Cronicile Mării Negre. Ediția a VII-a, Partea I

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a VII-a, sâmbătă, 16 martie 2024

I. Cronici albe[2]

• Rusia post-electorală. 80%-82% susținere pentru „candidatul Putin” la alegerile din 15-17 martie a.c., rată de participare la vot de peste 70%[3] și relegitimare internă cu orice preț pentru Vladimir Vladimirovici Putin, acestea sunt principalele obiective ale președintelui rus privind scrutinul prezidențial în curs de desfășurare pe teritoriul Federației Ruse și în afara acestuia. După reconfirmarea sa în funcție la simulacrul electoral de la 15-17 martie a.c., președintele rus va folosi (cel mai probabil) acest instrument de relegitimare în plan intern pentru a adopta/ordona măsuri de pregătire și derulare a unei noi ofensive de proporții în estul și sudul Ucrainei. Prin „relegitimare”, Putin își consolidează controlul intern, inhibă mai robust vocile opoziției și își creează un spațiu de manevră mai mare pentru noi escaladări ale războiului din estul și sudul Ucrainei. Estimăm că noua escaladare se va produce sub forma unei ofensive de amploare, pe una din direcțiile strategice pre-stabilite de comanda militară; este de așteptat ca noua ofensivă să fie avută în vedere spre a se declanșa în perioada mai-iunie 2024. Șansele de succes sunt relative – ridicate din perspectiva unor înaintări teritoriale lente, reduse din perspectiva ruperii strategice a frontului.
• Derularea “alegerilor” prezidențiale din Federația Rusă. Președintele rus Vladimir Putin a desfășurat, în prima zi a alegerilor[4], o reuniune a Consiliului de Securitate, în cadrul căreia a acuzat Ucraina că, prin atacurile cu drone și la sol în regiunile Kursk și Belgorod, cu ajutorul unor mercenari străini, ar încerca să împiedice desfășurarea scrutinului. Teza respingerii amestectului extern în treburile interne ale Rusiei a circulat harnic în mediile propagantistice din Federația Rusă pe parcursul primei zile a scrutinului. Oficialii ruși au acuzat autoritățile estoniene că i-ar împedica pe cetățenii ruși să participe la alegeri. Autoritățile ruse au deschis 6 secții de vot pe teritoriul Republicii Moldova, în raioanele transnistrene necontrolate de autoritățile constituționale de la Chișinău, unde Federația Rusă menține trupe de ocupație, fără acordul autorităților constituționale ale Republicii Moldova; secțiile de vot au fost deschise în orașele Tiraspol, Tighina/Bender, Râbnița, Grigoriopol. Numeroase secții de vot au fost deschise și pe teritoriul Georgiei, în regiunea separatistă abhază, controlată de Federația Rusă. Practic, alegerile prezidențiale ruse se desfășoară ilegal pe teritorii ce sunt parte componentă a trei state suverane – Ucraina, Republica Moldova și Georgia.
• Comunitatea internațională nu va recunoaște legitimitatea și rezultatele “pseudo-alegerilor” în teritoriile Ucrainei ocupate temporar de armata rusă. Potrivit presei ruse, la 18 martie a.c., este planificată o declarație comună a țărilor UE privind așa-zisele alegeri prezidențiale din Federația Rusă, din 15-17 martie a.c. Declarația ar urma a fi adoptată în urma reuniunii miniștrilor de externe ai țărilor membre UE, în formatul CAE / Consiliul Afacerilor Externe, la Bruxelles, la 18 martie a.c. Este cert că desfășurarea unor pseudo-alegeri în teritoriile ocupate temporar de armata rusă în estul și sudul Ucrainei va fi condamnată la nivelul ONU și al comunității internaționale. 52 de state au condamnat deja, la ONU, desfășurarea acestor pseudo-alegeri pe teritorii ale Ucrainei. Cel mai probabil, ONU, UE și o parte semnificativă a comunității internaționale nu vor recunoaște legitimitatea și rezultatele acestor “alegeri” în teritoriile Ucrainei ocupate temporar de armata rusă, în estul și sudul țării.
