Reconfigurări politice în Republica Kârgâză

Reconfigurări politice în Republica Kârgâză

Evoluțiile post-electorale din Republica Kârgâză / Kârgâzstan au produs, în perioada 5 – 15 octombrie, conflicte politice inedite la Bișkek, capitala republicii. S-a produs astfel o schimbare pașnică, prin presiunea străzii, a autorităților suspectate de corupție endemică și de falsificarea rezultatelor scrutinului parlamentar de la începutul lunii octombrie a.c., însă această schimbare pare mai degrabă o rotație de clanuri, o redistribuire a sferelor de influență a acestora.

Urmare a protestelor stradale și a acțiunii politice forțelor de opoziție, președintele în funcție Sooronbai Jeenbekov, ales în această funcție în 2017, și-a prezentat demisia în după-amiaza zilei de 15 octombrie. La aceeași dată, urmare a demisiei acestuia, a devenit președinte interimar Kantabek Isaev (Jogorku Keneș, în varianta kârgâză), care fusese ales în urmă cu doar 2 zile în funcția de președinte al Parlamentului de la Bișkek. Câteva ore mai târziu, acesta a refuzat să exercite prerogativele funcției prezidențiale, iar aceste prerogative au fost astfel preluate de către Sadâr Japarov, numit cu o zi în urmă în funcția de premier al Republicii Kârgâze. De notat că, la 5 octombrie a.c, în ziua alegerilor parlamentare din Republica Kârgâză, Sadâr Japarov, președinte interimar actual al țării, era în închisoare, unde executa o sentință de condamnare de 11,5 ani pentru tentativă de preluare ilegală a puterii. Notă: Potrivit Constituției țării, în cazul depunerii mandatului de către președintele ales, va prelua prerogativele acestei funcții președintele Parlamentului, iar în cazul în care acesta refuză sau nu poate prelua funcția de șef de stat, atribuțiile respective vor fi preluate de către premier.

Actuala criză politică de la Bișkek repetă în mic scenariul crizelor politice anterioare repetate din această țară. Aceste crize au loc periodic în contextul luptelor interminabile pentru putere dintre diferite clanuri și grupuri de interese. Liderii principalelor formațiuni politice din Republica Kârgâză sunt, în mare măsură, reprezentanți ai unor puternice grupuri financiare și industriale și, având în vedere specificul mentalității din Asia Centrală, reprezintă interesele unor clanuri puternice. Mai mult, la intensificarea competiției pentru putere participă și factorul împărțirii artificiale a țării în regiunile de nord-est și sud-vest și, mai mult, rivalitatea acestor regiuni, care contează foarte mult în economia redistribuirii periodice a sferelor de influență. În Kârgâzstan, acest proces se desfășoară din 2005, când, ca urmare a Revoluției lalelelor, au venit la putere reprezentanți din sud-vestul țării, Djalal-Abad, conduși de al doilea președinte, Kurmanbek Bakiev. În 2010, puterea a fost schimbată în urma unor revolte, în cadrul unui scenariu stradal care ar fi putut escalada în confruntări interetnice și conflicte cu Uzbekistanul. La momentul respectiv a fost nevoie chiar de o perioadă de tranziție, manageriată de către președintele interimar Roza Otunbaieva. În 2011, sub lozinca necesității combaterii corupției și naționalismului promovat de cercurile fidele lui Bakiev, reprezentanții nordului (regiunea Ciui) au câștigat victoria, iar liderul acestora a devenit cel de-al patrulea șef de stat, Almazbek Atambaiev.

