Influența Rusiei în Africa – în plină ascensiune
Dorin Melnic
Indiferent de rezultatul războiului din Ucraina, relațiile dintre Federația Rusă și Occident vor rămâne conflictuale în viitorul apropiat, iar Moscova va căuta orice oportunitate de a consolida parteneriate noi și de a contracara Vestul.
Rusia profită de istoria lungă a resentimentelor anti-occidentale pe continentul african, care datează de la colonialismul european. În țările africane francofone, Franța reprezintă o țintă frecventă a acestei animozități.
Președintele rus Vladimir Putin a ajuns să vadă în ultimii ani acest continent ca locația perfectă pentru a câștiga acreditări suplimentare pe piețe terțe, ca putere globală.
,,Locul Rusiei în Consiliul de Securitate ONU este problematic pentru avansarea democrației în Africa’’, consideră Joseph Siegle, cercetător la Centrul Africii pentru Studii Strategice. ,,Să nu uităm că, în octombrie 2019, Omar al-Bashir, fostul președinte al Sudanului, a fost înlăturat printr-o lovitură de stat, iar Rusia a blocat apelul ONU de a condamna această lovitură’’.
Pe 27 și 28 iulie a.c a avut loc summit-ul Rusia-Africa de la Sankt-Petersburg, unde s-au reunit delegații a 49 de țări, inclusiv 17 șefi de stat.
Participanții au semnat o declarație comună care a cerut ,,stabilirea unei ordini mondiale multipolare mai juste, echilibrate și mai stabile, opunîndu-se ferm tuturor tipurilor de confruntări internaționale pe continentul african’’.
La rândul său, liderul rus și-a exprimat sprijinul față de eforturile Uniunii Africane (UA) de a se alătura G20 în calitate de membru permanent.
,,Rusia s-a numărat printre primele țări care au răspuns pozitiv la inițiativa președintelui Senegalului, în calitate de președinte prin rotație al Uniunii Africane, de a acorda Ucrainei statutul de membru cu drepturi depline în cadrul G20. Sperăm că această hotărâre să fie luată la summitul grupului la New Delhi la începutul lunii septembrie’’, a declarat Putin.
De asemenea, acesta a promis că va menține aprovizionarea cu cereale în Africa după ce Rusia s-a retras din acordul cu cereale la Marea Neagră, acord care permitea Ucrainei decimate de război să livreze ajutor alimentar prin această mare către diferite părți ale lumii care se confruntă cu foametea, arătându-se astfel disponibil de a reînvia investițiile din epoca sovietică pe continent.
Totuși, este greu de crezut că un astfel de sprijin politic și alimentar semnificativ nu ascunde și interese economice și politice unilaterale ale Rusiei față de resursele Africii.
Moscova s-a folosit de organizația paramilitară Wagner pentru a încheia afaceri cu elitele conducătoare ale continentului. Această armată privată își menține prezența în mai multe țări, inclusiv în Libia, Republica Centrafricană, Sudan și Mali, unde mercenarii ruși au fost acuzați de masacre și alte abuzuri ale drepturilor omului în timp ce transportau aur, diamante și alte mărfuri spre vânzare în afara statelor respective.
Centrul pentru Studii Strategice Internaționale a lansat un raport în 2022 în care specifică faptul că grupul Wagner oferă mai multor lideri africani servicii paramilitare, de luptă, de informații și securitate pentru interesele lor personale în schimbul unor recompense financiare și concesiuni miniere.
Wagner își anunțase disponibilitatea de a spori operațiunile pe întregul continent, nu în ultimul rând în Niger, unde președintele ales Mohamed Bazoum, susținut de Occident, a fost înlăturat de o juntă militară în iulie a.c.. Odată ce au apărut steaguri rusești în mod misterios pe străzile capitalei, Niamey, a crescut îngrijorarea din partea Statelor Unite și Europei că Rusia își poate extinde sfera de influență în Africa, de data aceasta prin capturarea unor rezerve de uraniu ale Nigerului cu scopul de a-și consolida industria de război.
Moscova urmărește, în plus, să acceseze Oceanul Indian prin Africa de Est și Cornul Africii, lucru care i-ar permite să interacționeze mai eficient cu Orientul Mijlociu și țările din Golful Persic.
Totodată, creșterea Indiei și Chinei ca puteri economice și nevoia lor de a accesa piețele externe vor face din Oceanul Indian un sistem unic de comerț global și competiție geopolitică, fiind încă un motiv pentru ruși de a-și stabili o prezență solidă în regiune.
Rusia a curtat deja Sudanul cu ideea de a deschide un port pe coasta Mării Roșii a țării, care să permită Moscovei să își proiecteze puterea navală mai departe în Oceanul Indian.
Inițial, guvernul de la Khartoum a respins aceste planuri ale Kremlinului, deoarece se temea de posibila reacție a Statelor Unite, în timp ce Egiptul, puternicul vecin al Sudanului, avea dubii cu privire la oportunitatea prezenței instalațiilor militare străine în apropierea granițelor sale.
Cu toate acestea, în februarie a.c., au apărut rapoarte conform cărora Sudanul și Rusia au ajuns la un nou acord pe baza statutului Mării Roșii, statut care depinde de formarea noului guvern civil sudanez și de ratificarea legislativă. Rămâne de văzut dacă conflictul aflat în curs de desfășurare din Sudan va afecta această înțelegere.
Un lucru rămâne sigur: Rusia va rămâne în Africa. Politica externă rusă a venit cu o strategie ingenioasă de a tensiona Occidentul, distrăgându-i atenția de la Ucraina, mai ales că Europa va deveni din ce în ce mai vulnerabilă la migrația și instabilitatea securității din Africa.
Pentru a inversa valul, SUA și Europa ar trebui să își asume angajamente suplimentare pentru extinderea legăturilor comerciale și a investițiilor în Africa.
Statele Unite ar putea, în același timp, să-și mărească contribuția pentru bugetul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională și organizații similare, ca nu cumva țările occidentale să-și piardă o mare parte din influența lor bazată pe ajutor umanitar în Africa subsahariană. Împărțirea puterii în organizațiile internaționale – inclusiv ,,împărțirea stiloului’’ cu membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate ONU – ar ajuta, de asemenea. În caz contrar, publicul occidental va trebui să se pregătească pentru o fluturare mai mare a steagului tricolor al Rusiei în rândul popoarelor africane.
