Ghepardul Asiei Centrale, mai șiret ca ursul Siberian

Ghepardul Asiei Centrale, mai șiret ca ursul Siberian

Autor: prof. univ. dr. habil. Anatol Petrencu, Chișinău

 

Linkul postării inițiale: http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3602

În 2001, la Chișinău, a fost publicată cartea lui Nursultan Nazarbaev „Kazahstan – 2030: Prosperitatea, securitatea și creșterea bunăstării tuturor cetățenilor Kazahstanului. Mesaj al Președintelui țării către poporul Kazahstanului”[1]. Autorul cărții, astăzi cel mai căutat om de pe Globul pământesc, scria în Adresarea sa că, în preajma anului 2030, Kazahstanul va deveni un „Ghepard al Asiei Centrale” și va servi drept exemplu pentru alte țări în curs de dezvoltare. În închipuirea lui N. Nazarbaev, asemenea ghepardului, Kazahstanul „va fi înțelept în creșterea urmașilor, apărându-i de musafirii nepoftiți, dându-le bucățile cele mai bune, îngrijindu-se de sănătatea lor, de educația și concepția lor despre lume, îi va pregăti pentru o viață independentă de timpuriu în condițiile concurenței acerbe în orice împrejurări. …Ghepardul Kazahstanez va avea și eleganță occidentală, dată de înaltul nivel de dezvoltare, precum și înțelepciune și rezistență orientală”[2].

Născut în 1940, N. Nazarbaev a fost un nomenclaturist sovietic, ajungând la postul de prim-secretar al Partidului Comunist din Kazahstan (1989), fiind în acea funcție până la destrămarea URSS. În RSS Moldova, colegii lui de partid au fost Petru Lucinschi (noiembrie 1989 – februarie 1991) și Grigore Eremei (februarie – august 1991). Spre deosebire de ultimii doi, în decembrie 1991, N. Nazarbaev a fost ales președinte al Kazahstanului. Constituția acestui stat prevede un termen de aflare în acest post de cinci ani. Dar nu este indicat de câte ori poate fi ales, câte termene de președinte poate exercita. Astfel, N. Nazarbaev a fost ales și tot ales în cea mai înaltă funcție a statului, devenind chiar Elbasî – „părintele națiunii” (iunie 2010). N. Nazarbaev a ocupat cea mai înaltă funcție în stat până și-a anunțat retragerea de bună voie, în martie 2019, numind un succesor, atunci – un fidel al său, Kassym-Jomart Tokaev (n. 1953). Elbasî a continuat să fie președinte al Consiliului de Securitate al Kazahstanului. Numeroasele sale rude și fani au continuat să ocupe posturi de răspundere, constituind ceea ce presa numește „clanul Nazarbaev”.

În timpul conducerii lui N. Nazarbaev, Kazahstanul a trecut de la economia centralizată la cea de piață, a beneficiat de uriașe investiții occidentale (inclusiv – japoneze), dar și din China, Turcia, alte state din Asia. Mai puțin din Federația Rusă (FR). Kazahstanul a cunoscut o renaștere națională, a creat o intelectualitate fidelă intereselor poporului kazah. Conducerea țării a acceptat trecerea la alfabetul latin – o decizie firească, legitimă, dar care a stârnit anumite revolte în FR.

După numirea lui Kassym-Jomart Tokaev în funcția de președinte al Kazahstanului s-a creat o dualitate de putere în stat: formal și de jure dl K.-J. Tokaev era președinte; de facto, însă, N. Nazarbaev conducea țara, prin oamenii care-i avea în ministere, structuri de forță etc. În orice stat dualitatea puterii nu este veșnică.

Toate acestea pe de o parte.

Pe de altă parte, conducerea FR, vecina de nord al Kazahstanului, consideră că destrămarea URSS a fost o „catastrofă geo-politică”, cum că Rusia ar fi pierdut în folosul Kazahstanului teritorii întinse pe care acesta ar face bine să i le restituie sau, în general, ar fi bine să se restabilească fostul Imperiu rus, prin anexarea Kazahstanului. Pretențiile au fost expuse public de cunoscutul om politic V. Jirinovski, de istoricul Viaceslav Nikonov și alții.

