Fragilități și tehnici de apărare ale spațiilor informaționale din Ucraina, Republica Moldova și România în contextul campaniilor electorale din 2019
Autor: Marin Gherman, Cernăuți
Anul 2019 este un an electoral în România, Ucraina și Republica Moldova. Pentru cele trei state acestea sunt alegeri foarte importante mai ales în contextul riscului unei posibile revanșe a forțelor pro-ruse în Ucraina și Republica Moldova. Care este contextul general al acestor alegeri din perspectiva proceselor informaționale din cele trei societăți și în ce mod spațiile informaționale respective ar putea fi influențate din exterior?
Context. Merită menționat faptul că analizăm spații informaționale foarte fragile și care pot fi ușor influențate. Credem de cuviință să subliniem cinci caracteristici generale ale proceselor informaționale din cele trei state:
1. În Ucraina după 2014 au fost interzise rețelele de socializare rusești (Vkontake, Odnoklasniki și Mail.ru), care reprezentau un puternic instrument de manipulare a opiniei publice, urmând interzicerea transmiterii și retransmiterii emisiunilor unor posturi rusești de televiziune, eforturi completate și de introducerea unor cote în audiovizual (pentru a limita utilizarea limbii ruse în spațiul media). În Republica Moldova aceste eforturi sunt de dimensiuni mai mici, iar în România nu există astfel de reglementări.
2. Vorbim despre o cultură media a cetățenilor neconsolidată, fără o capacitate înrădăcinată istoric de a analiza, compara și verifica informațiile, fiind în mod clar un element fragil al spațiului media.
3. Vorbim despre posturi de televiziune, agenții de presă și posturi de radio controlate de grupuri oligarhice, ale căror legături cu Federația Rusă sunt directe sau latente. Posturile de televiziune sunt utilizate în mod direct în campanii electorale, fiind o resursă internă imposibil de neglijat și de controlat de societate.
4. Alegerile din 2019 nu trebuie analizate în afara cadrului geopolitic. Rusia nu încetează să aplice diferite tehnici de atac informațional, dezinformare directă sau indirectă. Scopul acestor acțiuni este transformarea trilateralei Ucraina-România-Moldova într-un spațiu al instabilității, într-o zonă a incertitudinii. Nesiguranța și instabilitatea descurajează procesele democratice, blochează – sociologic vorbind – europenizarea societăților din estul Europei.
5. Sunt o sumedenie de structuri media de propagandă ale Rusiei, sunt fabrici de boți și echipe de troli - o mașinărie, care funcționează fără întreruperi și care și până în momentul de față este acuzată de implicare în diverse campanii electorale. Despre aceste metode de luptă ale Rusiei s-au scris mai multe studii în ultimii ani.
Tehnici. Luptele mediatice sunt destul de simple și nu diferă în cazul proceselor electorale de alte perioade politice. Prin presă, dar mai ales prin rețelele de socializare, este demonstrat faptul că nu mai există furnizori de securitate și de stabilitate politică în aceste societăți, ci doar victime ale instabilității. De parcă au dispărut toți pilonii securității și stabilității. Consumatorilor de informații li se invocă ideea că nimeni nu mai furnizează securitate. Doar Rusia este o „forță de neoprit”, care pe fondalul celorlalți își face temele de acasă și „are grijă de cetățenii săi”.
Scopul acestui război este slăbirea consensului referitor la alianţa euro-atlantică, sporirea animozităţilor şi amplificarea divergențelor între partenerii regionali noi. Din acest punct de vedere, în interesul Rusiei este o ceartă permanentă dintre Ucraina, România și Republica Moldova, aplicarea tuturor metodelor pentru a nu permite o cooperare reală în această trilaterală.
