Nagorno-Karabah, război și pace
Dorin Popescu
După semnarea, la 10 noiembrie, la Moscova, a acordului de pace în format trilateral (ruso-armeano-azer), au intervenit mai multe evoluții în teren și politice privind conflictul din regiunea Nagorno-Karabah, pe care le sintetizăm mai jos.
O delegație numeroasă de lideri politici și militari ruși, printre care doi vice-premieri și patru miniștri, s-a deplasat sâmbătă la Baku și Erevan; membrii acesteia au avut în cele două capitale întâlniri separate cu înalți oficiali armeni și azeri. Din delegație au făcut parte miniștrii ruși de externe și de apărare, Serghei Lavrov și Serghei Șoigu. Delegația rusă a avut inclusiv întâlniri cu președintele azer Ilham Aliev (la Baku) și cu premierul armean Nikol Pașinian (la Erevan). Presa din sudul Caucazului numește aceste vizite drept un “desant politic”, care ar avea scopul prioritar de a convinge comunitatea internațională de angajamentul plenar al Rusiei de a monitoriza acordul ruso-azero-armean de pace privind regiunea Nagorno-Karabah.
Presa rusă precizează totodată că aceste vizite ar fi avut ca scop și evitarea/prevenirea/nepermiterea unor ingerințe externe ale Vestului privind modificarea planului de pace trilateral convenit la Moscova între liderii Federației Ruse (președintele Vladimir Putin), Azerbaidjanului (președintele Ilham Aliev) și Armeniei (premierul Nikol Pașinian) la 10 noiembrie a.c.
Potrivit oficialilor ruși, forțele ruse de menținere a păcii au ajuns integral pe teritoriul regiunii Nagorno-Karabah și au luat sub controlul direct al acestora 23 de posturi de observare. Între timp, situația pe teren s-a reconfigurat conform înțelegerii de la Moscova; raionul Agdam, controlat de forțele armene, a fost predat Azerbaidjanului. În perioada imediat următoare alte două raioane vor fi predate Azerbaidjanului. Trupele rusești au fost dislocate de-a lungul întregii fâșii de delimitare a pozițiilor militare în teren, precum și de-a lungul întregului coridor Lacin. Este în curs de finalizare procesul de creare a Centrului de menținere a păcii, cu rol prioritar în monitorizarea aplicării încetării focului. Totodată, Rusia a creat în zonă un Centru interdepartamental de intervenție umanitară. Are loc în regim permanent schimbul de corpuri neînsuflețite între forțele armene și azere. Au revenit la Stepanakert cca 7.000 de locuitori ai orașului, care își părăsiseră inițial locuințele. Pe teritoriile predate sau în curs de a fi predate Azerbaidjanului revin cetățenii azeri care părăsiseră aceste teritorii odată cu pierderea controlului azer asupra acestora. Trupele ruse încearcă să asigure reluarea circulației pe principalele artere rutiere ale regiunii – Sud-Nord, Est-Vest. Situația socială, economică și umanitară în regiune se menține la nivel critic. Ar avea nevoie de sprijin, potrivit oficialilor ruși, cca 90.000 de locuitori ai regiunii de etnie armeană și cca 45.000 de etnie azeră. Este nevoie de mobilizarea tuturor structurilor comunității internaționale pentru ca situația socială, econonică și umanitară să se remedieze, însă nu este sigur că această mobilizare se va produce în beneficiul politic al Moscovei, care deține inițiativa politică în regiune.
Armata rusă controlează deja drumul către Stepanakert. S-a finalizat integral dislocarea în Nagorno-Karabah a trupelor ruse. Efectivele ruse dislocate în Nagorno-Karabah provin din Brigada 15 independentă de infanterie mecanizată. Au fost dislocați în regiune, potrivit ministrului rus al Apărării, 1960 de militari, care au fost dotați cu 552 de unități de tehnică militară.
