Predicții sumbre cu privire la viitorul Rusiei
Dorin Melnic
Războiul din Ucraina a dezvăluit crearea unei națiuni ucrainene omogenizate, cu o identitate occidentală și anti-rusă, confirmând și un aspect care a fost până acum intuit pe jumătate: că, în ciuda politicilor imperiale agresive ale președintelui Vladimir Putin, Rusia nu este nici pe departe superputerea care a fost cândva Uniunea Sovietică și nici măcar un rival serios al Statelor Unite.
De asemenea, Moscova nu a reușit să îngenuncheze total Uniunea Europeană și să îi ,,destrame’’ unitatea prin intermediul războiului energetic. Dezghețul de primăvară este la câteva săptămâni distanță și nicio țară occidentală nu a înghețat de frig în aceasă iarnă, chiar dacă mulți cetățeni europeni se confruntă cu prețuri/costuri ridicate ale energiei. Germania a renunțat practic la gazul rusesc. Unicul rezultat durabil ar fi ca Putin să-și vândă cea mai prețioasă resursă la prețuri avantajoase presupusului său aliat China.
O sarcină a liderului rus pentru anul curent ar fi să decidă dacă va candida pentru a fi reales președinte în 2024. Constituția Rusiei a fost modificată în urmă cu trei ani pentru a-i permite să rămână în funcție până în 2036. Alternativ, Putin ar putea numi un succesor, deși nimeni nu îi cunoaște adevăratele intenții. Acesta a justificat modificările constituționale care au făcut posibilă extinderea conducerii sale ca scut împotriva tulburărilor în rândul elitelor politice de la Kremlin, despre care a spus că ,,trebuie să muncească, nu să se uite în jur după succesori’’.
Dintr-un anumit punct de vedere, șansele ca un democrat pro-occidental să devină următorul președinte al țării sunt foarte mici. Un astfel de lider ar putea pune capăt războiului și ar încearca să restabilească relația cu Europa și SUA, pe când un lider venit din cercul lui Putin nu ar avea această opțiune, deoarece ar fi urmărit de un dosar public de sprijinire a conflictului.
În cel mai sumbru scenariu, înlăturarea de la putere a lui Putin poate însemna război civil și dezintegrarea Rusiei. Puterea ar fi contestată la vârf, iar controlul statului s-ar fragmenta în toată țara. Această perioadă ar putea fi un ecou al crizei de succesiune de 15 ani de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, marcată de rebeliuni, fărădelegi și invazii străine. Rușii consideră acea epocă ca o perioadă a rușinii care trebuie evitată cu orice preț. Problemele Rusiei din zilele nostre pot duce la apariția unor lideri separatiști în regiunile țării aflate în dificultate economică, multe dintre acestea găzduind un număr semnificativ de minorități etnice.
Totuși, o Rusie slabă nu ar rămâne fără întreaga sa capacitate militară și convențională și, chiar dacă ea și-ar pierde sfera de influență la nivel mondial, alți actori statali ar fi în ascensiune în Eurasia, în primul rând China.
Pentru a opri dezastrele militare suferite în războiul din Ucraina, oficialii militari ruși au propus o reorganizare majoră a forțelor armate ale țării, inclusiv creșterea vârstei de recrutare obligatorie.
La 21 decembrie 2022, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a declarat că dimensiunea armatei trebuie extinsă cu aproximativ 30% (până la 1.5 milioane de soldați) pentru a ,,îndeplini sarcinile de garantare a securității Rusiei’’, deși acesta nu a menționat un interval de timp până când ar fi implementată reforma. În plus, ministrul a cerut și o reorganizare majoră a structurii forțelor militare, în special în Districtul Militar de Vest, ale cărui forțe sunt poziționate în proximitatea statelor membre NATO.
Ordinul de mobilizare anunțat de Putin în septembrie 2022 a tulburat populația Rusiei, provocând un val de emigrare a bărbaților și femeilor care se temeau că vor fi vizați și trimiși la război.
Deși societatea civilă rusă tânjește la stabilitate, acest lucru este imposibil sub actuala conducere de la Kremlin, conducere care nu a înțeles angajamentul adânc înrădăcinat al Ucrainei față de independența și viitorul democratic al țării. Rusia a observat scăderea popularității președintelui Volodimir Zelenski, împreună cu fluxul constant de critici din partea ucrainenilor, trăgând astfel concluzia falsă că majoritatea acestora ar ,,saluta schimbarea’’.
Eșecul dezastruos al lui Putin de a privi realitățile Ucrainei contemporane a fost urmat de așteptări la fel de false cu privire la răspunsul Occidentului la invazia rusă. Pe baza reacției modeste occidentale la agresiunile anterioare ale Rusiei în Georgia și Ucraina, președintele rus a crezut că se poate aștepta la un răspuns la fel de pasiv. În schimb, Europa și SUA au impus sancțiuni dure și au început transporturi de arme fără precedent către Ucraina, acțiuni care își vor continua cursul în anul curent.
Înfrângerea Rusiei în război va aduce multe oportunități, dar și „tentații”. Una dintre aceste tentații ar fi să ne așteptăm ca o Rusie agresivă să dispară, în esență, din Europa. Însă o Rusie înfrântă se va reafirma într-o zi și își va urmări interesele după propria agendă. Occidentul va trebui să fie pregătit politic și moral atât pentru înfrângerea, cât și pentru revenirea Rusiei.