Alegerile din 2017 au reprezentat o demonstrație a compromisului și a tranziției Republicii Kârgâze la principii democratice, când reprezentantul regiunii Osh din sudul țării și succesorul lui Atambaiev, Sooronbai Jeenbekov, a devenit al cincilea președinte. Și cu această ocazie s-a dovedit că, pe fondul unei încercări de consolidare a democrației (aici pot fi incluse și alegerile parlamentare din 2015, pe care experții le-au recunoscut drept echitabile), vechile „specificități patrimoniale” ale Republicii Kârgâze au rămas neschimbate: Atambaiev a dorit să îl conducă de facto pe succesor, rămânând cea mai influentă persoană din Bișkek. Conflictul dintre fostul președinte Almazbek Atambaiev și succesorul acestuia, Sooronbai Jeenbekov, a devenit inevitabil și s-a finalizat cu arestarea lui Atambaiev, precum și a altor oponenți politici ai lui Jeenbekov, inclusiv Japarov (acesta provine din regiunea Issâk-Kul).

Mandatul lui Jeenbekov, dominat de primatul stabilității propriului său clan și a aliaților (clanul Matraimov), căderea economiei, sărăcia și lipsa de perspective pentru o parte semnificativă a societății, au generat un nou val al schimbării în societatea kârgâză, iar alegerile parlamentare de la 5 octombrie a.c., al căror rezultat a fost falsificat de către autorități (mai mult, alegerile s-ar derulat cu numeroase acțiuni penale de cumpărare a voturilor) , a fost văzut de către societatea kârgâză ca fiind o oportunitate de evadare din actuala situație politică.  

Cel mai probabil, conform experților, Jeenbekov și-a supraestimat șansele de supraviețuire și, atunci când momentul înlăturării sale de la putere a devenit iminent/inevitabil, și-a dat demisia în schimbul unor garanții de inviolabilitate. Fostul președinte Atambaiev a fost din nou încarcerat, iar câștigătorul de etapă al acestor noi runde de rivalitate politică de la Bișkek este actualul președinte interimar, Sadâr Japarov.

În aceste condiții, experții apreciază că recentele evenimente politice de la Bișkek din perioada 5-15 octombrie a.c. reprezintă nu o revoluție, ci o redistribuire tipică a sferelor de influență, realizată într-o manieră dubioasă din punctul de vedere al legii. Aceiași experți identifică trei scenarii posibile pentru dezvoltarea în continuare a situației. Primul - răzbunarea clanului fostului președinte - Bakiev, care locuiește în Minsk din 2010 și care, în țara sa, a fost condamnat la 24 de ani de închisoare; Japarov a fost unul dintre asociații politici ai lui Bakiev și și-a început cariera politică în timpul președinției acestuia; este posibil să asistăm la restabilirea pozițiilor și influenței acestui clan. Potrivit experților ruși, acest scenariu poate fi direct benefic Rusiei, care a pierdut controlul deplin asupra Republicii Kârgâze în timpul lui Atambaiev, iar Jeenbekov a fost ales în general împotriva așteptărilor și jocurilor Kremlinului.  Al doilea scenariu: continuarea demersurilor de consolidare a fragilei democrații din țară prin organizarea de alegeri corecte care vor exprima liber întreaga paletă de simpatie politică a rezidenților din diferite regiuni ale Republicii Kârgâze și, în cele din urmă, se va forma un guvern care să reflecte cel puțin consensul clanurilor care au sprijinul electoratului din țară. Al treilea și cel mai periculos: deziluzionarea completă a societății kârgâze față de orice formă de guvern laic și revenirea la o formă de dictatură sau la alegerea și eternizarea la putere a unui lider religios carismatic al tendinței fundamentaliste musulmane (mai ales că în acest scenariu ar putea juca un rol important apropierea geografică a Afganistanului, Pakistanului, Uzbekistanului și Tadjikistanului, unde există în continuare numeroși susținători ai diferitelor mișcări islamice radicale).  

Noul președinte interimar l-a numit vineri pe noul președinte al Comitetului de Securitate Națională – Kamcâbek Tașiev. Acesta a declarat deja că nu va permite noi represiuni politice în țară și că dosarul penal al actualului președinte interimar (deschis în 2013) va fi revizuit... Între timp fostul președinte Sooronbai Jeenbekov și-a cerut scuze în fața Parlamentului de la Bișkek pentru greșelile politice pe care le-a făcut, iar sarcina prioritară a președintelui interimar este organizarea alegerilor prezidențiale extraordinare.