Securitatea Energetică sub Presiune: Strategiile Poloniei și Turciei
Autor: Caloianu Anamaria - Florina
Anul 2025 aduce provocări semnificative pentru flancul estic al NATO. Acordul Ucrainei cu Rusia privind tranzitul de gaze, cu termenul de finalizare stabilit pentru prima zi a noului an, a avut un impact considerabil asupra țărilor vecine, cum ar fi Republica Moldova, Ungaria, Austria și Slovacia, oferind un început dificil pentru acestea. În timp ce Republica Moldova a implementat rapid măsuri pentru a atenua efectele acestui șoc, celelalte state aflate sub influența Kremlinului au criticat ferm decizia Kievului. În acest context, Turcia și Polonia au adoptat abordări complet diferite în ceea ce privește securitatea energetică națională și implicațiile acesteia asupra securității regionale.
Începuturile actualei crize energetice se ancorează în anexarea Crimeei de către Rusia, un moment marcant în care statul agresor și-a manifestat intenția și disponibilitatea de a utiliza această sursă drept armă; au trecut peste 10 ani de la acest moment, tocmai de aceea nu se poate imputa vreun element de surpriză în tergiversarea adoptării unor măsuri reactive; încă din 2015, Ucraina a căutat surse alternative de energie; în 2019, expira acordul pentru tranzitul de gaze prin Ucraina, iar Rusia se reorienta către Nord Stream 1; în 2021, Rusia finalizează Nord Stream 2, permițând livrarea nemijlocită de gaz către Germania; începând cu februarie 2022, criza energetică se face simțită, urmând că în iunie să se diminueze livrările prin Nord Stream 1, și în septembrie să se oprească livrarea prin aceasta; din octombrie 2022, Ucraina solicită ajutorul UE, care demarează o serie de politici axate pe energia verde și importuri.
Încheierea acestui acord are repercusiuni negative și asupra Ucrainei, inclusiv o scădere a PIB-ului,[1] tensiuni în relațiile cu statele dependente de gazul rusesc și un risc crescut de atacuri care ar putea afecta infrastructura energetică. Cu toate acestea, conducerea ucraineană și-a menținut ferm poziția, subliniind că acest gaz, aparent mai ieftin, este plătit, de fapt, cu sângele ucrainenilor.[2]
Autorii Ugnė Keliauskaitė și Georg Zachmann au propus trei scenarii posibile pentru acțiunile de urmat după încheierea acestui contract: primul scenariu prevede înlocuirea aprovizionării din Rusia către Europa Centrală și de Est cu gaz natural lichefiat (GNL); al doilea scenariu propune înlocuirea gazului „rusesc” cu gaz „azer” transportat prin conductele din Ucraina; al treilea scenariu explorează posibilitatea unui nou tip de acord privind gazul între Uniunea Europeană, Ucraina și Rusia.[3]
În cadrul acestui articol, propun să menținem argumentele aduse de autorii menționați anterior și să acordăm o atenție crescută celor două state care par cu temele făcute în față acestei provocări regionale: Turcia și Polonia.
Turcia – oportunitatea de „rebrand” în hub energetic regional
Turcia se află într-o tranziție energetică complexă, determinată de dependența istorică de hidrocarburi, presiuni economice și geopolitice, precum și angajamentele de reducere a emisiilor de carbon. În ciuda eforturilor de diversificare, cum ar fi explorarea gazului natural în Marea Neagră, dezvoltarea unui program nuclear civil și investițiile în terminale LNG, dependența semnificativă de importuri – în special din Rusia – continuă să vulnerabilizeze securitatea energetică și bugetul de stat.
Poziția geografică strategică a Turciei îi oferă un avantaj în comerțul regional cu energie, însă contextul tensionat al războiului din Ucraina și creșterea prețurilor internaționale la energie intensifică nevoia de a accelera tranziția către regenerabile și de a reduce dependența de Kremlin. Deciziile energetice din următorii ani vor modela nu doar economia internă, ci și poziția Turciei în lanțurile de aprovizionare globale și în politica externă.[4]
Turcia a semnat mai multe acorduri pe termen lung cu companii precum Shell, TotalEnergies, ExxonMobil și Oman, pentru a-și reduce dependența de gazele din Rusia și Iran și pentru a dezvolta un portofoliu diversificat de importuri.[5] Turcia și-a extins infrastructura de import, generând un surplus de 25-30 miliarde metri cubi anual, pe care intenționează să-l reexporte către Europa, consolidându-și astfel rolul de jucător regional important pe piața gazelor.[6]
Recent, Ankara si-a exprimat interesul de a deveni un furnizor major de gaze naturale pentru UE, punând accent pe Coridorul Sudic de Gaze și extinderea cooperării energetice, în ciuda tensiunilor persistente cu Cipru.