• Europa caută o strategie nouă a sprijinului pentru Ucraina. Președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și premierul Poloniei Donald Tusk s-au întâlnit la Berlin[5], în cadrul unui nou Summit al formatului Weimar, pentru a discuta elemente noi ale unei strategii comune privind sprijinul pentru Ucraina. Numeroase reuniuni recente cu aceleași scop evidențiază că marile capitale europene sunt interesate ca sprijinul pentru Ucraina să nu obosească și depun eforturi reale/credibile în acest sens. O revitalizare a acestui sprijin este așteptată a se produce prin mai multe inițiative recente: crearea, în formatul Ramstein, a mai multor coaliții de asistență și sprijin tehnico-militar; utilizarea activelor rusești blocate pentru achiziția de muniții și armamente destinate Ucrainei; achiziția comună de muniție pentru Ucraina (inițiativă a Cehiei); co-producția de muniții și armamente pe teritoriul Ucrainei, cu tehnologie germană/europeană (inițiativă germană, la care se asociază și Franța); alte inițiative noi, aflate în diferite faze de discuție și lucru, privind deminarea, securitatea cyber, securizarea frontierelor etc. Cancelarul german a anunțat cu această ocazie[6] „crearea unei noi coaliții – de capabilități de artilerie cu rază lungă” a Grupului de contact al aliaților pentru apărarea Ucrainei (formatul Ramstein). Există unele indicii potrivit cărora poziția cancelarului german privind livrarea de rachete Taurus în Ucraina ar fi devenit astfel mai flexibilă. Președintele Macron a anunțat crearea unei noi coaliții privind capacitatea de lovire în adâncime. În săptămâna 18-25 martie a.c., în cadrul unei noi reuniuni a miniștrilor apărării, se va discuta implementarea operațională a noilor inițiative, în derularea cărora[7] sunt implicate state precum Olanda, Estonia, Lituania, România, Norvegia etc. Temele privind revitalizarea sprijinului pentru Ucraina se vor discuta și la reuniunea din 21-22 martie a.c. a Consiliului European. La Summitul formatului Weimar, cei trei lideri au discutat, de asemenea, și necesitatea consolidării sprijinului pentru Republica Moldova.
• Active rusești pentru armamente ucrainene. Presa rusă citează o serie de declarații ale unor lideri europeni din care rezultă că UE s-ar pregăti să acorde Ucrainei, în perioada estimată iulie-august a.c., la cererea Kievului[8], cca 2-3 miliarde de euro din activele rusești înghețate pe teritoriul statelor membre. Sumele ar putea proveni, prioritar, din conturile și depozitele Euroclear (cca 97% din activele rusești înghețate), care ar putea fi introduse inițial în bugetul Uniunii. Un Plan etapizat și structurat privind confiscarea și utilizarea acestor active ar fi fost deja pregătit la nivelul Comisiei Europene. Spre deosebire de planurile inițiale, care prevedeau utilizarea acestor fonduri pentru reconstrucția Ucrainei, sumele provenite din confiscarea activelor rusești ar putea fi utilizate de Ucraina pentru achiziționarea de muniții și armamente, în cazul în care se ajunge la un consens în UE pentru această propunere (Ungaria manifestă reticențe). În prezent, sunt înghețate cca 300 miliarde de euro ale rezervelor valutare rusești la nivelul țărilor G7, dintre care cca 208 miliarde de euro – în UE, prioritar în conturile și depozitele Euroclear. Cancelarul german Olaf Scholz a anunțat fără echivoc[9] că UE are intenția de a utiliza activele rusești înghețate pentru finanțarea achizițiilor de armamente și muniții pentru Ucraina.  Potrivit actualelor calcule ale Comisiei, profitul total rezultat din reinvestirea activelor blocate pentru UE poate ajunge până în 2027 la peste 15 miliarde de euro. Pe 18 martie a.c., în formatul Ramstein, se va analiza în detaliu mecanismul de punere în practică a acestei intenții.
