Cronicile Mării Negre. Ediția a VI-a, Partea a II-a

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a VI-a, sâmbătă, 9 martie 2024

I. Cronici albe[2]

•  Se intensifică discuțiile privind posibila soluție indirectă a livrărilor de rachete germane Taurus în Ucraina cu ajutorul unei scheme mediate de terți, precum Marea Britanie. Discuțiile vizează atât rachete Taurus aflate în dotarea armatei germane (produse de concernul Taurus Systems GmbH), cât și rachete Taurus (Taurus KEPD 350) aflate în dotarea aviației militare din țări precum Spania sau Suedia (produse de Saab Bofors Dynamics). Oficialii ruși sunt îngrijorați de posibilitatea ca livrările de rachete Taurus să genereze riscuri directe semnificative privind lovirea și scoaterea din uz a Podului Kerci. Episodul deconspirării înregistrărilor convorbirilor ofițerilor germani privind lovirea acestei ținte strategice reflectă creșterea acestor preocupări la Moscova. Pentru perioada următoare, este posibilă livrarea, de către SUA, a unui lot suplimentar de rachete ATACMS, cu rază de acțiune de până la 300 km (varianta MGM-140 B), în cadrul unui nou pachet de sprijin de cca 4 miliarde dolari, pe care Washingtonul l-ar pregăti în așteptarea convenirii celebrului pachet de 61 miliarde dolari pentru Ucraina. Acest sprijin occidental coroborat mărește posibilitatea lovirii, de către Ucraina, a unor ținte tactice și strategice de pe teritoriul Federației Ruse, precum și din Peninsula Crimeea. În acest sens, Divizia 31 de apărare antirachetă a Districtului Militar Sud al Federației Ruse, care (alături de alte structuri militare ale Districtului – o brigadă independentă și un regiment dotat cu sisteme S-350 Vitiaz) asigură securitatea Peninsulei și a Podului Kerci, a primit sarcina de a contracara toate posibilele atacuri asupra obiectivelor strategice din Peninsulă.
• Femeile în armata rusă și ucraineană. Circa 43.587 de femei sunt încadrate în Forțele Armate ale Ucrainei. Dintre acestea, cca 13.487 luptă în prima linie a frontului, având statutul de participant la activitățile militare specifice frontului. În Forțele Armate ale Federației Ruse slujesc peste 37.500 de femei în calitate de militari / cadre militare (cca 5.000 dintre acestea au grad de ofițer). În afara acestora, cca 270.000 femei lucrează ca personal civil în diferite organizații și unități militare. Peste 1.000 de militari-femei acționează în prima linie a frontului în cadrul Forțelor Armate ruse.
• Rusia rămâne și respiră ideologie. Potrivit celei mai recente cercetări sociologice realizate de Centrul rusesc Levada[3], 51% din cetățenii ruși “urmăresc cu mare atenție” sau „cu atenție” evenimentele din Ucraina; 76% din cetățenii ruși ar sprijini în continuare “activitatea trupelor ruse în Ucraina” (46% sprijină categoric, iar 30% mai degrabă sprijină), în timp ce doar 16% nu sprijină activitatea acestora. Sprijinul pentru activitatea militară împotriva Ucrainei este manifest mai ales la categoriile de vârstă de peste 55 ani (82% sprijin) și la categoriile care au încredere în informațiile furnizate de posturile centrale de televiziune (86%). 84% din cei care îl sprijină pe Vladimir Putin pentru funcția de președinte aprobă activitatea militară a forțelor ruse în Ucraina. Activitatea militară rusă este sprijinită de 66% dintre respondenți în rândul tinerilor sub 24 de ani și de 66% din cetățenii care își aleg ca sursă principală de informație canalele you tube. Doar 21% dintre cei care nu îl susțin pe Vladimir Putin în funcția de președinte susțin agresiunea rusă în Ucraina. 52% dintre respondenți se pronunță pentru negocieri de pace (45% în mai 2023, 57% noiembrie 2023). Pentru continuarea activităților militare se pronunță cca 39% dintre respondenți. Negocierile de pace sunt sprijinite mai degrabă de femei (58%), de tineri sub 25 ani (74%), de rezidenții din orașe cu până la 100.000 locuitori (58%) și de persoane care aleg ca sursă principală de informare rețelele de socializare (60%) sau canalele you tube (70%). Sprijină continuarea acțiunilor militare împotriva Ucrainei 47% dintre bărbați, 50% din respondenții cu vârste de peste 55 de ani, 47% din persoanele care au încredere în televiziune și 55% dintre locuitorii capitalei Moscova. Alte rezultate: 25% apreciază că războiul a avut drept principală cauză apărarea locuitorilor din Donbas, iar 23% 9 – apărarea intereselor Rusiei și asigurarea securității țării (14%– lupta împotriva nazismului); 70% apreciază că invazia decurge bine și foarte bine (în creștere cu 8% față de iunie 2023). 65% dintre intervievați apreciază că nu va exista o nouă mobilizare; 69% nu văd necesară o nouă mobilizare. Principalele concluzii: invazia se bucură în continuare de un sprijin larg în Rusia (un nivel de sprijin similar celui din primele luni ale invaziei). Susținătorii negocierilor de pace sunt, la limită, majoritari, conturându-se însă un trend ușor de diminuare a numărului acestora. A crescut numărul celor care apreciază că invazia decurge cu succes. Nivelul îngrijorărilor privind o nouă mobilizare s-a diminuat considerabil față de septembrie 2023 (aproape la jumătate). Evaluări: Rezultatul acestor cercetări confirmă impactul masiv al ideologiei, propagandei și măsurilor represive asupra populației din Federația Rusă, care este captivă viziunii ideologice și acțiunii represive a regimului autoritarist de la Moscova. Semnele emancipării populației ruse de sub cortina ideologică rămân periferice.  