Ambasadorul Turciei la UE, Faruk Kaymakcı, a subliniat într-un comentariu pentru POLITICO că, în perioada următoare, cooperarea energetică va reprezenta o prioritate în agenda de relansare a relațiilor cu Uniunea Europeană. Această inițiativă va include discuții comerciale și colaborare politică pe teme precum războaiele din Europa de Est și Orientul Mijlociu. Referindu-se la Coridorul Sudic de Gaze, el a declarat: „Avem 18 miliarde de metri cubi de gaze, venind în principal din Azerbaidjan — și putem extinde ușor acest volum, conectându-l la gazele din Mediterană. Rolul nostru este acolo, potențialul nostru este acolo.”[7]
Re-venirea Presedintelui Trump la conducere aduce îngrijorări suplimentare pentru Turcia. La 20 ianuarie a.c., presedintele american a semnat mai multe ordine executive, inclusiv unul care declara o „Urgență Națională Energetică” pentru a stimula producția de petrol și gaze a țării.
De asemenea, Trump a anunțat planuri de retragere a SUA din Acordul de la Paris și de anulare a interdicțiilor de foraj pentru petrol și gaze naturale în apele SUA, impuse în timpul administrației Biden. Aceasta declarație, precum și intenția de a stimula producția internă de petrol și gaze, au un impact limitat pe termen scurt, în timp ce sancțiunile asupra Iranului și Venezuelei ar putea crește prețurile petrolului.
Turcia se confruntă cu provocări semnificative în tranziția către energia regenerabilă și în reducerea emisiilor de carbon, în ciuda unor obiective ambițioase prezentate în Planul Național de Energie pentru 2035. Deși investițiile în hidroenergie sunt constante, sectorul este afectat de secetă, iar energia eoliană și solară rămân subdezvoltate, cu un potențial solar neexploatat.
Mai mult, Ankara a ratificat târziu Acordul de la Paris și planifică o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2038, contrar țintei de neutralitate climatică pentru 2053.[8] Aceste limitări subliniază dificultatea reducerii dependenței de hidrocarburi, în timp ce politica energetică a Turciei rămâne strâns legată de strategia sa externă, care prioritizează diversificarea surselor de energie și consolidarea statutului de putere regională.
În 2025, Turcia cel mai probabil va continua să își consolideze securitatea energetică prin diversificarea surselor de energie, reducerea dependenței de Rusia și investiții semnificative în infrastructura energetică, inclusiv în surse regenerabile precum energia solară și eoliană. În paralel, va accelera dezvoltarea capacității interne de producție, inclusiv prin exploatarea gazului din Marea Neagră și prin avansarea unui program nuclear civil.
Polonia - Între responsabilitățile domestice și curentul european
În cadrul președinției sale la Consiliul Uniunii Europene, Polonia va prioritiza securitatea energetică, tranziția energetică curată și competitivitatea industrială, cu scopul de a asigura energie accesibilă, de a sprijini reducerea dependenței de combustibilii fosili ruși și de a contribui la atingerea obiectivelor climatice ale UE.
Pe 9 decembrie 2024, Asociația Poloneză de Electricitate (PKEE) a organizat evenimentul PKEE Energy Day 2024 la Bruxelles, evidențiind rolul Poloniei în președinția Consiliului UE. Ministrul polonez al climatului și mediului, Paulina Hennig-Kloska, a subliniat prioritățile Poloniei, inclusiv securitatea energetică, obiectivele climatice și investițiile în energii regenerabile, stocare a energiei și modernizarea rețelelor.[9] Un obiectiv central va fi eliminarea dependenței de combustibilii fosili ruși, în cadrul inițiativei REPowerEU.
Polonia și-a reafirmat atitudinea proactivă la începutul acestui an, imediat după încheierea Acordului de Gaze între Ucraina și Rusia. Ministrul polonez al Climei și Mediului, Paulina Hennig-Kloska, a afirmat că operatorul polonez este pregătit să răspundă nevoilor Ucrainei, subliniind că actualul comportament al premierului slovac, Robert Fico, contravine intereselor europene.[10]
În 2024, Polonia a generat 28,8% din energia sa din surse regenerabile, o creștere față de 26% în 2023. Cu toate acestea, cărbunele rămâne principalul său furnizor de energie, reprezentând aproape 57% din mixul energetic, cel mai mare procent din Uniunea Europeană.[11] Deși energia regenerabilă a crescut, guvernul a fost criticat pentru lipsa unui progres semnificativ în tranziția energetică. Printre sursele regenerabile, vântul a contribuit cel mai mult, urmat de energia solară.
Concluzionând, Polonia a crescut ponderea energiei din surse regenerabile în 2024, dar rămâne cel mai dependentă stat din UE de cărbune, iar tranziția energetică este criticată pentru progrese insuficiente. Ne putem aștepta ca Polonia, în 2025, să continue să își diversifice sursele de energie și să își reducă dependența de cărbune, concentrându-se pe extinderea energiei solare și eoliene. De asemenea, va întări securitatea energetică prin consolidarea infrastructurii și prin noi colaborări regionale, inclusiv interconectări cu alte țări din UE.
