România și Republica Moldova – două state, un singur destin

Autor: Dorin Melnic

Pentru România, declarația de independență a Basarabiei de la 27 august 1991 a însemnat șansa de a-și revedea ,,fratele mai mic’’. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova (nume adoptat la 23 mai 1991), iar stabilirea imediată a relațiilor diplomatice la nivel bilateral a reprezentat un gest cu o semnificație specială, conferită de valorile comune – istoria, limba și cultura.

Aceste evenimente au fost precedate de celebrele Poduri de Flori, acțiuni ce s-au derulat pe malurile Prutului la începutul anilor 1990 respectiv 1991, frontiera româno-sovietică putând fi traversată cu această ocazie fără acte pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial. Manifestanții au depus flori în apă care au acoperit curând suprafața râului, creând simbolic o punte între cele două părți, fiind un gest de reuniune a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Mircea Snegur, primul președinte al Basarabiei, a vizitat patria-mamă în februarie 1991, mergând la Putna, unde s-a închinat la mormântul Voievodului Ștefan cel Mare. Cu această ocazie, Snegur lansează binecunoscuta sintagmă: ,,Să ne ținem de neamuri, nu de frați, ci de neamuri, cum suntem și astăzi’’. Semnificația acestei ziceri a devenit ,,să ne vedem fiecare de treburile lui’’. Pe de o parte, această declarație nu ar trebui să fie surprinzătoare. Noua conducere politică de la Chișinău a fost educată în perioada sovietică, ea neavând o afinitate sporită față de valorile istorice comune românești, simțindu-se mai familiarizată cu noțiuni ca ,,poporul moldovenesc’’, ,,limba moldovenească’’ și fiind de părere că relațiile economice și politice cu Federația Rusă trebuie să aibă o importanță majoră în politica externă a noului stat.

Într-adevăr, în perioada președenției lui Vladimir Voronin (2001-2009), acesta făcând parte din Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, ideologia moldovenismului a fost din nou ridicată la rang de politică de stat; în primăvara anului 2009, administrația Voronin a luat măsuri sinonime cu ruperea relațiilor diplomatice dintre cele două state: ambasadorul român Filip Teodorescu și un ministru consilier au fost expulzați, au fost reintroduse vizele pentru cetățenii români, iar granițele cu România au fost închise. În contextul demonstrațiilor de stradă de la Chișinău, din 7-9 aprilie 2009, România a fost acuzată de lovitură de stat în Republica Moldova.

În urma alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009, a fost instalat un guvern al Alianței pentru Integrare Europeană (AIE), de centru-dreapta, la finele lunii septembrie, revenindu-se astfel la normalitate în relațiile bilaterale dintre cele două state românești.

Unul dintre primele decrete ale preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, precum şi prima hotărâre a guvernului, condus de Vlad Filat, au vizat desfiinţarea regimului de vize pentru cetăţenii români, impus de regimul comunist abia înlăturat de la putere. Această măsură a fost urmată de semnarea, la Bucureşti, la începutul lunii noiembrie 2009, cu prilejul vizitei premierului Vlad Filat, a Acordului privind micul trafic la frontieră, blocat de autorităţile comuniste timp de mai bine de un an.

Anul 2010 a fost anul în care au fost întreprinse acțiuni concrete în folosul românilor de pe ambele maluri ale Prutului, cum ar fi:

- acordarea de către România a unui sprijin financiar nerambursabil Republicii Moldova în valoare de 100 milioane euro, derulabil în patru ani, între 2010 și 2013 inclusiv, bani destinaţi proiectelor de infrastructură, educaţie şi de importanţă locală;

- deschiderea, la 15 februarie 2010, a punctului de trecere Rădăuţi Lipcani, în partea de nord a frontierei dintre cele două state;

- înfiinţarea, la 9 iulie 2010, a consulatelor româneşti la Bălţi şi Cahul;

- inaugurarea, la 29 septembrie 2010, la Chişinău, a Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”;

- deschiderea , la 8 octombrie 2010, a consulatului Republicii Moldova la Iaşi;

În total, în anul 2010, au fost semnate 15 acorduri de colaborare multisectorială între cele “două state româneşti”. În anii următori şi, îndeosebi, după alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, care au readus la guvernare partidele din AIE, relaţiile dintre cele două state româneşti au continuat trendul ascendent, devenind mult mai constructive.

