Președinția germană a Consiliului Uniunii Europene
Alexandru-Marian Crenganiș
Preşedinţia Consiliului este deţinută timp de 6 luni de fiecare stat membru, prin rotaţie. Aceasta trebuie să fie neutră şi imparţială pe durata mandatlui. Preşedinţia nu poate fi asociată cu preferinţele politice a statului care deţine preşedinţia.
Acesta are trei misiuni principale. Prima misiune este de a organiza şi prezida reuniunile diferitelor formaţiuni ale Consiliului. Preşedinţia are datoria de a promova, în reuniunile pe care le prezideză, interesul european prin asigurarea unui cadru corect de negociere.
Preşedinţia trebuie să vină cu soluţii sau proiecte pentu ca statele membre să aibă poziţii comune. Aceasta trebuie să faciliteze decizile Consiliului privind legistlaţia europeană, dar şi cooperarea dintre state, fiind răspunzătoare pentru calitatea și rezultatele acestor acțiuni.
A doua misiune este legată de colaborarea Consiliului cu celelalte instituţii ale UE, în mod special Comisia şi Parlamentul. Preşedinţia, în activitatea sa, lucrează cu Preşedintele Consiliului European, dar şi cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Eterne şi Politica de Securitate.
A treia misiune o reprezintă asumarea reprezentării Uniunii Europene în dialog cu partenerii externi, prin înlocuirea temorară a Înaltului Reprezentant, dacă acesta nu se poate prezenta la acțiunile oficiale.
Preşedinţia Consiliului Europene trebuie să asigure resursele necesare pentru ca întâlnirile la nivel de miniştri de la Bruxelles să poată avea loc, dar şi întâlnirile la nivelul ambasadorilor şi grupurilor de lucru. În acest format se negociază 200-300 de dosare legislative, pe parcursul a 1500 de întâlniri formale şi informale.
Germania a preluat oficial pe data de 1 iulie 2020 președinția rotativă a Consiliului UE, mandatul expirând în data de 31 decembrie 2020. Acesta a avut ca și slogan “Să consolidăm Europa împreună din nou!” și s-a axat pe combaterea efectelor negative ale pandemiei Covid-19. Chiar și Angela Merkel afirmase că prioritar pentru președinția germană va fi combaterea actualei pandemii. Președinția germană s-a concentrat pe contracararea pandemiei şi a efectelor sociale şi economice ale acesteia, însă a gestionat și alte teme de interes precum Brexit sau bugetul Uniunii Europene.
Schimbarea de ștafetă în fruntea Consiliului UE, de la 1 iulie 2020, nu ar fi fost în mod normal ceva ieșit din comun. Dar, de data aceasta, lucrurile stau total altfel. Pandemi „a dat lumea peste cap” și a provocat cea mai mare criză economică din ultima sută de ani. Pe lângă pandemie, președenția germană a trebuit să rezolve adoptarea bugetului UE, dar și negocierea unui acord Brexit sau un acord comercial UE-China.
Angela Merkel s-a folosit de întreaga sa greutate politică, de experiența celei mai longevive șefe de guvern, precum și de însemnătatea economică a Germaniei, pentru a determina Polonia și Ungaria să renunțe la veto-ul lor împotriva bugetului multianual al UE pentru perioada 2021-2017, în valoare de 1.100 miliarde de euro, precum şi faţă de Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, în valoare de 750 miliarde de euro, exprimat din cauza unei clauze din bugetul multianual care condiţiona accesul la fonduri de respectarea statului de drept.
Adoptarea bugetului UE, care este cel mai mare din istorie și care cuprinde și un fond de relansare economică, reprezintă una din cele mai mari realizări ale președinției germane.
Dacă șefa guvernului german nu ar fi reușit să facă acest lucru, ”UE ar fi fost în criză gravă”, apreciază Daniela Schwarzer de la Societatea Germană pentru Politică Externă (DGAP). ”Înfăptuirea fondurilor de relansare a fost importantă. Faptul că se alocă fonduri nerambursabile statelor membre relevă profunzimea crizei actuale”, a mai declarat Schwarzer în cadrul unei conferințe online.
În acest fel, țările UE își asumă pentru prima dată sute de miliarde de euro datoriei comune pentru a amortiza consecințele pandemiei.
Ministrul german de externe Heiko Maas a catalogat președinția Consiliului drept ”corona-președinție”, pandemia dictând prioritățile și, mai presus de toate, anulând multe proiecte de politică externă. ”Am avut doar 30 la sută din capacitatea noastră normală de întâlnire”, a declarat Mass.
Un succes de ultim moment pentru președinția germană îl reprezintă și înțelegerea pe tema țelului climatic european. Până în 2030, emisiile nocive trebuie reduse cu 55 la sută – nu cu 40 la sută, ca până acum. Polonia și alte țări dependente de sursele de energie fosilă au acceptat această înțelegere sub promisiunea obținerii de subvenții pentru tranziția energetică.
Cancelara germană Angela Merkel a consemnat și multe nerealizări, arătând că țara sa își propusese ”mai mult”. Relațiile cu Turcia ar fi putut fi ameliorate, de pildă. Începerea negocierilor de aderare la UE a Macedoniei de Nord și Albaniei a eșuat din cauza veto-ului Bulgariei. Summit-urile UE-China și UE-Uniunea Africană au fost anulate. O conferință ”privind viitorul UE”, menită să promoveze reformele comunitare, nu a mai putut avea loc. Dosare fierbinți ca migrația și azilul au fost pasate următoarei președinții – cea portugheză – după ce au fost blocate tot de către Ungaria și Polonia.
Lista nereușitelor poate continua, însă ea nu poate fi pusă în seama Germaniei sau altei țări, crede ambasadorul german la UE. ”Este vorba pur și simplu de structura complexă a blocului comunitar și de modul diametral opus de raportare la anumite lucruri al statelor membre”, crede Clauss. Acesta a dat exemplul tentativelor de uniformizare a regulilor privind perioada de carantină. În unele state aceasta durează 14 zile, în altele 7 sau doar 5 zile, iar în Suedia nu există deloc carantină. De aceea nu s-a putut ajunge la un acord, apreciază diplomatul german.
