Noi apeluri pentru extinderea Uniunii Europene
Dorin Melnic
Pentru fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un acces sporit la piețele și investițiile europene în avantajul cetățenilor și al mediului de afaceri al țărilor respective. În plus, UE acordă membrilor săi anumite garanții de apărare, deși nu la fel de ferme precum cele oferite de NATO.
Kremlinul a fost de mult timp ostil expansiunii UE și NATO în partea de est a ,,bătrânului continent’’, dar Ucraina a reprezentat cu adevărat o linie roșie, având în vedere legăturile sale culturale strânse cu Rusia și rolul său istoric de tampon între Occident și Rusia. Atât NATO, cât și, într-o măsură semnificativă, dar mai puțin analizată, UE, au avut un motiv important în justificarea președintelui rus Vladimir Putin pentru campania sa de a ocupa teritoriul ucrainean și de a-i forța guvernul să se supună.
În timpul unei vizite recente la Bruxelles, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a făcut cel mai emoționant apel de până acum pentru aderarea Ucrainei la UE, spunând că,,avem nevoie de aderare anul acesta. Da, la anul acesta mă refer. Doi, zero, douăzeci și trei!’’.
Nu ne putem aștepta ca Ucraina să devină stat membru al UE în viitorul apropiat. Țara a solicitat aderarea la Uniune la o săptămână după invazia de anul trecut și a primit statutul de candidat oficial, împreună cu Republica Moldova, în iunie 2022. Această cronologie este fără precedent, dar asta nu înseamnă că statutul de membru cu drepturi depline va fi obținut în curând. Ultimul stat care a aderat la UE, Croația, a așteptat zece ani de la momentul în care a aplicat până când Bruxelles-ul a considerat că îndeplinește standardele Uniunii – standarde care acoperă domenii ca statul de drept, politici economice, normele muncii și reglementările de mediu. În ciuda traumei războiului, liderii UE nu au dat semne că sunt dispuși să accelereze aderarea Ucrainei, ținând cont că mai mulți membri aspiranți, inclusiv Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Serbia, sunt, de asemenea, înaintea Ucrainei pe listă pentru a se alătura.
Pe lângă aceste incertitudini practice, există și obiecții politice. Unele țări membre occidentale și fondatoare ale UE sunt îngrijorate de schimbarea echilibrului de putere către est, unde state precum Polonia și Ungaria au renunțat la principiul statului de drept, iar instituțiile europene au învățat că, odată ce un membru nou este acceptat, poate aduce și noi disensiuni.
În plus, Bruxelles-ul este îngrijorat că aderarea Ucrainei ar însemna automat și consumarea imediată a unei sume uriașe din bugetul UE din cauza procesului îndelungat de reconstrucție care va trebui întreprins.
Stjepan Mesić, fost președinte al Croației și ultimul președinte în exercițiu al Iugoslaviei, a declarat că Europei îi lipsește conducerea, deoarece ,,adevărații lideri’’ ar insista asupra includerii rapide care ar sprijini țările cu potențial mai redus, iar extinderea continuă a UE este vitală pentru menținerea păcii la nivel mondial.
,,De exemplu, eu am fost întotdeauna și în favoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană. Această țară este parțial europeană, este mare, puternică și ar trebui să fie primită cu căldură de Europa tocmai din motivul că reprezintă o punte de legătură între popoare și continente’’, a afirmat Mesić.
Într-adevăr, vocile care militează pentru extinderea UE devin din ce în ce mai numeroase.
La 14 martie a.c., președintele lituanian Gitanas Nausėda a cerut Bruxelles-ului să sprijine în continuare Kievul și să-și țină porțile deschise pentru Ucraina, Moldova și Georgia.
,,Tot ce se întâmplă pe câmpurile de luptă din Ucraina are loc nu doar pentru libertatea ucrainenilor, ci și a noastră’’, le-a spus el europarlamentarilor la Strasbourg, în cadrul unei serii de discursuri ale liderilor UE către Parlamentul European. ,,Cea mai eficientă metodă de a extinde spațiul pentru pace și prosperitate pe continent a fost și va fi în continuare să primim membri noi’’.
Nausėda a amintit că Parlamentul European a fost prima instituție internațională care a sprijinit țările baltice, spunând că în 1983 parlamentul a condamnat ocupația sovietică a Lituaniei, Estoniei și Letoniei.
Lituania a fost în componența Uniunii Sovietice în cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. A devenit primul stat ocupat de URSS care și-a declarat independența în 1990, fiind ulterior nevoie de încă trei ani ca armata sovietică să părăsească complet țara.
,,Cu toții plătim un preț pentru că nu am reușit să învățăm lecțiile celui de-al Doilea Război Mondial’’, a încheiat președintele.
În ziua următoare, prim-ministrul Suediei, Ulif Kristersson, a ținut un discurs la Universitatea Hertie School din Berlin, unde a precizat că războiul din Ucraina a reprezentat un punct geopolitic critic de cotitură pentru UE.
,,Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a readus pe ordinea de zi ideea de extindere, deși integrarea altor țări în Uniune va fi dificilă’’, a afirmat prim-ministrul. ,,Alternativa este de a da frâu liber influenței chineze și ruse, fiind rezultatul cel mai puțin dorit atât pentru UE, cât și pentru țările aspirante din vecinătatea noastră’’.
Cu Suedia deținând în prezent președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, Kristersson a promis un sprijin puternic pentru țările candidate în eforturile lor de a implementa reformele necesare procesului de aderare la UE.
Având în vedere că alegerile pentru Parlamentul European sunt programate să aibă loc în 2024, există o oportunitate excelentă de a repune extinderea pe agendă. Deși încă considerat un subiect nepopular și controversat, susținătorii extinderii trebuie să prezinte argumente pozitive pentru motivul pentru care aceasta va aduce beneficii Uniunii în ansamblu.
Candidatura pentru Ucraina a creat deja posibilitatea de a accelera reformele necesare ale UE pentru a se asigura că primirea noilor membri poate fi adaptată instituțional. Dacă o Uniune mai mare nu se va prăbuși în contradicții interne, atunci va fi nevoie de o restructurare totală a procesului decizional de la Bruxelles.
