2023 – un an dionisiac și qatarez, un Dionysos-junior în căutarea propriei turbulențe, un an cu sirene geopolitice dar fără apocalipse
Autor: Dr. Dorin Popescu, președintele Asociației Casa Mării Negre, vicepreședinte ICDE
Notă: Articolul a fost publicat inițal pe site-ul ICDE, în cadrul grupajului de predicții anuale al ICDE, la linkul https://roeu.org/2023/01/01/2023-tendinte-si-perspective/
Anul 2023 promite tragic a continua seria nocivă a anilor geopolitici “dionisiaci”, turbulenți, paradoxali, obscuri, iraționali și nevrotici, de care menționam într-una din predicțiile anuale anterioare ale proiectului analitic ICDE „Tendințe și perspective” (https://roeu.org/2020/12/31/2021-tendinte-si-perspective/, https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/2021-lebedele-negre-nu-vor-mai-zbura-spre-vest-calare-pe-supersonice).
Marii actori statali nu se vor apropia de armonizarea soluțiilor privind designul noii arhitecturi a sistemului de relații internaționale. Descompunerea rapidă și ireversibilă a acestui sistem, precum și tentația exploatării actualei situații de cod roșu geopolitic ca oportunitate pentru soluționarea altor diferende istorice latente, vor continua să producă pe bandă rulantă tensiuni și conflicte de mică și medie intensitate. Anul 2023 nu va fi anul Marii Resetări (a raporturilor de putere la nivel global), nu va fi “anul pipei păcii mondiale” și nici unul premergător acestuia. Nu va apropia de masa reconcilierii marii actori statali. Nu va produce instrumente magice punitive pentru sancționarea sau izolarea conduitelor reprobabile ale unor actori statali turbulenți precum Federația Rusă. Mbappé nu va ridica deasupra capului Cupa Mondială...
Războiul din Ucraina ca expresie paradigmatică a competiției pentru putere a marilor puteri va domina pe toată durata anului prim-planul vieții geopolitice mondiale. Nu întrevăd finalizarea actualei faze active a acestuia pentru anul 2023. Acest război se va croniciza pe termen lung, așa cum a devenit clar după primele două luni ale invaziei. Nici Ucraina și nici Federația Rusă nu dispun de resursele necesare pentru a-și securiza o „victorie” clară (eliberarea tuturor teritoriilor ocupate, respectiv îndeplinirea integrală a obiectivelor conexe invaziei), iar nișa convenirii unei soluții politico-diplomatice prin negocieri de pace și compromisuri reciproce (nu neapărat teritoriale) va rămâne îngustă și nefrecventabilă pentru părți în 2023. În prezent, părțile se pregătesc pentru reluarea ofensivelor militare de amploare, realimentându-și à la longue dispozitivele militare din teren. Actuala fază activă a războiului va continua, cel mai probabil, pe toată durata anului 2023, cu mari ofensive reciproce, victorii alternative, rearanjări suscesive ale liniei frontului, escaladări periodice, șantaje și amenințări.
Nu sunt premise pentru a se aprecia că războiul va genera escaladări atipice de mare amploare (atragerea țărilor NATO în conflict, utilizarea armelor de distrugere în masă, chimice, biologice sau nucleare, extinderea spațială/teritorială sub forma unui “al treilea război mondial” etc.). Vom rămâne și în 2023 departe de aceste scenarii catastrofice.
Pe de altă parte, vor exista noi escaladări ale războiului din Ucraina netestate în 2022, iar 2023 va veni cu propriile sale nevroze dionisiace (de mică și medie amploare, conexate direct proiectului imperialist al Moscovei, poate chiar redeschiderea frontului de nord din Ucraina prin implicarea Republicii Belarus). Aș aprecia că în 2023 se vor înmulți simptomele de intrare în paradigma pre-război a altor spații geopolitice (d.e. Asia-Pacific), însă un al doilea front de război nu se va deschide totuși de facto, în 2023, iar actualul front nu se va extinde semnificativ în Europa sau în lume (nu va exista o escaladare de intensitate ridicată).
