Democrația elvețiană – cel mai bun model al democrației contemporane?

Democrația elvețiană – cel mai bun model al democrației contemporane?

Autor: Dorin Melnic

 

Elveția reprezintă un stat aparte, cu un model greu de identificat în alte zone ale lumii. Pe lângă ceasuri, ciocolată sau munții acoperiți cu zăpadă, această țară este probabil cel mai bine cunoscută și pentru sistemul ei democratic. Este o confederație alcătuită din 26 de cantoane, fiecare fiind un stat în sine și format pe criterii identitare. În Elveția nu există opoziție, ci... conducere federală colegială.

Elveția este un model de stabilitate internă și conviețuire interetnică exemplară, având o populație alcătuită din trei grupuri etno-lingvistice importante: germani (circa 65%, cu tot cu rezidenți străini), francezi (20%) și italieni (5%). Germanii predomină în 17 cantoane, francezii în 4, italienii – în unul. Altfel spus, fiecare grup etno-lingvistic locuiește în mijlocul reprezentanților identității natale, având și o anumită delimitare administrativă de celelalte grupuri. De asemenea, neutralitatea tradițională a Elveției (țara nu a mai fost în stare de război din 1815), situația economică favorabilă, lipsa crizelor interne sociale, economice și politice, deci lipsa frustrărilor – toți acești factori creează un confort social și psihologic care contribuie la menținerea echilibrului intern și practic exclude apariția nemulțumirilor și a animozităților de ordin identitar.

Câteva informații esențiale despre sistemul politic elvețian:

- Parlamentul Elveției este format din două camere: Consiliul Statelor (camera superioară) care are 46 de reprezentanți (câte doi din fiecare canton și câte unul din fiecare semicanton) aleși prin sisteme ce diferă de la canton la canton și Consiliul Național, format din 200 de membri aleși prin vot proporțional, distribuiți în funcție de populația fiecărui canton. Când ambele camere sunt reunite în ședință comună, ele sunt denumite împreună ,,Adunarea Federală’’. Prin referendumuri cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament și prin inițiativă legislativă cetățenească pot introduce amendamente la constituția federală, Elveția fiind astfel o democrație directă.

- Guvernul, numit și Consiliul Federal, este puterea executivă. Este alcătuit din șapte consilieri federali din mai multe partide politice elvețiene; aceștia își împart atribuțiile unui șef de stat, fiind aleși pe un mandat de patru ani de Adunarea Federală care le și supervizează activitatea. Președintele este ales de Adunare din cei șapte membri, de regulă prin rotație pentru un mandat de un an; președintele conduce ședințele de guvern și îndeplinește și funcțiile de reprezentare internațională.

- scena politică elvețiană este reprezentată de patru partide principale: Partidul Popular Elvețian, Partidul Social-Democrat, Partidul Liberal-Democrat și Partidul Creștin-Democrat.

Teritoriul Elveției este supus unui număr de trei jurisdicții legale: comuna, cantonul și nivelul federal. Printre instrumentele democrației directe la nivel federal, denumite drepturi civice, se numără dreptul la inițiativă constituțională și la referendum, ambele putând răsturna decizii ale Parlamentului.

Declanșând un referendum, un grup de cetățeni poate contesta o lege adoptată de Parlament dacă adună 50 000 de semnături în termen de 100 de zile. Dacă se întâmplă acest lucru, se planifică referendumul național în care alegătorii decid cu majoritate simplă dacă acceptă sau resping legea. În plus, referendumul federal poate fi invocat de conducerea a opt cantoane împreună.

La fel, dreptul la inițiativă constituțională federală permite cetățenilor să propună un amendament constituțional ce urmează a fi supus votului național, dacă se strâng 100 000 de semnături în termen de 18 luni. Parlamentul poate suplimenta amendamentul cu o contrapropunere, alegătorii trebuind să îndice pe buletinul de vot ce variantă preferă sau dacă le acceptă pe ambele.

În luna martie a acestui an au avut loc trei referendumuri; unul cu privire la o inițiativă populară ,,DA interzicerii acoperirilor faciale complete’’, unul vizând legea federală privind serviciile de identificare electronică și unul cu privire la acordul de parteneriat economic cu Indonezia.

Modelul politic elvețian are admirația multor lideri de stat, însuși președintele francez Emmanuel Macron a declarat că i-ar plăcea să adopte un sistem similar de referendumuri pentru alegătorii francezi. Stefan Rey, cadru didactic la Institutul de Științe Politice din cadrul Universității din Zürich, remarcă însă în mod ironic: ,,Democrația directă are un efect interesant asupra participării la vot – se pare că, cu cât au oamenii mai multe voturi, cu atât mai rar aceștia vin să voteze”.