Reevaluarea conceptului „Blue Banana”

Autor: Caloianu Anamaria Florina

În cel mai recent document de lucru publicat de Institutul European din România, autorii Valentin Cârlan, Joost Hintjens și Thierry Vanelslander revin cu o propunere ambițioasă: transformarea Dunării într-o nouă coloană vertebrală economică a Europei Centrale și de Sud-Est;[1] ideea pornește de la un concept popular în anii ’80:  “Blue Banana”,  păstrat în viață mai ales de către cercetători entuziaști și think-tank-uri nostalgice după epoca industrială vest-europeană.

Acest concept, introdus de geograful francez Roger Brunet, desemna o regiune dens populată, cu un PIB per capita ridicat și o concentrare excepțională de infrastructură, industrie, mai precis un arc economic extins de la Birmingham până la Milano.[2] Denumirea de „blue” provine, de la utilizarea culorii folosite pe hărțile tematice, dar și din tonul idealist al unei Europe occidentale percepută drept motor unic de dezvoltare.

Conceptul de Blue Banana, deși inovator în anii 1980, este astăzi parțial depășit ca instrument de analiză a dinamicilor economice și geopolitice actuale: el reflectă o Europă a Vestului industrializat, a urbanizării masive și a integrării economice accelerate, într-un context care ignora aproape complet estul continentului, aflat atunci în afara proiectului comunitar.[3]

Este necesar să subliniem faptul că preluarea termenului pentru implicații geopolitice este o distanțare asumată față de scopul stabilit inițial de către Roger Brunet; acesta nu dorea să se implice în proiecte de policymaking, ci doar să urmărească dezvoltarea urbană.[4] Studiul realizat de Brunet în 1989 a fost considerat important pentru impactul său asupra situației Franței și pentru îngrijorările pe care le-a stârnit în contextul unificării Germaniei și al căderii Cortinei de Fier.[5]

Aplicarea acestui model asupra regiunii dunărene implică un grad semnificativ de abstractizare, dat fiind că premisele inițiale ale conceptului: densitate urbană ridicată, infrastructură masivă, convergență economică, nu sunt încă pe deplin realizate. În multe părți ale Europei de Sud-Est, densitatea populației este scăzută sau fragmentată,[6] cu o distribuție inegală a centrelor urbane și o migrație internă sau externă[7] care slăbește potențialul de aglomerare economică.

Infrastructura de transport, deși în curs de extindere, rămâne parțial dezvoltată,[8] cu numeroase discontinuități în rețelele feroviare, lipsa autostrăzilor de legătură între capitale regionale și o utilizare insuficientă a potențialului navigabil al Dunării, afectat de probleme hidrotehnice și de lipsa unor investiții coordonate. De asemenea, nivelul de convergență economică cu vestul Europei este în continuare redus: regiunea se confruntă cu decalaje semnificative în ceea ce privește PIB-ul per capita, productivitatea, inovarea și capacitatea administrativă.

Cu toate acestea, exercițiul propus de autorii documentului are o valoare conceptuală interesantă: el invită la regândirea spațiului est-european nu doar ca periferie logistică, aspect semnalat de către autorul Andreas Faludi,[9] ci ca un teritoriu cu potențial real de coeziune și afirmare economică, capabil să cultive un nou tip de atașament față de proiectul european, într-un context marcat de provocările generate de războiul din Ucraina și de incertitudinile geopolitice aduse de distanțarea administrației Trump.

Autorii documentului de lucru propun o abordare în trei direcții complementare, menită să transforme regiunea dunăreană într-un nou centru logistic și economic pentru Europa Centrală și de Sud-Est:

