Nord Stream 2 și interesele strategice

Nord Stream 2 și interesele strategice

Alexandru-Marian Crenganiș

 

Gazoductul Nord Stream 2 este mai mult decât o conductă de gaz. Acesta a reușit să creeze tesiuni majore între SUA şi unii aliaţi de pe continental european. Germania şi alte ţări membre ale NATO şi UE, interesate de finalizarea Nord Stream 2, sunt pe poziţii opuse, iar Statele Unite sunt împotriva acestui gazoduct.

Din acest gazoduct au mai rămas 80 de km, dar nu se știe dacă aceștia vor fi finalizați deoarece Statele Unite au impus sancțiuni severe pentru orice firmă care va participa la finalizarea gazoductului.

Gazoductul Nord Stream 2 este proiectat cu capacitatea de a transporta anual 55 miliarde metri cubi de gaz, sufficient pentru consumul a 26 de milioane de gospodării din Europa. Are o lungime de 1230 km şi traversează Marea Baltică, între Vîborg (Rusia) şi Greifswald (Germania). Costurile construcţiei sunt estimate la aproximativ 10 miliarde euro.

Compania de proiect înfiinţată pentru planificarea, construcţia şi exploatarea ulterioară a conductei este Nord Stream 2 AG, cu sediul în Zug, Elveţia. Compania este deţinută de Public Joint Stock Company (PJSC) Gazprom. PJSC Gazprom este cel mai mare furnizor de gaze naturale din lume, realizând aproximativ 15% din producţia mondială de gaze.

În demersurile privind construirea acestui gazoduct sunt mai mulți actori statali interesați și implicați; avem pe de-o parte Rusia, în calitate de furnizor şi Germania, împreună cu alte state europene, în calitate de beneficiari. Guvernul de la Berlin este în primul rând interesat să-şi asigure necesarul de energie. Acest lucru se întâmplă deoarece Germania este primul stat care dorește să renunțe la energia nucelară, dar și la cea obținută pe bază de cărbune.

De cealaltă parte avem țările de tranzit precum Polonia, Ucraina, dar și țările baltice. Dacă gazoductul respectiv va fi dat în funcțiune, acestea vor fi private de taxele de tranzit. Ba mai mult, aceste state se tem că Rusia și Germania ar putea ajunge la o înțelegere care ar putea afecta nu numai economia europeană, ci și securitatea.

Federația Rusă urmărește ca Germania și alte state europene să devină dependente de gazul rusesc, folosind acestă dependență în scopuri politice, Nord Stream 2 este prezentat de Rusia drept un proiect care va duce la dublarea cantităţilor de gaze extrase din zăcămintele ruse cu destinaţia UE.

Creșterea canității de gaz vândut către Europa nu ar aduce numai profit economic, ci și politic. În accepțiunea Moscovei, statele dependente de gazul rusesc ar accepta influența acesteia, asigurându-și sprijin în anumite decizii pe plan extren.

În 2019, Rusia a fost sursa a 44,7% din importurile de gaze naturale ale celor 27 de ţări membre UE, în creştere cu aproape cinci puncte procentuale faţă de media obişnuită a anilor de dinainte.

De asemenea, Germania intră în sfera concurenţei pentru distribuirea de gaze naturale pe piaţa energetică a UE. La nivelul acesteia, hub-ul de gaze naturale din Greifswald va completa hub-ul austriac din Baumgarten (Viena) şi alte hub-uri existente sau care se conturează. Toate aceste centre vor fi concurente, iar condiţia de dependenţă faţă de oricare dintre ele nu se va putea îndeplini. Pe lângă acest lucru, Germania a investit foarte mult în infrastructura locală, s-au dezvoltat industrii şi reţele de transport, distribuţie şi furnizare de energie.

Pe lângă acești actori importanți, intervin în acest proces și Statele Unite, care au o poziție destul de tranșantă. America vrea ca implicarea Rusiei în securitatea energetică europeană să fie minimă, pentru că, din punct de vedere politic, Rusia ar avea un avantaj mai mare în competiţia cu SUA dacă ar livra mai multă energie în Europa. Washingtonul a înțeles că dependența statelor europene față de gazul rusesec ar afecta relațiile transatlantice.

Pe de altă parte, este cunoscut noul interes global al SUA, de a vinde pe piaţa mondială gaze lichefiate provenite din gazele de şist, aşa cum se întâmplă acum cu importurile Poloniei din SUA.

Pentru a bloca ultima fază a proiectului, sub admistrația Trump, Congresul SUA a impus o serie de sancțiuni firmelor participante. În luna decembrie 2019, a introdus sancţiuni în baza Secţiunii 232 din actul Combaterea Adversarilor Americii prin Sancţiuni (Countering American Adversaries Trough Sanctions – CAATSA) şi în baza Actului pentru Protejarea Securităţii Energetice a Europei (Protecting Europe’s Energy Security Act – PEESA).

Pe 15 iulie 2020, Departamentul de Stat a extins sancţiunile la persoane fizice, ca şi la companiile-suport care participă la realizarea Nord Stream 2 şi a altor proiecte energetice ruse, începute înainte de 2 august 2017, pe teritoriul Europei. Acţionarilor şi persoanelor care asigură logistica în construirea gazoductului li s-au anulat vizele de intrare în SUA.

Însă aceste sancțiuni au fost respinse de Comisia Europeană. Comisia Europeană, ca urmare a acestui act, a răspuns ferm: Uniunea Europeană nu recunoaşte extrateritorialitatea aplicării sancţiunilor impuse pentru proiectul Nord Stream 2, considerând că acesta este în afara legislaţiei internaţionale.

Chiar și după cazul Alexei Navalnîi, acest lucru nu s-a schimbat. Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care se stipulează revizuirea cooperării cu Rusia, inclusiv în ceea ce privește Nord Stream 2. Rezoluţia Parlamentului European nu are obligativitate nici asupra Comisiei şi nici asupra statelor Uniunii. Votul este mai degrabă unul popular decât politic.

Sancţiunile impuse construcţiei Nord Stream 2 au dus la întreruperea lucrărilor din ultima fază, în decembrie 2020. În ciuda manevrelor întreprinse de consorţiu, proiectul nu a progresat semnificativ în perioada decembrie 2020 şi începutul anului 2021.

Noul președinte a Statelor Unite a avut o poziție fermă în acest caz. Joe Biden consideră că gazoductul Nord Stream 2 reprezintă o „afacere proastă pentru Europa”, a anunţat Casa Albă. Potrivit acestuia, administraţia sa va reexamina sancţiunile privind acest proiect incluse într-un proiect de lege adoptat în mandatul fostului preşedinte Donald Trump.