Prietenia ruso-chineză – amenințătoare, dar cu slăbiciuni
Dorin Melnic
Rusia încearcă să depună eforturi semnificative în permanență pentru a-și consolida relația cu China, țară care devine din ce în ce mai preocupată de războiul prelungit din Ucraina și de lipsa unei strategii clare de ieșire din conflict a Moscovei.
Chiar înainte de Anul Nou, președintele rus Vladimir Putin l-a încurajat public pe Xi Jinping, liderul de la Beijing, să viziteze Moscova în primăvara a.c., după o videoconferință. ,,Această întâlnire va demonstra lumii întregi puterea legăturilor ruso-chineze în problemele-cheie’’, a spus Putin în remarcile televizate.
Xi nu a acceptat oficial invitația – și nici nu a comentat-o – însă oficialii ruși au precizat recent că așteptările pentru vizită sunt mari la Kremlin.
Într-adevăr, pentru Rusia, menținerea unor relații puternice cu China pare a fi mult mai importantă decât bunăstarea propriilor cetățeni. În 2014, Kremlinul a inițiat discuții privind întărirea relațiilor politice și economice cu Beijingul, imediat după anexarea Crimeei de către Rusia și declanșarea ulterioară a războiului din Donbas. Aceste evenimente au condus la primele sancțiuni împotriva Rusiei de către Uniunea Europeană și Statele Unite, însă la momentul respectiv, ele nu ajunseseră încă la un embargo total asupra petrolului și gazelor rusești.
Mai mult, chiar și cu începutul războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei în februarie 2022, statele membre ale UE au continuat să cumpere cantități mari de materii prime rusești, care, de fapt, au ajutat la finanțarea mașinii de război a Kremlinului. Conform unor estimări, pentru anul precedent, Rusia a încasat aproape 285 de miliarde de dolari din vânzările de energie, în special din țările europene, până când Bruxellesul a început să refuze materiile prime rusești și să demareze o campanie mai largă de diversificare.
Astfel, economia rusă, care depinde în mod vital de exporturile de gaze și petrol, a decis să apeleze la consumatori globali alternativi – și s-a oprit la China, în primul rând, cu economia sa masivă. Drept urmare, pentru 2022, Rusia a devenit cel mai important furnizor de petrol al Chinei, depășind Arabia Saudită.
Cu toate acestea, Beijingul nu va putea compensa pe deplin pierderile rusești pe piața europeană de gaze, iar veniturile Rusiei din exporturile de energie vor scădea semnificativ pe termen scurt. Alexei Gromov, directorul Institutului de Energie și Finanțe din Moscova, stipulează că creșterea consumului chinezesc de gaz rusesc poate compensa doar aproximativ 20% din acele profituri pierdute pe piața europeană.
În plus, predicțiile Kremlinului privind o prietenie cu China ,,împotriva Occidentului’’ par a fi o iluzie. Economia chineză, bazată pe producția în masă de bunuri de larg consum, se teme de sancțiunile internaționale care ar putea viza activitățile sale dacă Beijingul își exprimă într-adevăr sprijinul activ pentru eforturile de război ale Moscovei.
Kira Rudik, deputată în Rada Supremă a Ucrainei, a acuzat însă China că ajută Kremlinul să ocolească unele sancțiuni occidentale, deschizându-și în același timp piețele pentru importurile din Rusia.
,,Nimeni nu poate rămâne neutru. Fie Beijingul ne susține, fie cooperează cu inamicul nostru’’, a spus Rudik.
Invazia Rusiei asupra Ucrainei a declanșat speculații cu privire la posibile paralele cu poziția beligerantă a Chinei față de Taiwan și posibilitatea ca Xi să ordone un atac similar. Beijingul consideră Taiwanul ca parte a teritoriului chinez și a jurat să ,,reunească’’ insula cu continentul, folosind în acest sens forța dacă este necesar.
De asemenea, guvernul de la Taipei susține că China se află într-un proces de studiere a slăbiciunilor și a eșecurilor militare ale Rusiei pentru a concepe un plan de invadare a Taiwanului în viitor.
Prelungirea războiului din Ucraina reprezintă o povară și pentru Beijing, căci Putin ar putea crește presiunea asupra lui Xi pentru a livra anumite tipuri de arme, cum ar fi dronele, sau îi poate cere să ofere asistență în combaterea sancțiunilor. Un astfel de sprijin ar declanșa anume ruperea relațiilor economice cu Uniunea Europeană și Statele Unite, efect pe care China se străduiește să îl evite.
Cel mai eficient rezultat din perspectiva Beijingului ar fi ca Putin să triumfe în război cu propriile sale forțe. În acest fel, limitele parteneriatului sino-rus nu ar fi tensionate, Statele Unite ar fi învinse, iar construcția liberală a unei ordini internaționale bazate pe valori democratice ar fi subminată. Este în interesul Chinei să aibă alături o Rusie puternică, nedorind să rămână izolată în confruntarea sa strategică cu Washingtonul, căci va reveni în centrul atenției în politica externă americană odată ce războiul din Ucraina va lua sfârșit.
Rusia are la îndemână opțiuni mult mai nefavorabile. Acum este mai dependentă de China, din punct de vedere geopolitic și economic, decât oricând în istoria relației. Relațiile cu Europa vor fi deteriorate timp de zeci de ani. Sunt șanse ca Xi să fi fost “îngrozit” de agresiunea lui Putin – nu din cauza nerespectării dreptului internațional, ci pentru că a demonstrat o judecată teribilă și a prejudiciat interesele chineze. Cu toate acestea, o astfel de dezaprobare nu diminuează necesitatea parteneriatului într-un mediu internațional din ce în ce mai provocator.
O realitate care trebuie luată în calcul este că China nu își va sacrifica niciodată propriile interese naționale pentru ,,a împărți’’ pedeapsa cu Rusia prin acordarea unui sprijin consistent Moscovei în războiul purtat împotriva Ucrainei. Beijingul urmează să mențină în continuare o postură neclară în timpul căreia cere respectarea ,,integrității teritoriale a tuturor statelor’’, inclusiv a Ucrainei, și, simultan, atenție pentru ,,preocupările legitime ale tuturor țărilor’’, referindu-se la Rusia.
