Bulgaria între Est și Vest: Tensiuni interne și Trumpism

Autor: Caloianu Anamaria-Florina

În 2018, Robert D. Kaplan semnala vulnerabilitatea Bulgariei în fața presiunilor Turciei și Rusiei, precum și hibele Uniunii Europene în menținerea acestui stat pe linia de plutire în cadrul formatelor euroatlantice: „Bulgaria, din cauza instituțiilor sale slabe și a incapacității tot mai mari a Bruxelles-ului de a-și manifesta puterea în propriile regiuni, este o țară compromisă, a cărei integritate politică nu inspiră încredere nimănui.”^[1] Autorul subliniază faptul că Rusia nu are nevoie de o invazie pentru a-i tăia Sofiei legăturile cu Vestul, ci de o zonă de influență obținută prin subminarea treptată a vitalității democratice a statelor din sud-est: „Din nou, Eurasia și Orientul Apropiat încep din ce în ce mai mult în interiorul Europei.”^[2]

Bulgaria este frecvent invocată drept un exemplu negativ în regiune, marcând o traiectorie contradictorie ilustrată prin dificultăți economice persistente, corupție sistemică, instabilitate politică cronică, provocări demografice, inegalitate accentuată și o speranță de viață semnificativ mai redusă comparativ cu media europeană. Spre deosebire de alte state din Europa Centrală și de Est, care au reușit să-și redefinească parcursul postcomunist, Bulgaria a rămas adesea într-un con de umbră geopolitic și instituțional.

 Această situație poate fi explicată atât prin loialitatea istorică față de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece, cât și prin implementarea deficitară a reformelor cerute de Bruxelles, care au reflectat capacitatea de modernizare reală a statului. În plus, poziționarea ambiguă a Sofiei, oscilând între parteneriate cu Uniunea Europeană și NATO, concomitent cu deschiderea față de Rusia și Turcia, a contribuit la menținerea unei imagini de stat ezitant, lipsit de o direcție strategică precisă.

În pofida apartenenței la NATO și Uniunea Europeană, pentru Sofia, Marea Neagră continuă să fie percepută ca un spațiu de joc al puterilor mari și mijlocii, în care Bulgaria preferă să se alinieze discret, fără a-și asuma un rol activ sau strategic. Statutul său de țară cu ieșire la mare este valorificat mai degrabă pasiv, prin beneficiile oferite de integrarea euroatlantică, decât printr-o viziune proprie asupra securității sau dezvoltării regiunii.

În percepția elitelor politice de la Sofia, Marea Neagră rămâne, în esență, un dosar gestionat în principal de Rusia și Turcia, cu prezența semnificativă a UE și NATO. Acestea din urmă au inclus Bulgaria în diverse inițiative multilaterale, fie în format securitar, fie economic, oferindu-i oportunități concrete de implicare. Într-un spațiu unde puterea se exercită prin implicare și viziune, Sofia rămâne în umbră, cu o „diplomă de participare”, dar fără o voce clară în arhitectura regională a Mării Negre. 

Deși luna aprilie nu s-a încheiat, guvernul bulgar a fost deja ținta a două moțiuni de cenzură, ambele inițiate de partidul pro-rus Vazrazhdane și susținute de formațiuni naționaliste minore. Respingerea acestor demersuri reconfirmă stabilitatea sprijinului parlamentar pentru traiectoria pro-europeană a Bulgariei, în ciuda tensiunilor legate de politica externă și poziționarea față de Ucraina. Prin votul clar împotriva primei moțiunii (150 de voturi contra și doar 54 pentru),^[3] coaliția condusă de partidul conservator GERB nu doar că își menține stabilitatea guvernamentală, ci și își reafirmă angajamentul pentru integrarea europeană aprofundată, inclusiv prin obiectivul de aderare la zona euro în 2026.

Eșecul celei de-a doua moțiuni de cenzură, inițiate de opoziția populistă și pro-rusă, indică nu doar susținerea consistentă de care se bucură actualul guvern în parlament, ci și dificultatea opoziției de a articula o alternativă credibilă într-un context politic marcat de fragmentare și lipsă de coerență.^[4]

Premierul Rosen Zhelyazkov a subliniat că rezultatul exprimă voința majoritară a societății bulgare pentru continuitate democratică și orientare strategică occidentală,^[5] respingând tentativele de deturnare geopolitică promovate de opoziția pro-rusă.

Decizia de a renunța la vânzarea celor două reactoare nucleare rusești către Ucraina a scos la iveală fragilitatea orientării strategice a Bulgariei: deși tranzacția ar fi adus beneficii economice semnificative și ar fi valorificat echipamente nefolosite o perioadă îndelungată, presiunile exercitate de Partidul Socialist Bulgar (BSP), cu o agendă pro-rusă pronunțată, au forțat blocarea acordului, reconfirmând influența acestui actor politic asupra deciziilor-cheie interne, mai ales în dosarele legate de Ucraina sau de reducerea dependenței de tehnologie rusească.