În 2014, Republica Moldova a încheiat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, România fiind primul stat-membru UE care l-a ratificat. Anul 2014 este și cel în care a fost inaugurat cel mai important proiect energetic bilateral – Gazoductul Iași-Ungheni, în lungime de 42,3 km. Investiția s-a ridicat la suma de 26 de milioane de euro, dintre care 7 milioane au reprezentat contribuția Uniunii Europene.

Victoria lui Igor Dodon din partea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, în 2016 (acesta a învins-o atunci pe contracandidata Maia Sandu, din partea Partidului Acțiune și Solidaritate, partid de orientare pro-UE), a reprezentat revenirea moldovenismului ca ideologie politică de stat și o înghețare a relațiilor politice și culturale cu România, în favoarea unei noi apropieri de Federația Rusă.

Pe parcursul mandatului său, Dodon a promovat inițiative precum introducerea în curriculumul școlar a disciplinelor ,,limba moldovenească’’ și ,,Istoria Moldovei’’. Lingviștii și acedemicienii au reacționat spunând că această măsură reprezintă “o batjocură a neamului românesc”, iar adevărul istoric spune că totul altceva: ,,Limba română este unica stăpână’’ și că, prin introducerea ,,limbii moldovenești’’, s-ar da cu piciorul la dreptatea obținută acum 30 de ani.

În 2013, Curtea Constituțională a decis de facto că limba de stat a Republicii Moldova este limba română, așa cum este scris și în Declarația de Independență.

În ciuda încecărilor lui Dodon de a orienta țara politic și economic spre Federația Rusă, România reprezintă și astăzi cel mai important partener comercial al Republicii Moldova. Conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică, volumul exporturilor moldovenești în România, în ianuarie-iulie 2020, a ajuns la 357.05 mln USD. În același timp, volumul importurilor din România, în șapte luni ale anului curent, a constituit 348,73 mln USD. Prin urmare, soldul balanței comerciale al Republicii Moldova cu România, în ianuarie-iulie 2020, s-a ridicat la 8,32 mln USD. Așadar, România a devenit principalul partener comercial al țării noastre, atât la export, cât și la import, achiziționând în perioada de referință cel mai mare volum de produse moldovenești și ocupând locul 1 în ceea ce privește furnizarea de bunuri în Moldova.

La alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 2020, Maia Sandu a reușit să obțină revanșa și să îl învingă pe Igor Dodon, obținând un scor de 57.72%.

Klaus Iohannis a fost astfel, în mod firesc, primul șef de stat care a felicitat-o pe Maia Sandu pentru câștigarea alegerilor, iar în cadrul unei discuții telefonice, cei doi președinți au convenit că obiectivul principal în relația bilaterală îl reprezintă extinderea și aprofundarea Parteneriatului Strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova dintre cele două state, în beneficiul direct al tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

Noi, românii basarabeni, trebuie să ne mândrim cu faptul că identitatea noastră de români nu a încetat niciodată se se manifeste în spațiul de dincolo de Prut, că, oricât de mult au încercat străinii să îi separe pe basarabeni de români din punct de vedere istoric, cultural și chiar lingvistic, în urma unor tragice evenimente (1812, 1940, 1944) și a încercărilor unor politicieni moldoveni în ultimii 30 de ani de a promova ideea că Basarabia reprezintă o entitate istorică aparte, factorul unionist îi determină pe multi basarabeni să vadă viitorul Republicii Moldova lângă România, dar și în familia națiunilor libere europene.

Dacă Republica Moldova tinde să adere la Uniunea Europeană, primul stat-membru care ne va întinde mereu o mână de ajutor pentru a îndeplini criteriile de aderare este România. Bucurându-se de dreptul de a redobândi cetățenie română, mulți moldoveni au migrat în Occident, familiarizându-se și mai mult cu avantajele de a fi cetățeni europeni, învățând să iubească normele democrației capitaliste. Dacă Moldova tinde la ,,o țară ca afară’’, acest obiectiv va necesita o consolidare a relațiilor strategice cu România.

Până la urmă, basarabenii și românii pot fi separați de granițe, dar nu pot avea decât un viitor unic.