Un „arhipeleag Gulag digital” la estul României? Proiectul Rusiei de deconectare de la internet
Drd. Alexandra-Maria COLCER
Intențiile autorităților ruse de a crea un internet alternativ au provocat numeroase reacții în marile capitale și la Washington, unde se apreciază că prin această decizie Moscova încearcă să decupleze spațiul public/informațional rusesc de cel euro-atlantic, provocând astfel o nouă izolare a lumii ruse și creând noi mecanisme de ideologizare a acesteia.
Având în vedere efectele acestei decizii asupra capacității de conectare a lumii ruse la restul lumii civilizate, precum și în plan geopolitic, ne propunem să analizăm în detaliu contextul, obiectivele și posibilele consecințe ale strategiei Kremlinului de creare a noii lumi rusești, pe care am putea-o numi un „arhipeleag Gulag digital”.
La 12 februarie 2019 a apărut în premieră știrea conform căreia Rusia intenționează să deconecteze întreaga țară de la internet pe termen scurt, ca un experiment pentru a aduna date și a oferi informații despre Programul Național pentru Economia digitală. Acest proiect de lege cere furnizorilor de internet (ISP-urilor) să asigure servicii continue în cazul în care țara este decuplată de la serverele DNS (Domain Name System) situate la nivel internațional.
Planul de deconectare de la rețeaua mondială de internet urmărește, conform obiectivelor oficiale, controlul traficului, al fluxurilor de informații, precum și izolarea RusNet și a rețelelor de calculatoare de orice atacuri cibernetice externe.
Conform proiectului de lege, traficul intern de internet va fi transmis integral în rețelele proprii ale țării. Orice trafic care va părăsi Rusia va trece printr-o serie de puncte de control.
Obiectivul prioritar real al legii este, potrivit experților independenți, protejarea internetului rusesc de Statele Unite, care au o strategie ofensivă și apreciază că Rusia ar fi una dintre principalele surse de atacuri de hacking. Se dorește astfel asigurarea funcționalității internetului chiar dacă acesta ar fi întrerupt de restul lumii.
Pentru a atinge acest obiectiv, Rusia are în vedere o nouă lege care să permită supraveghetorului național de telecomunicații, Roskomnadzor, să controleze traficul pe internet prin puncte de filtrare.
O scurtă istorie a libertății internetului
De-a lungul timpului, rețeaua de internet rusă a blocat anumite site-uri sau publicații care nu erau în concordanță cu politica Kremlinului.
Publicația "The New Economy", într-un articol din 2018, listează LinkedIn, Telegram, Open Russia, National Endowment for Democracy și o serie de VPN – uri (virtual private network) ca fiind top 5 site-uri interzise în Rusia, însă conform RosKomSvoboda, organizație publică ale cărei activități vizează combaterea cenzurii pe Internet și promovarea ideilor de libertate de informare și de autoreglementare a industriei de internet, ar exista 147.828 de site-uri interzise.
Compania Roskomnadzor a fost fondată în 2008, prin separare de Serviciul Federal de Supraveghere a Mass-media, Telecomunicațiilor și Protecției Patrimoniului Cultural. A preluat sarcini precum supravegherea tuturor mijloacelor de informare și comunicare, construirea de legături de comunicații și emiterea de avertismente surselor media care încalcă legile Federației Ruse (trei avertismente ale acesteia pot duce la închiderea domeniului).
Roskomnadzor a intrat pentru prima oară în centrul atenției mass-media în 2009, când șeful agenției a avertizat că sursele media și forumurile vor deveni responsabile pentru comentariile apărute pe paginile lor. Acest lucru însemna că "în cazul în care colegiul de redacție nu dorește să aibă probleme cu autoritățile de reglementare, trebuie să-și modereze forumurile". Atunci când comentariile extremiste postate de un cititor se găsesc pe un site media, acest lucru ar putea duce la o avertizare din partea Roskomnadzor. Drept consecință, unele site-uri au închis secțiunea de comentarii, în timp ce altele au angajat moderatori speciali pentru monitorizarea secțiunii.
Compania Roskomnadzor a devenit și mai cunoscută în 2012, când au fost adoptate amendamente la legea privind protejarea minorilor de informațiile care le-ar putea afecta sănătatea și dezvoltarea, amendamente cunoscute și sub numele de legea privind lista neagră sau legea privind cenzura internetului. Principala modificare adusă de amendamentele respective a fost elaborarea unei liste de site-uri cu informații interzise. Categoria "informație interzisă" este stabilită de grupuri de experți de la autoritățile de reglementare (cum ar fi Serviciul Federal de Control al Drogurilor sau Agenția de Stat pentru Sănătate și Drepturile Consumatorilor) și include pornografia infantilă, informații despre droguri ilicite și informații care favorizează suicidul.