Deși guvernul a optat deja pentru construirea de noi unități nucleare la Kozloduy, folosind tehnologie occidentală, Partidul Socialist Bulgar insistă asupra valorificării interne a echipamentelor de la Belene, un proiect abandonat după ani de blocaje și investiții masive. Această justificare, lipsită de fezabilitate tehnică și economică, pare mai degrabă un gest politic menit să mențină influența BSP asupra deciziilor guvernamentale, chiar cu prețul compromiterii unei strategii energetice clare.

Vizita lui Donald Trump Jr. în Europa de Est semnalează o strategie deliberată a administrației Trump de a ocoli Bruxelles-ul și de a cultiva relații bilaterale cu state membre mai vulnerabile politic sau ideologic apropiate.^[6] Strategia promovată de cercul din jurul noii administrații Trump pare tot mai clar orientată spre un model tranzacțional de tip divide et impera, în care statele mai slabe, precum Bulgaria și, într-o măsură tot mai vizibilă, România, sunt atrase într-un joc de vasalitate geopolitică.

Sub promisiunea unor beneficii materiale imediate, aceste state sunt încurajate să își expună vulnerabilitățile și să erodeze relațiile cu Bruxelles-ul. În locul unei cooperări multilaterale, această abordare cultivă alianțe punctuale cu lideri conservatori sau eurosceptici, subminând coeziunea UE și repoziționând Estul Europei ca spațiu de manevră pentru interesele americane, introducând-o în meniul competiției cu Rusia și China.

Vizita lui Donald Trump Jr. funcționează drept un catalizator pentru curentele politice erozive din Europa de Est, în care partide extremiste, lideri pro-ruși și rețele oligarhice eșuate în fața criteriilor europene, văd în radicalismul trumpist șansa perfectă de reabilitare politică. Acești actori, disprețuind valorile europene, îmbrățișează cu entuziasm o viziune de „neutralitate” cinică, care maschează de fapt disponibilitatea de a vinde interesele naționale pentru protecție politică și avantaje pe termen scurt.

În Bulgaria, fostul prim-ministru,  Boyko Borissov, instrumentalizează această vizită pentru a se “înveșmânta” în legitimarea simbolică^[7] oferită de „familia Trump”, folosind-o ca paravan pentru corupție, influență oligarhică și pentru a ocoli sancțiunile internaționale. Această alianță nu doar compromite orientarea europeană, ci și aruncă în derizoriu însăși ideea de suveranitate.

Trumpismul este utilizat ca o platformă ideologică pentru a reconfigura scena politică bulgară, prin promovarea unui discurs conservator-autoritar care se opune valorilor liberale și europene. Borissov și Delyan Peevski (o altă figură proeminentă în cadrul acestei narațiuni ideologice), încearcă să se legitimeze drept „apărători ai valorilor tradiționale”, în timp ce slăbesc opoziția pro-europeană prin propagandă și alianțe internaționale convenabile. Pe termen lung, vizita lui Trump Jr. ar putea marca începutul unei noi forme de diplomație tranzacțională, în care sprijinul politic și economic american este condiționat de loialitate ideologică și de disponibilitatea de a submina coeziunea UE.

Concluzii:

Deși formal integrată în structurile euroatlantice, Bulgaria rămâne un stat vulnerabil, marcat de ambiguitate strategică, influențe externe contradictorii și o clasă politică predispusă la instrumentalizarea parteneriatelor internaționale în scopuri interne; în acest context, riscul de decuplare lentă de la valorile și obiectivele europene persistă, în ciuda semnalelor recente de reafirmare a traiectoriei pro-occidentale.

Bibliografie:

1. „What’s Behind Donald Trump Jr.’s Visit to Bulgaria?”,  Novinite.com - Sofia News Agency, 17 Aprilie 2025, www.novinite.com/articles/231887/What%E2%80%99s+Behind+Donald+Trump+Jr.%E2%80%99s+Visit+to+Bulgaria.
2. ***, „Bulgarian government survives no confidence vote”, Reuters, 17 Aprilie 2025, www.reuters.com/world/europe/bulgarian-government-survives-no-confidence-vote-2025-04-17.
3. Blackburn, Gavin. „Bulgaria’s Government Survives No-confidence Vote Brought by pro-Russia Party”, Euronews, 3 Aprilie 2025, www.euronews.com/my-europe/2025/04/03/bulgarias-government-survives-no-confidence-vote-brought-by-pro-russia-party.
4.  Kaplan, Robert D. The Return of Marco Polo’s World: War, Strategy, and American Interests in the Twenty-first Century, Penguin Random House, 2018, p.43.
5. Nikolov, Krassen, Mandilara, Sofia. „Bulgaria Unexpectedly Rejects Sale of Russian Nuclear Reactors to Ukraine”, Euractiv, 16 Aprilie 2025, www.euractiv.com/section/politics/news/bulgaria-unexpectedly-rejects-sale-of-russian-nuclear-reactors-to-ukraine.
6. Todorov, Svetoslav. „Borissov Predicts Rapid End to US Sanctions on Bulgarian Politicians”, Balkan Insight, 16 Aprilie 2025, balkaninsight.com/2025/04/16/borissov-predicts-rapid-end-to-us-sanctions-on-bulgarian-politicians.