• Moscova amenință cu reacții dure la măsuri de confiscare a activelor sale de stat. Se amplifică semnalele potrivit cărora actori statali și non-statali (UE) se pregătesc pentru confiscarea activelor rusești blocate și utilizarea acestora în vederea consolidării sprijinului financiar pentru Ucraina, în actuala fază a conflictului (varianta de rezervă: în faza de reconstrucție post-conflict). Pentru a preveni și inhiba măsurile de acest gen, Moscova recurge la amenințări și șantaje; recent, ambasadorul Elveției a fost convocat la MAE rus[10] ca reacție la decizia recentă a Parlamentului elvețian de inițiere a pregătirii bazei juridice pentru confiscarea activelor de stat rusești. Noi discuții în UE privind confiscarea activelor rusești în cazul refuzului Moscovei de a finanța reconstrucția Ucrainei au reactivat, recent, tema activelor rusești în Europa, în condițiile în care Kievul percepe confiscarea și utilizarea imediată a activelor rusești în direcția consolidării sprijinului financiar pentru Ucraina drept un paleativ la oboseala actuală a acestui sprijin. Moscova amenință în mod repetat cu “măsuri de răspuns”.
• Competiții pentru muniții. Potrivit mass-media occidentale, Federația Rusă ar produce în prezent, lunar, cca 250.000 piese de muniții de artilerie, respectiv 3 milioane de unități de muniție anual. În prezent, țările UE și SUA pot produce împreună cca 1,2 milioane de unități de muniție de artilerie. Analizele occidentale indică posibilitatea ca Federația Rusă să își păstreze acest ritm pe o perioadă de 2-5 ani.   Ministrul rus al apărării Serghei Șoigu a declarat recent[11] că numărul dronelor utilizate de armata rusă ar fi crescut de 17 ori în 2023 față de 2022, cel al munițiilor alocate Forțelor Armate – de 17,5 ori, iar cel al tancurilor – de 6 ori. În acest context, Comisia Europeană a anunțat[12] alocarea a 500 de milioane de euro[13] pentru a intensifica producția de muniții. Aceste sume vor permite industriei europene de apărare să își sporească propria capacitate de producție la două milioane de unități de muniții pe an până la sfârșitul anului 2025. Au fost selectate la această etapă 31 proiecte pentru a ajuta industria europeană să își sporească producția de muniții. Proiectele respective vor fi finanțate cu 513 milioane de euro din bugetele UE și Norvegiei.
• Noi lideri europeni și cetățeni americani pe lista sancțiunilor rusești. MAE rus a extins recent lista persoanelor fizice supuse regimului de sancțiuni. Pe listă au fost incluse 347 de persoane fizice din țările baltice (Letonia, Lituania, Estonia), printre care miniștri, deputați, lideri de opinie, personalități ale vieții culturale, membri ai administrațiilor centrale și locale etc. Acestea sunt acuzate de politică dușmănoasă față de Federația Rusă, lobby la nivel național și internațional pentru amplificarea politicii de sancțiuni împotriva Rusiei, amestec în treburile interne ale Federației Ruse, asuprirea populației de etnie rusă, campanii pentru demolarea monumentelor sovietice, rescrierea istoriei și eroizarea nazismului etc. Pe lista respectivă[14] sunt și actualii premieri ai Estoniei și Letoniei. Lista respectivă a fost completată ulterior[15] cu 227 de cetățeni americani, acuzați de "rusofobie"; potrivit MAE rus, aceștia "sunt direct implicați în acțiuni anti-ruse" și ar fi implicați în “atacuri ostile,  diseminarea de invenții și calomnii privind politica externă și internă a Rusiei, precum și elaborarea, implementarea și justificarea politicii rusofobe a actualei administrații americane".