Blocarea anumitor site-uri, în special a celor de pornografie, dar și a celor care conțin informații care nu sunt în concordanță cu principiile promovate de conducerea țării sau sunt considerate ca amenințătoare pentru securitatea națională, nu este o decizie pe care exclusiv Rusia a luat-o; multe alte țări (cum ar fi Myanmar, Vietnam, Tunisia, Siria, Iran, Arabia Saudită, Etiopia, Eritreea, China, Coreea de Nord – țări care sunt considerate a fi cele mai restrictive din acest punct de vedere) au adoptat decizii similare, blocând diferite site-uri înregistrate pe teritoriul acestora.
În vara anului 2012, cu câteva zile înainte ca Parlamentul rus să voteze amendamentele pentru Lista neagră, Wikipedia, LiveJournal, rețeaua socială VKontakte și motorul de căutare rusesc Yandex au participat la cea mai mare grevă din istoria internetului rus. Wikipedia a plasat pe site-ul său un banner cu textul: "Imaginați-vă o lume fără cunoștințe gratuite”; în ciuda protestului, amendamentele au fost aprobate și implementate în acel an.
În perioada noiembrie 2012-martie 2015, compania Roskomnadzor a blocat 52 000 de pagini web: 37 000 conțineau informații despre droguri ilicite, 7 700 cu pornografie infantilă și 5.500 de pagini au avut informații de propagare a unor acte de sinucidere.
De-a lungul timpului au mai fost blocate site-uri precum Wikipedia, Facebook, LiveJournal, Twitter, Youtube, Vimeo și Vkontakte.
Unele publicații rusești[1] compară această inițiativă cu o nouă ”Cortină de Fier”, iar multe grupări care se ocupă cu respectarea drepturilor omului avertizează că proiectul de lege ar putea amenința serios libertatea internetului în țară.
Ce urmărește proiectul privind deconectarea de la rețeaua globală?
Proiectul de lege încearcă să direcționeze traficul rusesc și datele de pe internet prin puncte controlate de guvern și propune crearea unui sistem național de supraveghere care să permită continuarea funcționării internetului chiar dacă țara este deconectată de infrastructura străină. Legislația este un răspuns la ceea ce pretind autorii drept o nouă strategie agresivă privind securitatea cibernetică în SUA.
Acestă lege presupune și instalarea de echipamente de rețea care să poată identifica sursa traficului web și, de asemenea, să poată bloca toate conținuturile interzise. Legislația, care poate fi modificată în continuare, face parte dintr-o încercare a oficialităților de a spori suveranitatea Rusiei asupra segmentului său de internet. Proiectul de lege necesită încă două voturi în Camera Inferioară, înainte ca acesta să fie votat în partea superioară a Parlamentului și apoi să fie semnat ca lege de către președintele Vladimir Putin.
Pe termen scurt, deconectarea planificată urmărește, în mare parte, să atenueze temerile furnizorilor de internet interni că proiectul de lege ar putea să le impună costuri imense și să dăuneze fiabilității internetului rusesc.
Pe termen lung, proiectul de lege ar permite Moscovei să oprească în mod eficient site-urile și serviciile externe bazate pe serverele din străinătate și să filtreze traficul, în timp ce internetul rus va funcționa autonom. Acesta propune ca datele transferate între furnizorii de servicii internet să treacă prin noi "puncte de control de trafic" care ar putea fi identificate individual.
Rusia a introdus în ultimii cinci ani legi mai stricte privind internetul, cerând motoarelor de căutare să ștergă anumite rezultate, serviciilor de mesagerie – să partajeze chei de criptare cu serviciile de securitate și rețelelor sociale – să stocheze datele personale ale utilizatorilor ruși pe serverele din țară.
Toți furnizorii ruși de internet ar fi obligați să instaleze mijloacele tehnice pentru a contracara amenințările la adresa internetului rusesc. Cu ajutorul lor, vor fi blocate toate site-urile care contravin noilor reglementări.
În plus, instrumentele necesare pentru acest nou sistem de monitorizare ar fi oferite gratuit, subvenționate în întregime de stat.
Inițial, bugetul total al proiectului pentru securitatea informațiilor a fost de 27,9 miliarde ruble. Specialiștii din domeniu spun că ar mai fi nevoie de încă 20 de miliarde de ruble (sumă estimativă; înainte de a o obține, departamentele de specialitate vor trebui să furnizeze justificări solide în acest sens).
În încheiere, se poate aprecia că acest proiect urmărește testarea unei legi de apărare cibernetică, prin care se solicită companiilor ruse de telecomunicații să creeze așa-numitul internet suveran.
A fost creat un grup de lucru care să testeze proiectul și să evalueze costurile, iar raportul final ar trebui să fie gata până în 1 aprilie anul curent, înainte ca acesta să devină o lege oficială.
Evoluția acestei legi va fi prezentată detaliat în următoarele noastre articole.
