Canalul Istanbul și securitatea Mării Negre

Canalul Istanbul și securitatea Mării Negre

Alexandru-Marian Crenganiș

 

 

Canalul Istanbul a început să fie din nou de interes pentru opinia publică după ce peste 100 de amirali au trimis o scrisoare președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, în care aceștia își exprimă dezacordul cu acesta în ceea ce privește construirea Canalului Istanbul. De asemenea, amiralii turci atrag atenția că acest canal ar putea pune în pericol Convenția de la Montreux.

Convenția, adoptată în anul 1936, reglementează navigația prin Strâmtorile Bosfor și Dardanele și stabilește tonajul total al navelor militare din statele neriverane aflate în Marea Neagră. Piatra de temelie a acesteia este reprezentată de faptul că tonajul navelor străine aflate în acvatoriul Mării Negre nu trebuie să depășească 30.000 de tone. În plus, pentru aceste nave, timpul de ședere în Marea Neagră este limitat la 21 de zile. De asemenea, în document se arată că, în cazul în care consideră că este amenințată de război, Turcia poate închide cele două strâmtori.

Președintele Recep Tayyip Erdogan a precizat că declarația foștilor amirali în care aceștia avertizau că planurile sale pentru un nou canal la Istanbul pun în pericol acordul maritim al Convenției de la Montreux indică o „lovitură de stat politică”, deși președintele turc a garantat că Turcia va respecta și în continuare Convenția de la Montreux.

Oficialii de la Ankara au precizat că declarația, semnată de peste 100 de foști membri ai personalului de rang înalt al marinei, a fost o provocare directă pentru guvernul turc, aceasta evocând în context și intervențiile armatei din trecut în viața politică a Turciei. Suspecții au fost reținuți la domiciliile lor din Ankara, Istanbul și Kocaeli și urmează să fie interogați de biroul procurorului șef din capitală.

Canalul Istanbul este cel mai ambiios plan dintre cele pe care preedintele turc Recep Tayyip Erdogan le numește proiectele sale nebunești”. De 18 ani de când se află la putere, Erdogan lucrează la transformarea infrastructurii cu noi aeroporturi, poduri, drumuri și tuneluri. De asemenea, acest proiect reprezintă o mare realizare, deoarece în anul 2023 Republica Turcia va sărbători centenarul.

Specialiștii sunt de părere că acest proiect al lui Erdogan va duce la dezbateri intense cu privire la Convenția de la Montreux. În acea scrisoare, amiralii susțin că interesele Turciei sunt cel mai bine reprezentate de această convenție, care reprezintă și cheia securității la Marea Neagră.

Profesorul Dan Dungaciu este de părere că tensiunile care au apărut în Turcia, legate de Canalul Istanbul și Convenția de la Montreux, sunt create de neclarificarea perspectivei Mării Negre. De asemenea, acesta apreciază că neclarificarea statutului Mării Negre este menținută totodată și de cele două abordări în ceea ce privește acestă mare. Prima abordare este cea clasică ce prevede o mare închisă a riveranilor, iar cea de a doua abordara este cea a unei mări deschise, care a apărut în anul 2004 odată ce occidentul a ajuns la Marea Neagră.

De asemena, Generalul în rezervă Sergiu Medar este de părere că actuala Convenție de la Montreux reprezintă cheia securității Mării Negre, dar această cheie, mai degrabă, aparține Rusiei, deși aparent se află în mâinile Turciei. Cu toate că Turcia asigură avizele pentru tranzitul navelor militare prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, în realitate Rusia a reușit să facă ce știe mai bine: să manipuleze! Aceasta a manipulat țările costiere pentru a pasa Turciei vina că „închide” Marea Neagră, și, în consecință, să nu mai poată acuza nimeni Rusia că ar reprezenta factorul de închidere a Mării Negre. În realitate, dacă s-ar organiza astăzi Convenția, probabil că documentul nu ar mai fi aprobat de statele semnatare, invocându-se argumente de tip insulele Spratly din Marea Chinei de Sud unde se vorbește despre libertatea de navigație.