II. Coduri roșii[4]

• Vizita bașcanului UTA Găgăuzia încinge relația cu Chișinăul. Întâlnirea dintre președintele rus Vladimir Putin și bașcanul UTA Găgăuzia, Evghenia Guțul, fie și în forma ipocrită prezentată de Kremlin (întâlnire neoficială, realizată în contextul participării Evgheniei Guțul la un eveniment public în Federația Rusă, în marja acestuia[5]), este parte a războiului hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova. Potrivit Procuraturii Republicii Moldova, se analizează posibilitatea ca acțiunile Evgheniei Guțul din Federația Rusă (solicitarea de sprijin adresată autorităților ruse, desfășurarea întâlnirii cu președintele rus etc.) să cadă sub incidența legislației penale a Republicii Moldova. Aceasta revitalizează în mod explicit agenda separatistă a regiunii, simultan cu tendințe similare manifestate la Tiraspol. Simultan, Evghenia Guțul și-a asigurat un blocaj total al relațiilor cu autoritățile constituționale de la Chișinău. În momentul de față, Procuratura Anticorupție din R. Moldova are în lucru un dosar penal care vizează fostul partid politic Șor, unde Evghenia Guțul are statut de învinuit.
• Kremlinul își multiplică instrumentele de război hibrid în R. Moldova pentru a-și maximiza șansele de a crea o destabilizare de impact a situației politice și sociale din Republica Moldova. Coordonarea calendarelor secesioniste de la Tiraspol și Comrat este, cel mai probabil, organizată de Moscova. Se confirmă, cu această ocazie, că Moscova vede în convocarea Evgheniei Guțul în Federația Rusă un “premiu de consolare”, în condițiile în care liderii de la Tiraspol nu mai răspund corespunzător comenzilor politice ale Moscovei. Evghenia Guțul a efectuat o vizită de o săptămână în Federația Rusă. În timpul acesteia, bașcanul Găgăuziei a efectuat întâlniri cu Vladimir Putin, cu Valentina Matvienko (președintele Consiliului Federației) și cu Serghei Kirienko, consilier al președintelui rus, primul locțiitor al șefului Administrației Prezidențiale[6]. În cadrul acestor întâlniri ar fi fost discutate “evoluțiile geopolitice” din regiune, iar președintele Putin ar fi promis bașcanului Găgăuziei sprijin politic și economic.  
• Războiul hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova se va intensifica. Vor fi utilizate instrumente precum: stimularea apetitului protestatar (prin rețele de socializare precum Vkontakt, TikTok, bisericile din cadrul Mitropolitiei Moldovei subordonate canonic Patriarhiei Ruse, presa de limbă rusă etc.), atacuri cibernetice, campanii de dezinformare corelate pregătirii alegerilor prezidențiale, precum și posibile livrări/transferuri de armamente, specialiști militari și reprezentanți ai serviciilor ruse speciale, în Transnistria și UTA Găgăuzia, pentru utilizarea acestor regiuni ca platforme ale destabilizării în Republica Moldova. Evaluări: Cresc riscurile privind organizarea de provocări rusești similare (coroborate cu cele care au ca țintă R. Moldova) pe teritoriul României, având în vedere alegerile multiple care vor avea loc în 2024 în România.
• Principalele obiective pentru anul 2024 ale Federației Ruse în Republica Moldova vizează crearea unei destabilizări de impact, stimularea și coordonarea agendelor separatiste la Tiraspol și Comrat, nepermiterea relagerii Maiei Sandu în funcția de președinte la scrutinul din toamna acestui an și boicotarea referendumului pentru aderarea la UE a R. Moldova. Recent[7], șeful Serviciului de Informație și Securitate al R. Moldova, Alexandru Musteață, a declarat că “Serviciul a intrat în posesia mai multor date care indică că Federația Rusă ar dori să compromită aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, prin