În ce direcţie se îndreaptă Serbia în anul 2021?

În ce direcţie se îndreaptă Serbia în anul 2021?

Alexandru-Marian Crenganiș

 

După cum știm, Serbia este unul dintre cele 17 state (alături de Armenia, Belarus, Cambodgia, China, Cuba, Coreea de Nord, Iran, Kârgâzstan, Laos, Myanmar, Nicaragua, Rusia, Sudan, Siria, Venezuela şi Zimbabwe) care au votat, în data de 14 septembrie 2020, împotriva rezoluției ONU care solicita Rusiei retragerea trupelor din Peninsula Crimeea. Rezoluţia, adoptată în Adunarea Generală de 63 dintre statele membre, exprima, de asemenea, îngrijorarea cu privire la ceea ce s-a numit „destabilizarea continuă a Crimeii din cauza transferurilor de către Federaţia Rusă a unor sisteme avansate de tehnică militară, inclusiv avioane şi rachete cu capacitate nucleară, arme, muniţii şi personal militar pe teritoriul Ucrainei”.

Nu este o surpriză că Serbia sprijină politic Federația Rusă. Belgradul a mai sprijinit și în trecut acțiunile Moscovei, refuzând să adopte pozițiile de politică externă ale Uniunii Europene, deși, formal, dorește să adere la această organizație. De asemenea, niciun alt stat din Blacanii de Vest nu s-a alăturat Serbiei în ceea ce privește acest vot.

Serbia adoptă în mod constant, în plan extern, o poziție favorabilă față de Moscova în regim de reciprocitate, deoarece Federația Rusă a condamnat în mod repetat Declarația de independență a Kosovo față de Serbia; de asemenea, Moscova a votat în mod repetat împotriva cererilor de aderere a Kosovo la instituțiile internațioanle.

Cu toate acestea, în calitate de ţară candidată la integrarea în UE, Serbia se află sub o presiune semnificativă pentru a-şi alinia poziţiile de politică externă, atât cu blocul european, ca parte a procesului său de aderare, cât şi cu alţi importanţi actori internaţionali, cum sunt Rusia, China şi Turcia.

Tot în acest context este de remarcat poziția exprimată de adjunctul şefului delegaţiei UE la ONU, Silvio Gonzato, care a subliniat, tot pe 14 decembrie 2020, că celelalte ţări candidate la aderarea la UE, Turcia, Macedonia de Nord, Muntenegru şi Albania, s-au aliniat la poziţia UE conform căreia „nu recunosc şi nu vor recunoaşte anexarea ilegală” a Peninsulei Crimeea de către Rusia.

Pentru a nu fi spusă unei presiuni și mai mari în contextul actual geopolitic și geostrategic, Serbia a hotărât în luna septembrie anul trecut încetarea exercițiilor militare cu toți partenerii externi, fie că sunt din Vest fie că sunt din Est. Această decizie a venit înainte de exercițiul comun al paraşutiştilor ruşi, bieloruşi şi sârbi, exerciţiul militar menţionat desfăşurându-se într-un context specific, Moscova oferind sprijin deplin președintelui Belarusului de a se menține la putere, în timp ce Serbia a semnat Declarația UE, care face cunoscut faptul că cetățenii din Belarus au dorit schimbarea și mai ales au votat pentru democrație.

Putem spune că astfel de decizii aduc Serbia într-o poziţie în care nu poate beneficia din partea altor actori internaţionali de încredere ca partener extern, consecinţele acestei decizii fiind de anvergură şi punând în discuţie calitatea cooperării viitoare în plan regional şi internaţional.

Pentru a atenua efectul acestor ambiguități, autorităţile sârbe şi-au explicat decizia de suspendare a cooperării militare prin faptul că aceasta ar fi singura modalitate prin care Serbia îşi poate menţine politica de neutralitate militară.

Insă Serbia a avut o poziție de susținere pentru Moscova și în actuala pandemie. Președintele Serbiei a atacat Uniunea Europeană, spunând că Uniunea a uitat de statele din Balcanii de Vest. Acesta a cerut ajutorul Moscovei, care a trimis la Belgrad câteva avioane cu echipamente sanitare. Declarațiile liderului sârb sunt nefondate: Uniunea Europeană a acordat pentru Blcanii de Vest peste 3,3 miliarde euro pentru combaterea pandemiei actuale.

Balcanii de Vest râmân în continuare o regiune de importanță strategică la nivel global. Aici se interesectează interesele mai multor actori – pe de o parte Uniunea Europeană și Statele Unite, iar pe de cealaltă parte China, Federația Rusă, dar și Turcia. Extrem de afectate de războaie și de naționalism, Serbia și celelalte state din Balcanii de Vest se străduiesc în aceste condiții să găsească un nou echilibru relativ, afirmându-şi în repetate rânduri ambiţia de a deveni parte a UE sau NATO.