Bibliografie:
- Alicja Ptak, “Poland Produced Record 29% of Power From Renewables in 2024”, Notes From Poland, 8 Ianuarie 2025, notesfrompoland.com/2025/01/02/poland-produced-record-29-of-power-from-renewables-in-2024.
- Adam Michalski, “Strength in LNG? The Gas Market in Turkey”, OSW Centre for Eastern Studies, 2 Octombrie 2024, www.osw.waw.pl/en/publikacje/analyses/2024-10-01/strength-lng-gas-market-turkey.
- Francesco Siccardi, “Understanding the Energy Drivers of Turkey’s Foreign Policy”, Carnegie Endowment for International Peace, 28 February 2024, carnegieendowment.org/research/2024/02/understanding-the-energy-drivers-of-turkeys-foreign-policy?lang=en¢er=europe.
- Gabriel Gavin, “Turkey Pushing to Help EU Replace Ukraine Gas Transit”, POLITICO, 26 Ianuarie 2025, www.politico.eu/article/turkey-europe-gas-transit-ukraine-replace-cyprus.
- Jorge Liboreiro, “Ukraine Will Not Allow Transit of Russian Gas With Azeri Label, Zelenskyy Says, Dashing Slovak Hopes”, Euronews, 19 Decembrie 2024, www.euronews.com/my-europe/2024/12/19/ukraine-will-not-allow-transit-of-russian-gas-with-azeri-label-zelenskyy-says-dashing-slov.
- The Polish Electricity Association (PKEE), “Poland’s Role in Shaping Europe’s Energy Transition and Competitiveness”, POLITICO, 30 Decembrie 2024, www.politico.eu/sponsored-content/polands-role-in-shaping-europes-energy-transition-and-competitiveness.
- *** , “Poland ready to provide electricity to Ukraine, minister says”, Reuters, 7 Ianuarie 2025, www.reuters.com/business/energy/poland-ready-provide-electricity-ukraine-minister-says-2025-01-07.
- Ugnė Keliauskaitė, Georg Zachmann, “The end of Russian gas transit via Ukraine and options for the EU,” Bruegel, 17 Octombrie, 2024, www.bruegel.org/analysis/end-russian-gas-transit-ukraine-and-options-eu, p. 3.
[1] Ugnė Keliauskaitė, Georg Zachmann, „The end of Russian gas transit via Ukraine and options for the EU,” Bruegel, 17 Octombrie, 2024, www.bruegel.org/analysis/end-russian-gas-transit-ukraine-and-options-eu, p. 3.
[2] Jorge Liboreiro, „Ukraine Will Not Allow Transit of Russian Gas With Azeri Label, Zelenskyy Says, Dashing Slovak Hopes”,Euronews, 19 Decembrie 2024, www.euronews.com/my-europe/2024/12/19/ukraine-will-not-allow-transit-of-russian-gas-with-azeri-label-zelenskyy-says-dashing-slov.
[3]Ugnė Keliauskaitė, Georg Zachmann, op. cit.
[4] Francesco Siccardi, „Understanding the Energy Drivers of Turkey’s Foreign Policy”, Carnegie Endowment for International Peace, 28 February 2024, carnegieendowment.org/research/2024/02/understanding-the-energy-drivers-of-turkeys-foreign-policy?lang=en¢er=europe.
[5] Adam Michalski, „Strength in LNG? The Gas Market in Turkey”, OSW Centre for Eastern Studies, 2 Octombrie 2024, www.osw.waw.pl/en/publikacje/analyses/2024-10-01/strength-lng-gas-market-turkey.
[6] Idem.
[7] Gabriel Gavin, „Turkey Pushing to Help EU Replace Ukraine Gas Transit”, POLITICO, 26 Ianuarie 2025, www.politico.eu/article/turkey-europe-gas-transit-ukraine-replace-cyprus.
[8] Francesco Siccardi, op.cit.
[9] The Polish Electricity Association (PKEE), „Poland’s Role in Shaping Europe’s Energy Transition and Competitiveness”, POLITICO, 30 Decembrie 2024, www.politico.eu/sponsored-content/polands-role-in-shaping-europes-energy-transition-and-competitiveness.
[10] ***, „Poland ready to provide electricity to Ukraine, minister says”,Reuters, 7 Ianuarie 2025, www.reuters.com/business/energy/poland-ready-provide-electricity-ukraine-minister-says-2025-01-07.
[11] Alicja Ptak, „Poland Produced Record 29% of Power From Renewables in 2024”, Notes From Poland, 8 Ianuarie 2025, notesfrompoland.com/2025/01/02/poland-produced-record-29-of-power-from-renewables-in-2024.