implicarea în procesele electorale din 2024 și 2025. În aceste acțiuni, Rusia va implica 3 categorii de actori: actorii politici deschis declarați pro-Federația Rusă, actori politici declarați pro-stataliști și actori politici conectați la grupurile criminal organizate. Se planifică generarea mai multor crize inclusiv în regiunea din UTAG sau stânga Nistrului, amplificarea tendințelor radicale de natură separatistă în zona de sud a Republicii Moldova – cel mai important actor pe care mizează Federația Rusă fiind gruparea lui Ilan Șor, dar și organizarea de proteste la Chișinău”.
• Reacții în cascadă la deciziile recente ale Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum anticipam, decizia istorică recentă a Sinodului Bisericii Ordodoxe Române / BOR de a încuraja și sprijini înființarea unei Biserici Ortodoxe Române în Ucraina, precum și decizia corelată a sprijinului acestei Biserici pentru preoții și credincioșii din Republica Moldova care aderă la Mitropolia Basarabiei, au generat reacții dure din partea altor structuri religioase din Ucraina, Federația Rusă și Republica Moldova. Reacții dure au venit din partea unor clerici ai Mitropoliei Chișinăului și întregii Moldove, structură religioasă subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse. Totodată, episcopi ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei apreciază că decizia Sinodului BOR de a încuraja și sprijini înființarea unei Biserici Ortodoxe Române în Ucraina ar fi necanonică și ar reprezenta o amenințare la adresa unității ortodoxiei universale[8]. Aceștia sugerează că în spatele acestei decizii s-ar afla (sic!) influența structurilor FSB și a Patriarhiei Moscovei. Pe de altă parte, Mitropolia Moldovei (subordonată canonic Patriarhiei Ruse) și Biserica Ortodoxă Ucraineană din Ucraina (rămasă în subordonare canonică de facto sub Patriarhia Rusă) văd în această decizie tocmai una care contravine intereselor Patriarhiei Ruse atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina. Mediile analitice de la Moscova se tem că Biserica Ortodoxă Română dorește să o înlocuiască pe cea rusă în Ucraina[9]. Contestatarii deciziei colportează în spațiul public mesaje și teze tendențioase, care contravin intențiilor reale ale Bisericii Ortodoxe Române de a răspunde nevoilor de sprijin exprimate deschis și repetat de către credincioșii din comunitățile ortodoxe românești din Republica Moldova și Ucraina. Campaniile rusești de dezinformare sunt deja la un nivel propagandistic apropiat de ridicol; potrivit acestora, România ar urma să pregătească “dezintegrarea Ucrainei de Vest”[10]; aceste campanii pot găsi adepți în mediile cu slabă înțelegere a realităților politice din regiune. Evaluări: reacțiile dure vor continua, din partea tuturor structurilor religioase menționate mai sus – Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove și Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonate canonic Patriarhiei Ruse și, respectiv, Biserica Ordodoxă a Ucrainei (Biserică declarată autocefală în Ucraina de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol). Moscova va încerca și în continuare să genereze animozități, tensiuni, clivaje și conflicte între România și Ucraina pe această temă. Confruntarea spirituală directă între Biserica Ortodoxă Română și cea rusă va continua și se va extinde în Ucraina. În continuare este nevoie de tact și echilibru pentru contracararea acțiunii hibride multiple a Rusiei în acest domeniu. Reacțiile alergice ale Moscovei demonstrează justețea deciziilor istorice ale BOR, fundamentate și legitimate de cererile și nevoile comunităților ortodoxe românești din Ucraina și Republica