Serghei Șoigu a declarat că au fost convenite cu partea turcă toate detaliile privind viitorul Centru comun ruso-turc de control al încetării focului, inclusiv locul de dislocare a acestuia (pe teritroiul Azerbaidjanului) și sarcinile Centrului. Teritoriul regiunii Nagorno-Karabah a fost împărțit în două zone de responsabilitate a trupelor ruse. În zona Nord acționează Batalionul 1 al brigăzii, cu 11 posturi de observare în responsabilitate. În zona Sud și în coridorul Lacin acționează Batalionul 2 al aceleiași brigăzi, cu un număr de 12 posturi de monitorizare în responsabilitate. În orașul Stepanakert este dislocat un punct de comandă al trupelor rusești, din care se realizează conducerea forțelor de menținere a păcii. În posturile de observare se acționează cu toate tipurile de mijloace de monitorizare, inclusiv cu mijloace aeriene fără pilot. Totodată, Rusia a trimis Armeniei, la solicitarea acesteia, și 188 de cadre militare ale Serviciului Federal de Securitate / FSB, pentru a asigura securitatea la zona de frontieră a Armeniei. Efectivele respective vor fi dislocate și vor acționa în zona localităților Teh și Sâgâr. A fost creat un punct de coordonare a efectivelor FSB în regiune, sub forma unei grupe operative a FSB, în localitatea Megri.
SUA și Franța (care, alături de Federația Rusă, sunt co-președinți ai Grupului OSCE pentru soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah) și-au anunțat intenția lor de a trimite în regiune ajutoare umanitare. Cei doi co-președinți și-au manifestat totodată, în dese rânduri, nemulțumirea privind modul unilateral în care a acționat politic Federația Rusă ca mediator al conflictului. Una dintre nemulțumirile co-președinților vizează impunerea, de către Moscova, a forțelor militare proprii în regiune; provoacă nemulțumiri și frustrări faptul că varianta ideală (trupele de menținere a păcii să fie dislocate în regiune ca parte a unei operațiuni internaționale ONU de menținere a păcii) a fost ocolită – sunt dubii potrivit cărora trupele ruse de menținere a păcii ar avea capacitatea de a controla situația și de a fi obiective în raport cu pozițiile politice diferite ale părților azeră și armeană. În acest sens, Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, și-a exprimat public nemulțumirile prtivind tentativele externe de a modifica natura/caracterul operațiunii de menținere a păcii și de a temporiza aplicarea planului trilateral de menținere a păcii convenit la Moscova; “alternativa la acest plan o reprezintă războiul”, potrivit lui Lavrov. Totodată, SUA și Franța încă cer clarificări cu privire la detaliile planului trilateral menționat.
Principala necunoscută în acest scenariu privește rolul Turicei. Recent, Parlamentul Turciei a aprobat trimiterea de trupe în regiune, cu un mandat de un an. Președinterle turc Erdogan a semnat ordinul privind trimiterea acestor trupe în regiune, iar ministrul turc al apărării a declarat că pregătirea efectivă a trupelor care urmează să efectueze misiunile în Nagorno-Karabah (trupe terestre) s-a finalizat. Ministrul rus Serghei Lavrov a declarat, sâmbătă, la Baku, că “Rusia are o înțelegere cu partea turcă, sprijinită de Azerbaidjan, privind crearea, pe teritoriul Azerbidjanului (notă: nu în Nagorno-Karabah), a unui Centru de monitorizare ruso-turc. Acesta va monitoriza de la distanță, cu ajutorul mijloacelor tehnice, îndeplinirea regimului de încetare a focului în enclava Nagorno-Karabah și în jurul acesteia. Centrul va fi un factor suplimentar de asigurare a păcii în regiune”.
O a doua necunoscută o reprezintă evoluția situației politice interne din Armenia. Înțelegerea de la Moscova este contestată în termeni duri de către opoziția poliftică de la Erevan, care percepe acordul premierului Pașinian ca pe o “trădare a intereselor țării”, iar experții apreciază că multiplicarea prezenței militare ruse în regiune va tempera orientarea pro-Europa a elitei politice armene și a structurilor politico-administrative ale țării. Majoritatea populației și a clasei politice din Armenia este nemulțumită de condițiile semnării acordului de pace și apreciază că Armenia “iese înfrântă” din acest război, în timp ce sprijinul Federației Ruse nu a existat de-a lungul acestei crize. În prezent, premierul armean încearcă să construiască totuși oportunități de a beneficia de acest sprijin, solicitând Rusiei măsuri de consolidare a relațiilor de cooperare tehnico-militară (prioritar, cumpărarea de noi armamente rusești|). Pe fond, situația politică rămâne tensionată la Erevan, acolo unde și astăzi au avut loc proteste anti-Pașinian, fără fluturarea de steaguri rusești pe străzi.
