Protestele din Kazahstan

Protestele din Kazahstan

Alexandru Crenganiș

 

Zilele acestea, Kazahstanul s-a confruntat cu cele mai ample și violente proteste din ultimii ani. Cauzele acestor proteste au fost multiple, dar cauza care a declanșat protestele inițiale a fost dublarea prețului la GPL.

Protestele au început duminică, 2 ianuarie, după o creştere a preţurilor la gazul natural lichefiat (GNL), în oraşul Janaozen, în vestul ţării, înainte de a se extinde spre marele oraş regional Aktau, pe malul Mării Caspice, apoi în Almatî.

Agenda protestelor a depășit rapid tema creșterii prețului la carburanți. Corupția sistemică, creșterea prețurilor la alimente, inegalitatea economică și încălcarea drepturilor omului au devenit astfel principalele motive pentru care oamenii au ieșit ulterior pe străzi, apreciază ONG-urile internaționale.

Protestele s-au extins rapid, generând lupte de stradă între cetățeni și forțele de ordine. Zeci de mii de persoane au ieşit pe străzi, pe 4 și 5 ianuarie, în mai multe oraşe din Kazahstan; au fost atacate, episodic, sedii ale instituţiilor şi forţele de ordine, care au ripostat cu grenade lacrimogene.

În oraşul Almatî, cel mai mare din Kazahstan, "demonstranţi radicali" au atacat sute de civili şi au devastat sute de magazine, conform şefului Poliţiei, Kanat Taimerdenov, citat de BBC News. Preşedintele Kassym-Jomart Tokayev a decretat starea de urgenţă în capitală, Nur-Sultan, în oraşul Almatî şi în provincia Mangistau până la 19 ianuarie a.c.

Guvernul a încercat, într-o primă etapă, fără succes, să-i calmeze pe protestatari, promiţând o reducere a preţului la GPL (prețul a fost fixat la 50 de tenge – 0,1 euro – pe litru în regiune, comparativ cu 120 de tenge la începutul anului).

Însă guvernul kazah a fost nevoit ulterior să demisioneze, la 5 ianuarie a.c. Astfel, preşedintele kazah Kasîm-Jomart Tokaev a acceptat demisia guvernului condus de premierul Askar Mamin. Vicepremierul Alihan Smailov și-a asumat rolul de premier interimar până la formarea unui nou cabinet.

De asemenea, președintele țării l-a demis pe ex-președintele Nursultan Nazarbaiev de la conducerea Consiliului de Apărare a Țării și de la Curtea Constituțională. Deși autoritățile au luat aceste decizii, ciocnirile dintre protestatări și forțele de ordine au continuat și s-au soldat cu zeci de morți și sute de răniți.

Tot la 5 ianuarie, președintele Kazahstanului a cerut sprijinul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), organizație condusă de Rusia, pentru a sprijini înăbușirea protestelor. Organizația include Rusia, Kazahstan, Belarus, Tadjikistan, Kazahstan și Armenia. Acesta a acuzat că revoltele ar fi fost create de teroriști din străinătate”, fără însă a aduce dovezi pentru a demonstra aceste acuzații.

Forța militară trimisă în Kazahstan a numărat aproximativ 2.500 de soldați, iar OTSC a susținut că aceasta reprezintă o „forță de menținere a păcii” și că rolul său este, de fapt, acela de a proteja instituțiile de stat și militare.

În data de 6 ianuarie a.c. au avut loc noi ciocniri violente între protestatari și forțele de ordine, soldate cu zeci de morți, autoritățile argumentând că numeroși protestatari au fost eliminați în timp ce încercau să între în instituțiile guvernamentale; președintele a decretat în acest context stare de urgență în toată țara.

Imediat au reacționat și statele occidentale. Uniunea Europeană a cerut  Rusiei să respecte suveranitatea şi independenţa Kazahstanului, în timp ce Statele Unite au avut o reacție prin vocea Secretarului de Stat Blinken, care i-a transmis ministrului de externe al Kazahstanului că Statele Unite susțin instituțiile constituționale și libertatea presei în această țară; totodată, Blinken a cerut o soluționare pașnică a situației.

  Într-un alt comunicat, Ministerul kazah al Afacerilor Interne a anunţat că 26 de „criminali înarmaţi au fost lichidaţi” şi că peste 3.000 de oameni au fost arestaţi. De asemenea, potrivit ministerului, 18 poliţişti şi membri ai gărzii naţionale au fost ucişi de la declanşarea protestelor, relatează Agerpres.

În data de 7 ianuarie, preşedintele kazah Kasîm-Jomart Tokaev a anunțat că ordinea constituţională a fost „în linii mari restabilită”, iar soldații au primit ordin de a trage direct în mulțime. Simultan, trupele rusești continuau să sosească în Kazahstan.

Trupele ruseşti sosite în Kazahstan au fost formate din subunităţi de paraşutişti şi militari ai trupelor speciale. Pe lângă TAB-uri şi maşini de luptă ale infanteriei, militarii ruşi au avut în dotare inclusiv echipamente de război electronic şi drone folosite pentru bruierea comunicaţiilor.

În total, de când au izbucnit conflictele, peste 10.000 de persoane au fost arestate, iar 164 de persoane au murit. De asemenea, la 12 ianuarie a.c., Statele Unite au cerut Rusiei să îşi retragă rapid forţele trimise în Kazahstan la cererea preşedintelui Kasîm-Jomart Tokaev. Anterior, ministrul rus al apărării Serghei Şoigu a declarat că trupele OTSC se vor retrage din Kazahstan după stabilizarea completă a situaţiei din această ţară.

Tot în data de 12 ianuarie, președintele Kazahstanului, Kasim Tokaev, a confirmat că trupele de intervenție ruse care au ajutat la reprimarea brutală a revoltelor din această țară se vor retrage începând cu 13 ianuarie.

În data de 13 ianuarie,  forţele militare din cadrul Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), conduse de Rusia, au început retragerea din Kazahstan, a anunţat Ministerul rus al Apărării, iar retragerea va dura 10 zile.

Evaluare: Desfășurarea de trupe rusești reprezintă un pariu câștigat pentru Kremlin privind capacitatea sa de intervenție rapidă în zonă, ținând cont de specificul și amploarea protestelor interne din Kazahstan (acestea fiind cele mai grave violențe în cei 30 de ani de când Kazahstanul, o țară extrem de bogată în resurse petroliere și uraniu, și-a câștigat independența). Cu această ocazie, Moscova și-a consolidat influența asupra Kazahstanului.