Europa în criză?

Europa în criză?

Autor: Dorin Melnic

 

La momentul actual, Federația Rusă are motivul să jubileze odată ce luna iulie a acestui an a adus demisia a doi principali prim-miniștri care și-au asumat susținerea necondiționată a regimului Zelenski împotriva agresiunii rusești împotriva Ucrainei – Mario Draghi, prim-ministrul Italiei și, respectiv, Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii.

Boris Johnson a demisionat la 7 iulie a.c., după ce în jur de 60 de membri ai executivului său și-au înaintat demisiile, ca semn de protest în contextul numeroaselor scandaluri în care a fost implicat premierul. Cu toate acestea, Johnson va rămâne prim-ministru până când va fi cunoscut succesorul lui, pe 5 septembrie a.c.

Dmitri Medvedev, fost președinte și premier, în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a scris pe Telegram după anunțul demisiei lui Johnson că ,,cei mai buni prieteni” ai Ucrainei pleacă, iar „victoria” (Ucrainei) este în pericol.

Demisia lui Johnson este ,,rezultatul evident al nesăbuinței britanice și al politicii de rigolă. Mai ales în contextul internațional’’, a mai precizat Medvedev.

Mario Draghi a demisionat la 21 iulie a.c., după ce coaliția sa de guvernământ s-a destrămat, iar Sergio Matarrella, președintele țării, a dizolvat Parlamentul, fiind deschisă astfel calea către alegeri anticipate; acestea vor avea loc pe 25 septembrie a.c. Până atunci, Draghi va ocupa poziția de prim-ministru interimar.

Această criză politică a dat o lovitură destabilizatoare Italiei și Europei într-un moment al inflației și al incertitudinii economice provocate de consecințele pandemiei și de războiul dintre Rusia și Ucraina.

Draghi, un fost guvernator al Băncii Centrale Europene, a fost desemnat prim-ministru în urmă cu 17 luni pentru a combate declinul economic cauzat de COVID-19. Însă guvernul său de unitate națională a cedat cu o zi înainte ca acesta să demisioneze, după ce membrii coaliției formate din partide de stânga, dreapta și populiste i-au respins apelul de a rămâne uniți pentru a încheia mandatul natural al Parlamentului, cele mai ferme pe această poziție fiind partidele eurosceptice Liga și Mișcarea 5 Stele.

Diverși analiști politici au remarcat că guvernul Draghi, care a fost printre cele mai susținătoare guverne europene la adresa Ucrainei, s-a prăbușit în mare parte datorită liderilor politici care au avut anterior legături cu președintele rus Vladimir Putin.

Silvio Berlusconi, președintele partidului Forza Italia, l-a numit pe Putin ocazional un „bun prieten”, Matteo Salvini, președintele Ligii, s-a opus împotriva sancțiunilor UE împotriva Rusiei după anexarea Crimeei în 2014, iar Giuseppe Conte, liderul Mișcării 5 Stele, s-a opus ca Italia să furnizeze sprijin militar Ucrainei în războiul care se desfășoară deja de șase luni.

Criza politică din Italia, o țară fondatoare a UE, demonstrează că încrederea cetățenilor în unitatea europeană este în descreștere, ținând cont că sondajele de opinie arată că partidul favorit la câștigarea alegerilor din septembrie este Frații Italiei, un partid de extremă dreaptă, cu un scor de 24%, urmat de Partidul Democrat (22%) și Liga (12%).

Giorgia Meloni, lider al partidului Frații Italiei, a refuzat să se alăture guvernului de „unitate națională” al lui Draghi, astfel bucurându-se la etapa actuală de o popularitate sporită.

Acest partid are o alianță cu Liga și Forza Italia, fiind cotată să obțină o majoritate covârșitoare în Parlament, Meloni ajungând și prima femeie prim-ministru din istoria țării în caz de victorie.

Meloni are opinii dure cu privire la imigrația în masă, este complet împotriva avortului și se opune căsătoriilor persoanelor de același sex.

În iunie, ea a călătorit la Marbella pentru a ține un discurs la un miting susținut de omologul său spaniol de extremă dreaptă, Vox. ,,Da familiei tradiționale! Nu lobby-urilor LGBT!”, a declarat aceasta în cadrul manifestării.

O lovitură pentru sectorul energetic la nivel UE reprezintă decizia companiei furnizoare de gaze Gazprom de a reduce cu 20%, începând cu data 28 iulie a.c., livrările de gaze naturale către Germania prin conducta Nord Stream, miniștrii energiei statelor UE fiind nevoiți să recurgă la o măsură dură – adoptarea unui plan de reducere a consumului de gaz în întregul bloc pentru iarna viitoare, în încercarea de a se proteja împotriva reducerilor ulterioare de aprovizionare din partea Rusiei, acord care a adus la diverse critici din partea unor state-membre.

          Ungaria a respins planul de raționalizare a gazelor, după ce la începutul lunii august a solicitat să cumpere mai mult gaz de la Rusia. Fiind dependentă în proporție de 85% de gazul rusesc, Ungaria a fost statul care s-a opus cel mai ferm asupra ideii oricăror sancțiuni asupra importurilor de gaze rusești.

          Alte puternice solicitări de revizuire a acestui plan al Comisiei Europene au venit din țările din sudul Europei, care ar fi cel mai puțin afectate de reducerile de aprovizionare din Rusia. Spania și Portugalia au declarat că este ilogic să se impună o reducere uniformă, ținând cont că dependența lor de gazul rusesc este una scăzută, nefiind ,,vulnerabile la o perturbare rusă”.

          Cipru, Malta și Irlanda ar putea obține o ,,scutire” de la îndeplinirea obiectivului de reducere a gazelor pe motiv că nu sunt deloc conectate la rețeaua de gaze a continentului, situație care s-ar aplica și statelor baltice în caz că Rusia ar întrerupe aprovizionarea către fostele națiuni sovietice încă conectate la rețeaua sa de energie.

          Cu toate acestea, la momentul actual este incert cum vor reuși pe termen lung să atingă aceste cote de reduceri statele membre care depind mai mult de gazul rusesc.

Unitatea europeană este mai în pericol ca oricând, căci reconstrucția economică post-pandemie, opiniile diferite privind influența politică a Statelor Unite asupra continentului, creșterea popularității partidelor euro-sceptice și indulgente față de Rusia și neînțelegerile dintre statele-membre privind deciziile de a renunța sau de a se baza în continuare pe importurile rusești din sectorul energetic sunt factori importanți în scăderea încrederii cetățenilor europeni în aptitudinile Uniunii de a menține stabilitate economică și politică pe ,,bătrânul continent”.

Dacă, până la pandemia de coronavirus care a lăsat o ,,pată neagră” în istoria omenirii în 2020, Uniunea Europeană era văzută ca un pilon al păcii, democrației și al prosperității economice la nivel continental, acum asistăm la o încercare a mai multor state-membre de a-și retrasa propriile obiective naționale, nemaiavând puterea de a contribui la o politică unică la nivel european, astfel gândindu-ne că Europa va rămâne în viitor una a națiunilor, unde ideea de naționalism și federalism se vor ciocni în continuare.