Criza politică din Marea Britanie
Alexandru Crenganiș
Marea Britanie a intrat într-o criză politică după ce premierul Liz Truss și-a anunțat demisia la 20 octombrie a.c., la doar 45 de zile de la preluarea mandatului.
Anunțul a venit după o discuție cu președintele Comitetului din 1922 al deputaţilor conservatori britanici, Sir Graham Brady, vicepremierul Thérèse Coffey și liderul conservator Jake Berry.
Truss a precizat că l-a anunțat pe Regele Charles al III-lea în legătură cu decizia pe care a luat-o. „Voi rămâne ca premier până când un succesor va fi ales”, afirmat aceasta.
Ea a adăugat că a fost aleasă „cu un mandat pentru a schimba această situație”: „Am reușit să facem față facturilor la energie”. Ea a recunoscut „nu poate îndeplini mandatul” în baza căruia a fost aleasă și că va avea loc o alegere a conducerii „care va fi finalizată în cursul săptămânii viitoare”.
Decizia lui Truss vine după ce, în urmă cu două săptămâni, a fost nevoită să revină asupra a ceea ce presa britanică a numit „mini-bugetul țării”, iar ea – „cel mai îndrăzneț pachet de reduceri de taxe de după anul 1972”.
Acest pachet avea ca scop revigorarea economiei, prevedea reducerea taxelor și reglementărilor fiscale pentru salariați și companii și urma să fie finanțat prin împrumuturi guvernamentale uriașe.
Dar acest plan a creat totodată o criză de încredere în Guvern, precum și deprecierea lirei sterline și a obligațiunilor guvernamentale. Truss a încercat să detensioneze situația respectivă mai întâi prin demiterea lui Kwasi Kwarteng din fruntea Ministerului de Finanțe. La nici șase săptămâni l-a schimbat și pe Chris Philp din funcția de secretar al Trezoreriei, a doua funcție cea mai importantă din cadrul Ministerului de Finanțe.
În contextul nemulțumirilor din propriul său partid, acesta a fost nevoită să demisioneze. Actuala situație este extrem de complicată pentru Partidul Conservator, care se confruntă cu o scădere istorică de popularitate. Această scădere se datorează situației create de pandemie, precum și actualelor crize interne și externe.
Criza politică s-a amplificat încă din data de 19 octombrie în Marea Britanie, după ce ministrul de Interne, Suella Braverman, a anunţat că demisionează din funcție. Suella Braverman şi-a motivat plecarea prin faptul că a trimis un document oficial folosind mesageria sa personală, o „încălcare tehnică” a regulilor guvernului. Totodată, ea a criticat cabinetul lui Liz Truss, spunând că nu s-a ținut de „angajamentele cheie care au fost promise alegătorilor”.
Partidul Laburist britanic şi Partidul Liberal-Democrat au cerut alegeri parlamentare anticipate după demisia premierului conservator Liz Truss, argumentând că situaţia de „haos” nu trebuie să mai continue.
Iniţiativa a fost susţinută de liderul Partidului Liberal-Democrat (centru, opoziţie), Ed Davey, precum şi de formaţiunea regională Partidul Naţional Scoţian (SNP).
Liz Truss a devenit prim-minstru după ce a reușit să câștige alegerile din Partidul conservator, după ce Boris Johnson a fost și el nevoit să demisioneze după ce a pierdul sprijinul partidului, după ce a fost implicat în mai multe scandaluri ce priveau încălcările restricțiilor anticovid etc.
Se pare că această criză a dat recent semne că se apropie de sfârșit după ce, la 24 octombrie a.c., după ce s-a aflat că noul lider al conservatorilor este Rishi Sunak; acesta a devenit lider al conservatorilor britanici după ce contracandidata sa, Penny Mordaunt, și-a retras candidatura, cu doar câteva minute înainte ca partidul să anunțe de susținerea câtor parlamentari s-a bucurat fiecare candidat.
Rishi Sunak a obținut susținerea publică a mai mult de jumătate dintre parlamentarii conservatori înainte de termenul limită de luni, 24 octombrie.
Potrivit numărătorii făcute de The Guardian, Rishi Sunak a avut sprijinul a 182 de parlamentari, echivalentul a 51% din numărul total de conservatori din parlamentul britanic.
În declarația sa, Penny Mordaunt nu a susținut, așa cum a făcut Boris Johnson în urmă cu o seară, că ar fi avut suficient sprijin pentru a intra în cursa pentru postul de premier, dar nici nu a recunoscut că nu a reușit să strângă numărul necesar pentru a se înscrie în cursă.
La scurt timp după anunțul lui Mourdant, Sir Graham Brady, președintele Comitetului conservator din 1922, a anunțat oficial rezultatul: „Pot confirma că avem o nominalizare valabilă, iar Rishi Sunak este ales lider al partidului conservator”.
Sunak a fost ales pentru prima dată deputat în 2015. A susținut ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană în timpul referendumului din 2016. Ulterior, a făcut parte din guvernul Theresei May. Boris Johnson a fost cel care i-a acordat lui Sunak primul său rol important în executiv, în 2020 acesta fiind numit ministru de finanțe.
Deși conservatorii au reușit să rezolve această criză rapid, guvernul Sunak se va confrunta cu nenumărate probleme, pe care le va potența popularitatea în scădere a formațiunii. Sunak va trebui să rezolve problema prioritară a inflației, care a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 40 de ani, dar și criza din energie.
De asemenea, noul guvern se va confrunta cu ample proteste de stradă, deoarece britancii încep să iasă în stradă din cauza nivelului de trai din ce în ce mai scump. Chiar la 22 octombrie a.c. s-au înregistrat proteste de stradă, iar protestatarii au cerut revenirea la UE a Marii Britanii.