O temere mai veche a subsemnatului, privind posibile avansări militare rusești pe flancul de sud al Ucrainei, spre regiunile Herson, Nikolaev și Odesa, ulterior spre Republica Moldova (segmentul transnistrean și nu doar), a rămas, din fericire, doar desenată pe hărțile de carton ale împăraților goi de la Kremlin și Lubianka. Bocancii militarilor ruși nu mai pot ajunge prea rapid în Bugeac; nu mai știu drumul nici spre minele din Donețsk; caută deja insistent drumul întoarcerii, drumul către Moscova…
Departe de realitate par și proiecțiile ce mizează pe o schimbare a regimului lui Vladimir Vladimirovici în 2023. Nu sunt șanse reale ca această schimbare să se producă în 2023, în absența condiției-cheie pentru izgonirea lui Putin de la putere – o victorie militară categorică, de amplitudine și ireversibilă a Ucrainei în sud, care să creeze premisele unei schimbări de regim la Moscova.
Exclud, pentru prima parte a anului 2023, soluții politico-diplomatice pentru războiul din Ucraina. Absolutizarea narativului victoriei va ține ridicate, în Ucraina, așteptările colective privind o posibilă eliberare exclusiv prin soluția militară a teritoriilor ocupate, în timp ce Kremlinul își va disponibiliza noi resurse pentru o ocupare pe termen lung a sudului Ucrainei. Pentru a doua parte a anului, ar fi maxim posibilă (nu probabilă) o înțelegere bilaterală de încetare a focului. O astfel de înțelegere ar depinde de eventuali factori favorizanți ce pot fi construiți în 2023, întrucât în prezent acești factori nu există.
Coeziunea transatlantică și cea europeană va face din nou loc fisurilor și clivajelor, micilor jocuri de culise și viziunilor înguste, pe alocuri complice sau favorizante proiectelor hegemonice ale Estului, care se manifestau plenar în Europa și chiar și în SUA înainte de agresiunea militară rusă din februarie 2022. Solidaritatea lumii occidentale în fața conduitei de bătăuș a Estului va rămâne un frumos și notabil episod de istorie, cu șanse reduse de a ne mai circula prezentul. Cazul Schengen pare a fi închis această fereastră de solidaritate; Europa și lumea revin, încet, la cutumele și rutinele de viață anterioare invaziei. În timp ce războiul va continua, va măcina vieți, va modifica frontiere, va crea noi amenințări, va motiva apetitul imperialist, va spori neliniștea lumii.
România va respira indecis, prudent și precaut, în mijlocul acestor crize. Am pierdut, în 2022, o oportunitate rară de a ne crea un design extern mai solid și mai fast în regiune, în timp ce Polonia a punctat maximal și s-a reinventat plenar în această extremitate a Europei. Realitatea ne obligă să acceptăm că nu avem (și nu ne putem inventa rapid), în România, resursele umane și instituționale de calitate necesare pentru a crea sau exploata oportunități în plan extern (ne lipsesc în continuare oamenii de stat, ne lipsesc marile viziuni, ne lipsește banala asumare a unor responsabilități de profil, amânăm indecent principiile meritocratice de utilizare a resursei umane valoroase etc).
Anul 2023 va continua criza geopolitică globală provocată de rearanjarea rolurilor de putere ale actanților statali. Războiul din Ucraina, expresia malignă a acestei crize, va dura mulți ani și va testa până la rupere capacitatea noastră (a comunității internaționale fidele viziunii “ordinii bazate pe reguli”) de a răspunde proiectelor hegemonice succesive ale Moscovei. China va rămâne în cutia creșterii discrete.
“Orgia dionisiacă” pe care cred că o va aduce 2023 (un an “qatarez”, cu multe scandaluri, tensiuni și conflicte) ar putea fi astfel măcinarea măruntă a lumii în actualele conflicte deschise de anii dionisiaci seniori (precum 2022), ruinarea modestă dar ireversibilă a capacității noastre de a reinventa pașnic ordinea globală, banalizarea răului, a războiului, a apocalipsei.
Deși vor suna îndelung sirenele de alarmă pe multiple spații și fronturi, 2023 nu va aduce „apocalipse”; dar ne va adormi, prin uzură și exces, vigilența noastră la cele ce pot veni ulterior.
