarea pe tema coronavirusului’’ – evaluări ale experților

Presa și ,,dezinformarea pe tema coronavirusului’’ – evaluări ale experților

Autor: Dorin Melnic

 

Ieri s-au desfășurat, sub forma de webinar online, lucrările unei conferințe internaționale dedicate dezinformării legate de pandemia de COVID-19, cu tema ,,Медиа и ,,коронавирусные фейки'': по обе стороны баррикад?” / ,,Presa și ,,dezinformarea pe tema coronavirusului’’: de partea ambelor părți ale baricadei?”; evenimentul a fost organizat de think-tank-ul Prisma Ucraineană (Foreign Policy Council "Ukrainian Prism", Kiev, Ucraina) ca parte a unui proiect mai amplu sprijinit de Black Sea Trust / German Marshall Fund.

Moderatorul dezbaterii a fost Lașa Tuguși, din cadrul Academiei Liberale din Tbilisi (Georgia), iar vorbitori au fost Dimitri Țîra (Institutul pentru Prevenirea Amenințărilor Hibride, Republica Moldova), Andrei Kulakov (Internew Ukraine, Ucraina), Natalia Stercul (Asociația de Politică Externă a Republicii Moldova), Olga Cijova (Consiliul pentru Politica Externă ,,Prisma Ucraineană’’, editor de studiu) și Boris Gorețkii (Asociația Jurnaliștilor din Belarus).

Scopul acestei conferințe a fost cea de a analiza rolul mass-media în informarea cetățenilor statelor Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Republica Moldova și Belarus) cu privire la situația tensionantă cauzată de epidemia de noul coronavirus. În general, experții participanți au apreciat că presa a jucat un rol dublu în procesele publice pe tema noului coronavirus: a încercat să informeze populația în mod corespunzător, dar, totodată, au reușit și să o dezinformeze, să o intoxice cu informații eronate.

În Ucraina, conștiința critică a cetățenilor este mai ridicată (decât cea a populației celorlalte țări ale Parteneriatului Estic), aceștia fiind siguri că, după evenimentele din 2014, guvernul de la Kiev și mass-media au exagerat în mod deliberat în încercările lor de a spori sentimentul rusofob al ucrainenilor. Chiar dacă țara a ales să își consolideze cooperarea politico-militară cu blocul transatlantic SUA-UE, presa ucraineană a preferat, pe fondul răspândirii rapide a pandemiei la nivel global în primăvara anului 2020, să privească cu scepticism Statele Unite și Europa Occidentală, cel puțin dintr-un anumit unghi. Diverse rețele de socializare au promovat ideea că principalii piloni ai democrației capitaliste au eșuat în sarcina de a gestiona eficient pandemia de COVID-19, dar și faptul că așa-zisa ,,unitatea europeană’’ a dispărut, iar fiecare membru UE a trebuit să se descurce în mod autonom / de unul singur (făcându-se referire mai ales la cazul Italiei, care, într-o situație critică inițială, a fost ajutată în primul rând de China și Rusia).

Tot în Ucraina au căpătat popularitate substanțială diverse teorii ale conspirației care nu au la bază niciun argument solid, cum ar fi faptul că Bill Gates vrea să folosească vaccinul anti-COVID pentru a implanta cipuri în corpurile oamenilor sau că virusul a fost creat în laboratoarele americane ca să fie folosit ca o armă biologică de către Statele Unite împotriva propriilor cetățeni (ținând cont de conflictele rasiale prezente în țară).

Situația este mult mai îngrijorătoare în Belarus. Din august 2020, țara se confruntă cu proteste în masă, iar mulți jurnaliști arestați se află încă în închisoare. Statul nu a vrut ca populația să afle despre pericolul real sau despre impactul acestui virus. Ministerul Sănătății din Bearus a refuzat de nenumărate ori să răspundă la întrebările presei care dorea o explicație pentru apariția a 200-900 de cazuri de îmbolnăviri noi în fiecare zi, în ciuda cuvintelor încurajatoare ale lui Aleksandr Lukașenko, care eticheta coronavirusul drept o ,,psihoză’’, acesta neadoptând măsuri de carantină. Pe internet, a căpătat popularitate un banc: ,,Dați drumul la tractoare pe câmp, apucați-vă de muncă și o să vă lecuiți de virus!’’. Dar belarușii nu mai credeau deja în această propagandă promovată de administrația de la Minsk. Nu mai aveau cum, din moment ce simțeau frica și pericolul virusului pe pielea lor. Nu suportau că presa trebuia să acționeze în conformitate cu interesele statului. Acesta este un alt motiv pentru care majoritatea populației a început să îl disprețuiască și mai mult pe Lukașenko, ca urmare a victoriei sale neligitime după scrutinul din 9 august a.c.

În R. Moldova, avem aceeași presă divizată. La începutul pandemiei, statul a fost principalul comunicator, fiind de părere că coronavirusul nu este mai periculos decât o gripă sezonieră; la această dezinformare a contribuit în mod decisiv și televiziunea rusă, aceasta având o putere de influență semnificativă în Moldova. Dar, odată ce țara a atins una dintre cele mai ridicate rate de infectare la nivel european, în ciuda faptului că are o populație de doar 4 milioane de locuitori, statul a devenit mai rezervat, permițând mass-media să alarmeze populația cu privire la adevăratul pericol al acestui virus.

Pe 1 noiembrie a.c. va avea loc primul tur al alegerilor prezidențiale în Moldova, iar în Georgia, la 31 octombrie a.c., alegeri parlamentare. Pandemia de coronavirus ar putea influența în mod decisiv rezultatele acestor scrutine, căci popularitatea candidaților a fost în mod cert afectată de eșecul gestionării crizei provocate de COVID-19.

Față de statele Parteneriatului Estic, în România avem o implicare mai mare a statului și a presei în lupta cu dezinformarea.

În concluzie, dezinformarea se manifestă în contextul a două cauze favorizante:

1) cunoștințe insuficiente ale publicului-țintă;

2) manipulare intenționată din partea unor actori statali interesați (în Ucraina, au fost blocate numeroase site-uri mai puțin populare, deoarece acestea au insinuat ideea că pe teritoriul țării s-ar afla laboratoare americane secrete care au contribuit la dezvoltarea noului coronavirus).