Pe data de 2 ianuarie 2022 kazahii s-au revoltat împotriva ridicării de două ori a prețului la gaze, dar și împotriva sărăciei generalizate, corupției, cultului personalității lui N. Nazarbaev. A fost un protest firesc. Iată că ora de glorie a lui Kassym-Jomart Tokaev a sosit: el l-a destituit pe N. Nazarbaev din funcția de președinte al Consiliului de Securitate al Kazahstanului, a demis guvernul (5 ianuarie), a redus drastic prețul la gaze. Membrii „clanului Nazarbaev” s-au simțit scoși din funcții și au opus rezistență armată, în special – în fosta capitală a Kazahstanului Alma-Atî. Speriat, Kassym-Jomart Tokaev s-a adresat lui Vladimir Putin după ajutor pentru a lupta cu „teroriștii”. Folosindu-se de paravanul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC din care fac parte Kazahstanul, Rusia, Armenia, Uzbekistanul, Kârgâzstanul și Tadjikistanul), dând curs invitației președintelui kazah, forțele militare ale statelor-membre au intervenit în Kazahstan. Cele mai numeroase și mai puternic înzestrate trupe militare au fost cele ale FR.

Câteva fapte au atras atenția analiștilor politici: pe parcursul crizei politice din Kazahstan președintele Kassym-Jomart Tokaev s-a adresat public doar în limba rusă; într-una din zile Kassym-Jomart Tokaev a vorbit la telefon cu președintele rus V. Putin de trei ori; după intrarea forțelor militare ale statelor-membre OTSC, Kassym-Jomart Tokaev i-a mulțumit doar lui V. Putin. Se lăsa impresia că Kassym-Jomart Tokaev este un interpus al rușilor. În acest context, ziarista Margareta Simonian, principala propagandistă a Kremlinului, a înaintat Kazahstanului „nota de plată” a Rusiei pentru „ajutorul frățesc”: „1. Kazahstanul să recunoască Crimeea ocupată ca fiind teritoriu rusesc; 2. Să fie reintrodus alfabetul chirilic; 3. Să fie introdusă limba rusă (alături de limba kazahă) ca limbă de stat; 4. Să fie „lăsate în pace” școlile rusești; 5. Să fie nimicite organizațiile necomerciale antirusești; 6. Să fie promovată o politică internă frățească față de Rusia fără colaborarea cu forțele naționaliste”[3].

Atenție la aceste pretenții ale Kremlinului: ele rămân valabile pentru oricare stat independent, desprins de URSS în 1991. Inclusiv Republica Moldova!

Motivul introducerii trupelor militare a fost declarația lui Kassym-Jomart Tokaev  cum că 20 000 de „teroriști” din afara Kazahstanului au invadat țara cu scopul răsturnării puterii de stat. A trecut suficient de mult timp pentru ca organele de forță ale Kazahstanului, susținute de militarii OTSC, să prindă numiții teroriști, vii sau morți. Și „muntele a născut un șoricel și acela mort”: în sfârșit a fost adus în fața camerelor de luat vederi un tânăr, cu fața bătută, care a „recunoscut” cum că ar fi „terorist”. La scurt timp din Kârgâzstan s-au lansat proteste: tânărul torturat de poliția kazahă era de fapt pianistul kârgâz Vikram Ruzahunov, care venise la Alma-Atî pentru concerte.

Așadar, ridicarea prețurilor la gazele naturale pe care le extrage chiar Kazahstanul, sărăcia generalizată, regimul autoritar al lui N. Nazarbaev au declanșat proteste în toată țara.  Președintele Kassym-Jomart Tokaev s-a folosit de acest prilej și a înlăturat „părintele națiunii” și clanul său de la putere. Dar nu avea încredere totală în forțele care-l susțineau și a cerut ajutorul membrilor OTSC, invocând „o agresiune din afara” Kazahstanului. Care în realitate nu a existat…

Acum două zile președintele Kassym-Jomart Tokaev  a declarat că primejdia loviturii de stat a fost lichidată și că forțele „pacificatoare” pot pleca.

Astăzi, 13 ianuarie, forțele militare ale FR au început să sosească la bazele lor. Ghepardul kazah i-a mulțumit ursului rus pentru susținere. Конец фильма!

Întrebare: ce-a fost asta? Rusia lui V. Putin a demonstrat că susține conducători autoritari (ceva mai devreme pe A. Lukașenko, acum pe Kassym-Jomart Tokaev, promovat de N. Nazarbaev).

Note:

[1] Nursultan Nazarbaev, Kazahstan – 2030: Prosperitatea, securitatea și creșterea bunăstării tuturor cetățenilor Kazahstanului. Mesaj al Președintelui țării către poporul Kazahstanului, Chișinău, Editura Novitas, 2001, 184 p. Text bilingv, român și rus)

[2] Ibidem, p. 24-25

[3] Симонян выдвинула Токаеву 6 условий за помощь в зачистке протеста войсками РФ [Simonian i-a înaintat lui Tokaev 6 condiții pentru ajutorul acordat de trupele militare ale FR la anihilarea protestatarilor], în https://www.dialog.ua/russia/243715_1641415011 (accesat 13.01.2022)