Moldova. Până în prezent nu au fost adoptate reacții sau decizii la nivelul conducerii celor mai importante Biserici ortodoxe (Biserica Ortodoxă Ucraineană, Biserica Ortodoxă a Ucrainei, Biserica Ortodoxă Rusă etc). În context, Mitropolitul Vladimir al Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove s-a adresat recent Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române pentru a mijloci un “dialog frățesc” între  Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei[11]. Scrisoarea acestuia demonstrează influența în creștere a Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova.
• “Alegeri” prezidențiale în Federația Rusă, departe de normele democratice. În perioada 15-17 martie a.c. vor avea loc alegerile prezidențiale în Federația Rusă. Cele mai recente ratinguri gestionate de centrele sociologice de casă ale Kremlinului indică proclamarea unei victorii a lui Vladimir Putin cu cca 82% (potrivit Centrului rusesc de cercetare a opiniei publice VCIOM[12]); scoruri estimate pentru ceilalți candidați: Nikolai Haritonov 6%, Vladislav Davankov 6%, Leonid Sluțkii 5%. Evaluări: Organizarea minuțioasă a scrutinului de către Kremlin în sensul dirijării proceselor spre enunțarea unei victorii clare a președintelui Putin compromite speranțele/iluziile potrivit cărora acest scrutin ar putea fi unul democratic. În evaluarea noastră repetată, Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse îl va declara câștigător al alegerilor pe președintele Vladimir Putin, cu un scor de 80%-82% (prognoză asumată public încă de la prima Cronică a Mării Negre, la începutul lunii februarie a.c.). Vladimir Putin are nevoie, printr-un scor electoral ridicat, de transmiterea în spațiul public a unui mesaj de presupusă coeziune a societății ruse în jurul proiectului său hegemonic, iar orice scor obținut sub 80% ar indica existența unei rezistențe civice robuste față de acest proiect. Mai mult, președintele Putin are nevoia de a transmite, cu această ocazie, că susținerea sa ar fi mai ridicată decât o indică în prezent toate sondajele actuale. Nu se cunoaște cu adevărat nivelul de susținere a acestuia în societatea rusă, însă Comisia Electorală Centrală rusă îl va declara câștigător al scrutinului pe Vladimir Putin cu un scor deja stabilit la Kremlin – 80%-82%. Impactul acestui scrutin în plan intern și extern va fi unul limitat. Există însă posibilitatea ca, relegitimat în plan intern, Vladimir Putin să dispună (în lunile următoare) noi escaladări pe frontul din Ucraina, în sensul pregătirii și desfășurării unei noi ofensive terestre de amplitudine, care să aibă ca obiectiv ruperea strategică a frontului / străpungerea strategică a liniilor de apărare ale armatei ucrainene de-a lungul viitoarei direcții principale.

III. Alerte gri[13]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibile lovituri cu drone ucrainene asupra teritoriului Federației Ruse în perioada alegerilor prezidențiale din Rusia, care ar oferi Moscovei pretextul unor noi escaladări; exploatări distorsionate, acțiuni hibride și posibile escaladări rusești pe tema Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina; tensiuni politice și economice de amplitudine în raioanele transnistrene ale Republicii Moldova și în UTA Găgăuzia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia.

IV. Lebede negre[14]

• Tensiuni în Rusia în contextul alegerilor prezidențiale de la 15-17 martie a.c.
• Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.
• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Provocarea, de către Moscova, a unei destabilizări a situației politice din Republica Moldova în cadrul actualului război hibrid împotriva acesteia.