Alegeri prezidențiale în Italia
Alexandru Crenganiș
După mai multe zile de blocaj politic și mai multe tururi de vot eșuate, Italia are președinte. Sergio Mattarella a fost reales sâmbătă (29 ianuarie a.c.) preşedinte al Italiei, deși acesta a declarat că nu dorește să mai candideze pentru un al doilea mandat.
Inițial parlamentarii şi liderii regionali italieni au votat sâmbătă (29 ianuarie) pentru a şaptea oară în încercarea de a decide cine va fi următorul preşedinte al Italiei, însă nici de data aceasta niciun candidat nu a întrunit majoritatea simplă de voturi.
Cele mai multe voturi în cea de-a șaptea rundă au fost pentru preşedintele în exerciţiu Sergio Mattarella, a anunţat preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberto Fico. Cu toate acestea, Matterella a primit doar 387 de voturi dintre cele 505 minim necesare pentru a câştiga. Circa 380 de politicieni s-au abţinut.
Deşi toate partidele parlamentare, cu excepţia Fratelli d'Italia, de extremă dreapta, fac parte din coaliţia care susţine guvernul condus de premierul Mario Draghi, nu s-a ajuns la un consens între stânga, dreapta şi Mişcarea 5 Stele pentru desemnarea unui nou şef al statului.
Darghi, fostul președinte al Băncii Centrale, actual prim-ministru, a declarat în nenumărate rânduri că ar dori să candideze pentru alegerile prezidențiale, însă acesta nu a reușit să obțină sprijinul necesar deoarece unele partide sunt reţinute în a-l susţine de teamă că plecarea lui ar putea declanşa tulburări politice şi alegeri anticipate.
Deși Sergio Mattarella a declarat în mod explicit că nu dorește să mai candideze, numărul de voturi obţinute de acesta a fost în continuă creştere, după ce miercuri (26 ianuarie) el a obţinut 125 de voturi, joi (27 ianuarie) - 160, iar vineri (28 ianuarie) - 336 de voturi.
În cele din urmă, partidele de guvernământ din Italia i-au cerut sâmbătă, 29 ianuarie, lui Sergio Mattarella să-şi continue funcţia de preşedinte pentru un al doilea mandat, după ce liderii politici italieni nu au reuşit să găsească un alt candidat la finalul a 7 runde de vot.
Potrivit unei surse guvernamentale, chiar și prim-ministrul Mario Draghi a avut o convorbire, sâmbătă (29 ianuarie), cu Mattarella, în care i-a spus acestuia că trebuie să rămână în funcţie „pentru binele şi stabilitatea ţării”.
În cele din urmă, după ce și-a dat acordul, Mattarella a obținut cele 505 voturi necesare pentru a redeveni președinte în cea de-a opta rundă de vot. „Voința lui Mattarella de a servi un al doilea mandat… arată simțul său de responsabilitate și atașamentul său față de țară și instituțiile acesteia”, a declarat după scrutin ministrul Afacerilor Regionale, Mariastella Gelmini.
Preşedintele Italiei este ales pentru şapte ani, prin vot indirect, de către o adunare a membrilor celor două camere ale Parlamentului Italiei (630 de deputaţi plus 320 de senatori – 321 în mod normal, însă alegerea unui senator a fost anulată); la aceştia se adaugă 58 de delegaţi ai regiunilor, astfel încât Comisia respectivă este formată în total din 1.008 „mari electori”.
În primele trei tururi este necesară o majoritate de două treimi, respectiv 672 de voturi, dar, începând cu al patrulea tur, este suficientă o majoritate absolută de 505 voturi.
Funcţia de preşedinte al Italiei este una de natură simbolică, însă şeful statului are un rol important în cazul unei crize politice, pentru că el dispune de o anumită libertate în a alege premierul. De asemenea, acesta mai poate dizolva Parlamentul şi eventual de a retrimite legile în Parlament atunci când acestea îi sunt prezentate pentru promulgare.
Este doar pentru a doua oară în istoria țării când șeful statului este reales, deși Constituția nu limitează numărul de mandate ale președintelui. Însă, în tradiția politică italiană, există cutuma ca președinții să rămână în funcție doar un mandat.
Până în 2013, când Giorgio Napolitano a acceptat să rămână în funcție încă o perioadă pentru a încheia blocajul de atunci din Parlament, niciun alt președinte nu a mai candidat pentru un al doilea mandat.
Sergio Mattarella a intrat în politică după uciderea fratelui său de către mafia siciliană. A ocupat patru posturi de ministru și a fost judecător la Curtea Supremă, înainte de a fi ales președintele țării în 2015.