• Consolidarea relațiilor UE cu Armenia. Parlamentul European a adoptat recent[16] o Rezoluție[17] privind consolidarea relațiilor cu Armenia și necesitatea unui acord de pace între Armenia și Azerbaidjan. Textul acesteia probează sprijinul politic de care se bucură Armenia în UE, în contextul tendințelor tot mai pronunțate ale autorităților armene de a scoate această țară de sub influența rusă. Prin Rezoluția respectivă, Parlamentul European “reiterează condamnarea incursiunilor militare azere în teritoriul recunoscut internațional al Armeniei și ocuparea continuă a unor părți din acesta; reiterează cererea de retragere a trupelor Azerbaidjanului de pe întreg teritoriul suveran al Armeniei; respinge și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la declarațiile iredentiste și incendiare făcute de președintele azer și de alți oficiali azeri care amenință integritatea teritorială și suveranitatea Armeniei; avertizează Azerbaidjanul împotriva oricărui potențial aventurism militar împotriva Armeniei propriu-zise”. Parlamentul European atrage atenția asupra unor măsuri neprietenoase ale Rusiei față de Armenia: “influența Federației Ruse asupra economiei armene rămâne ridicată; (Parlamentul) este pe deplin conștient de nivelul și diversitatea amenințărilor pe care Federația Rusă ar putea încerca să le folosească împotriva Armeniei pentru a o pedepsi pentru alegerile sale politice și strategice independente și consideră că UE trebuie să fie pregătită să ofere rapid asistență Armeniei pentru a atenua consecințele negative ale oricăror astfel de măsuri neprietenoase”.
• Noi tensiuni între Kiev și Tbilisi. Guvernul georgian a acuzat din nou autoritățile de la Kiev[18] cu privire la activități neprietenoase față de Kiev, invocând în acest sens mai multe activități inamicale ale Ucrainei față de Georgia adoptate în ultimii doi ani, inclusiv, recent, refuzul de extrădare a lui Aurab Adișvili (fost ministru al justiției în administrația Saakașvili) și a fostului adjunct al ministrului de interne, Giorgi Lortkipanidze, care ocupă în prezent funcția de locțiitor al șefului Serviciului de Informații Militare al Ucrainei[19]. Reacția autorităților ucrainene s-a consemnat la nivelul șefului fracțiunii partidului Slujitorul Poporului din Rada Supremă, care a numit „pro-Kremlin” atitudinea autorităților executive georgiene și a menționat condițiile impuse de Kiev pentru normalizarea relațiilor bilaterale – eliberarea lui Mihail Saakașvili, stoparea curselor aeriene dintre Georgia și Rusia, precum și înceterea sprijinului acordat de Georgia Rusiei pentru evitarea sancțiunilor internaționale. Executivul georgian a transmis, de asemenea, un protest ambasadorilor țărilor membre UE în legătură cu recenta vizită în Europa a fostului ministru al justiției Aurab Adișvili, în componența delegației ucrainene, în calitate de consilier al Procurorului General al Ucrainei. Potrivit guvernului de la Tbilisi, acesta este condamnat în Georgia și are pe rol, de asemenea, mai multe dosare penale deschise. Fricțiunile între executivul georgian (care manifestă orientări pro-ruse în creștere) și autoritățile ucrainene vor continua și în perioada următoare, fără escaladări semnificative; fricțiuni similare complementare între guvernul de la Tbilisi și mediile pro-europene autentice din Georgia pot spori ușor în amplitudine, în perioada următoare.
• Ucraina construiește fortificații puternice în estul Ucrainei. Forțele armate ucrainene construiesc trei linii puternice de fortificații (inclusiv cu utilizarea celebrilor “dinți de dragon”) de-a lungul actualei linii a frontului, precum și în regiunile învecinate acesteia, pe o lungime totală de cca 2.000 km. Premierul Ucrainei a precizat că sunt deja aprobate și alocate fondurile necesare pentru desfășurarea rapidă a lucrărilor de apărare[20]. Pentru anul 2024, acestea se ridică la cel puțin 1 miliard de euro din fondurile bugetare naționale, la care se adaugă alte surse atrase. Se va avea în vedere construirea a trei linii succesive de fortificații și la nordul actualei linii a frontului, în regiunea Harkiv, unde se apreciază ca fiind foarte probabile tentative de înaintare a trupelor ruse din estul țării. Cele trei linii succesive de fortificații vor include „dinți de dragon” și șanțuri antitanc, tranșee de infanterie, câmpuri de mine și poziții fortificate ale Forțelor de Apărare, elemente care ar conduce la încetinirea înaintării armatei ruse și la reducerea capacității acestora de a exploata actualele avantaje tactice de pe front.