Deseori, o informație despre un stat este folosită pentru a influența opinia publică în celelalte țări. Așadar, presa rusă scrie că alegerea europeană și euroatlantică declarată de Ucraina este una greșită. Informația are limite de pătrundere în mediul general al opiniei publice. De aceea, sunt aplicate alte metode. România este arătată ca un stat sărac, care a devenit depopulat și corupt după aderarea la UE, un stat care nu mai este condus de politicienii din București, ci de elitele europene. Grupul-țină este, în primul rând, alegătorii din Ucraina și Republica Moldova și doar în cel de al doilea rând cetățenii români. Deci, vorbim ucrainenilor și moldovenilor despre România săracă pentru a descuraja votarea forțelor pro-europene în Ucraina și Moldova. Deseori, din presă aceste mesaje sunt transferate în rețelele de socializare cu implicarea unor ostași informaționali, care aplică mistificarea și introducerea de elemente ușor de perceput de către cititori în titluri și în conținutul știrilor.
Tehnicile acestui război informațional pot fi rezumate la următorul algoritm: promovarea pe rețelele de socializare a unor știri false cu un mesaj absolut simplu și populist, susținerea mesajelor din rețelele de socializare cu informații asemănătoare în presa clasică, mai ales la televiziune și, în final, rostirea de discursuri politice care se bazează pe știri false. Acestea din nou sunt „rostogolite” în presă și în rețelele de socializare. În acest mod, este construită o realitate alternativă, una nouă, virtuală, fantastică, însă care are efecte sociale și slujește intereselor politice.
Ce tehnici de apărare avem? În linii generale, marea deosebire dintre acest tip de război și cele clasice este asimetria. Dacă scutul antirachetă ne apără de rachete, atunci nu avem un scut împotriva dezinformării. Nici nu are cum să existe. Avem nevoie de eforturi colective, și nu doar ce cele individual-naționale care au limite. Adevărul este că fără o educație civică și cultură media a populației, chiar și fără cultură generală, nu reușim să combatem fenomenul fake news. În mare parte, atacurile informaționale își ating ținta din cauza: stereotipurilor răspândite în societăți, necunoașterii de către cititori a geografiei, istoriei sau politicilor țărilor vecine, dispariției presei de calitate în favoarea unor pseudo-organe de presă. Problemele vechi ale societăților, nerezolvate în trecut, devin o povară a viitorului sub presiunea știrilor false care le exploatează.
Pași mici, dar necesari. Dacă vorbim de trilaterala Ucraina – România – Republica Moldova, trebuie întreprinși, pentru început, unii pași mici, fără de care celelalte discuții despre tehnicile de apărare sofisticate par a fi lipsite de sens. Din păcate, posturile publice de radio și televiziune ale Ucrainei, României și Republicii Moldova nu își au corespondenți permanenți în statele vecine. Drept rezultat, consumatorul de informații își formează imaginea informațională despre statul vecin din surse străine, deseori finanțate de Rusia sau în cel mai bun caz din traduceri ale agențiilor europene de presă. Deseori informația ajunge denaturată sau bruiată (prost tradusă, reflectată fără înțelegerea contextului sau special denaturată). Mai mult decât atât, o izolare informațională, o adevărată „ghetoizare digitală” o putem deja observa în unele zone transfrontaliere, ale căror regiuni se află într-o adevărată izolare (de exemplu, este observată o „ghetoizare digitală” în cazul spațiului informațional din județul Suceava și regiunea Cernăuți, ambele în Bucovina istorică). Este mai mult decât necesară crearea unor centre de informare / de presă comune pentru a reflecta corect realitatea transfrontalieră care este cea mai sensibilă vizavi de posibilitățile unor actori de a manipula opinia publică. Fără acești pași mici, strategiile (trans) naționale riscă să fie lipsite de sens.
Notă: Comunicare prezentată în cadrul conferinței internaționale „Procese electorale în statele post-totalitare ca alegere civilizatore: Quo Vadis?”, desfășurată la Cernăuți în data de 16 februarie 2019.
Despre autor: Marin Gherman este politolog, scriitor și jurnalist român din Cernăuți, Ucraina. Președinte-fondator și coordonator de proiecte al Centrului Media BucPress din Cernăuți – asociație a jurnaliștilor români din Ucraina, care întrunește Agenția de știri BucPress, Radio Cernăuți și televiziunea online BucPress TV. Doctor în științe politice, scrie editoriale și studii pentru agenții de presă, ziare și reviste din mai multe țări. În momentul de față analizează procesele informaționale și capitalul social în trilaterala Ucraina-România-Moldova și evoluțiile geopolitice din zonă.