Proiectul canalului nu este nou, a apărut și în secolul al XVI-lea, în vremea lui Suleiman Magnificul și a fost resuscitat la nivel public în anii ’90, confruntându-se cu opoziția internă, cu lipsurile economice, cu reacția negativă a URSS și, mai târziu, a Rusiei. În anul 2009 și în 2012 au fost plătite studii de fezabilitate, după care Erdoğan (în 2011) a afirmat în campania electorală că ar dori să construiască Canalul Istanbul pentru a obține fonduri și să descongestioneze traficul din strâmtori. Construcția acestui canal se încadrează în doctrina maritimă „Mavi Vatan”.

De asemenea, dimensiunile canalului sunt uriașe, acesta fiind proiectat la 150m lățime și o adâncime de 25m. Aceste dimensiuni sunt imense în comparație cu Canalul Suez, care are o lățime medie de 55 de metri și o adâncime de 15 metri.

Acest proiect presupune și riscuri imense pentru mediu. Unul dintre cei mai mari opozanți ai canalului este primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, care, într-un discurs din anul 2019, a catalogat acest poriect în termeni duri recum „dezastru”, „crimă” și „trădare”.

Istanbulul „îşi va pierde pentru totdeauna resursele de apă de la suprafaţă şi subterane”, spunea Imamoglu, citând numeroasele obiecţii ale oamenilor de ştiinţă, printre care posibilitatea pierderii a milioane de metri pătraţi de pădure şi terenuri agricole. Aceasta va însemna şi „prinderea în capcană” a 8 milioane de oameni într-un Istanbul predispus la cutremure și tsunami-uri.

Printre numeroasele obiecții la adresa canalului se numără și semnalul de alarmă al cercetătorilor marini. Potrivit acestora, Canalul Istanbul va disturba echilibrul complex al fluxurilor de apă între Marea Marmara și Marea Neagră.

Mulți specialiști se întreabă cum vor reacționa marile puteri dacă se va ajunge la o nouă dezbatere internațională privind actualitatea și oportunitatea Convenției. Se pare că Federația Rusă se va opune total dacă se va pune în discuție renunțarea la convenție.

Analistii sunt de părere că eforturile Rusiei se îndreaptă către opoziția turcă pentru a respinge construcția Canalului Istanbul, și, implicit, sabotarea acestuia. Convenţia de la Montreux a fost invocată în ultimii ani de Rusia în special în probleme militare şi de securitate. În timpul războiului dintre Rusia şi Georgia, din 2008, Moscova a acuzat că navele americane cu ajutor umanitar pentru georgieni ar încălca prevederile Convenţiei. De asemenea, în anul 2014, Moscova a invocat respectarea acelorași prevederi ale Convenţiei de la Montreux, după ce Washingtonul anunţase prelungirea prezenţei distrugătorului USS Truxtun în regiune.

Statele Unite sunt extrem de interesate de proiectul canalului deoarece, dacă se va construi acest canal, acesta va genera pentru Turcia și pentru state terțe avantaje economice și avantaje ce țin de securitate. Avantajele de securitate vor permite accesul navelor militare din afara acvatoriului indiferent de capacitate sau de durată. Avantajele economice se vor referi, mai ales, la tranzitul navelor de mare tonaj ce transportă gaze lichefiate. În acest fel s-ar crea o diversificare a surselor de energie, aspect care nu va fi acceptat de Rusia.

Președintele Erdoğan anticipează că, odată finalizat canalul, va dispune de noi pârghii în relația cu SUA, NATO, Rusia și China. Turcia a fost penalizată cu sancțiuni de Statele Unite datorită achiziției rachetelor S400 din Rusia, iar acest proiect de infrastructură mare ar putea, într-o oarecare măsură, să ușureze sau să anuleze aceste sancțiuni în schimbul accesului neîngrădit pe canal.