• Infrastructură fizică extinsă și modernizată. Dunărea este văzută ca un potențial ax central de transport, similar cu rolul Rinului în Europa de Vest (pentru a atinge acest obiectiv, este necesară dezvoltarea unei rețele integrate de porturi, căi ferate, autostrăzi și noduri intermodale, care să conecteze interiorul continentului cu porturile maritime precum Constanța). Un punct esențial îl reprezintă adaptarea fluviului pentru navigabilitate constantă, ceea ce implică lucrări de întreținere, regularizare și investiții susținute în infrastructura hidrotehnică.
• Servicii logistice eficiente și scalabile: o rețea logistică funcțională presupune existența unui ecosistem echilibrat între marii operatori de transport și firmele mici, flexibile. Autorii subliniază nevoia unor rețele multimodale, în care diversele moduri de transport (barje, trenuri, camioane) să poată colabora și răspunde eficient la eventuale blocaje sau cereri fluctuante. În această logică, regiunea dunăreană este văzută ca un spațiu propice pentru dezvoltarea unor servicii logistice competitive și specializate.
• Digitalizare și interoperabilitate informatică: pentru ca aceste rețele să funcționeze eficient, este nevoie de o platformă digitală comună care să permită schimbul de date între actori – operatori de transport, autorități vamale, clienți și furnizori. Un astfel de sistem ar contribui la reducerea transportului ineficient (vehicule goale, întârzieri) și ar susține transparența și coordonarea în timp real. Conceptul de „data space”, propus de autori, este menit să ofere un cadru sigur și standardizat de partajare a informațiilor, în care datele pot fi utilizate fără a compromite confidențialitatea.

În paralel cu viziunea logistică propusă pentru regiunea dunăreană, poate fi conturat un alt tip de „Blue Banana” în Europa de Est , una digitală și strategică, care răspunde nu doar nevoilor de dezvoltare economică, ci și provocărilor tot mai complexe de securitate, reziliență cibernetică și coordonare regională.

Țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania, alături de Polonia (în special zona Varșoviei) și Finlanda, formează deja un nucleu de inovare digitală și securitate cibernetică: Estonia, în mod particular, este recunoscută ca lider european în digital governance, infrastructură publică digitală și securitate cibernetică. Această regiune a investit constant în digitalizarea serviciilor publice, interoperabilitatea între instituții și infrastructură cloud de stat, creând un ecosistem tehnologic avansat și adaptabil, iar acest potențial nu este doar economic. El capătă o dimensiune strategică în contextul războiului hibrid desfășurat de Rusia împotriva Ucrainei și al presiunilor crescânde asupra flancului estic al Europei.

Regiunea dispune deja de o arhitectură de răspuns în formare, prin centrele NATO pentru securitate cibernetică (ex. Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence CCDCOE la Tallinn), inițiativele UE privind infrastructura critică digitală și participarea activă a acestor țări la programele europene de combatere a dezinformării și întărire a rezilienței.Comparativ cu marile lucrări de infrastructură fizică, investițiile în rețele digitale, inteligență artificială, cloud și platforme comune pot fi realizate mult mai rapid, cu efecte multiplicatoare. O rețea digitală estică poate acționa ca o veritabilă coloană vertebrală pentru o nouă Europă tehnologică, pregătită pentru noile forme de conflict, dar și pentru tranziția economică spre industrii bazate pe date și inovație.

Într-o Europă marcată de reconfigurări geopolitice și presiuni sistemice, relansarea metaforei „Blue Banana” poate fi utilă doar ca exercițiu de imaginație strategică. Totuși, realitatea impune o mutație de paradigmă: infrastructura fizică își pierde caracterul central în fața celei digitale, iar axele de putere se redesenează pe harta conectivității informaționale și a rezilienței cibernetice. În acest context, un posibil „arc digital” nord-estic, care leagă Helsinki de Varșovia prin Tallinn, Riga și Vilnius, se profilează nu doar ca un coridor tehnologic performant, ci și ca un nou nucleu de convergență democratică și securitate europeană.

Arcul digital nord-estic devine astfel un posibil model replicabil și extensibil: dacă este consolidat, poate funcționa ca un „nucleu dur” al unei noi axe de reziliență digitală europeană, din care să poată face parte și state în curs de integrare. Această regiune, aflată în proximitatea frontierelor de conflict, îndeplinește și un rol strategic: acela de scut digital, dar și de poartă de acces către o Europă funcțională, dinamică și conectată.

Dincolo de această axă nord-estică, trebuie să gândim și în termenii unui arc sud-estic digital, iar aici, România, Bulgaria și Turcia devin actori-cheie. România găzduiește la București Centrul European pentru Competențe în domeniul Securității Cibernetice (ECCC), o structură esențială pentru coordonarea investițiilor UE în tehnologii de apărare digitală. Turcia, în ciuda relației complexe cu UE, deține o infrastructură digitală avansată, o industrie IT competitivă și o poziționare geopolitică ce o transformă într-un hub între Europa și Asia. Bulgaria poate juca un rol de liant tehnologic și logistic între aceste două capete ale arcului sud-estic, mai ales dacă va prioritiza investițiile în digitalizare.

În paralel, o astfel de reconfigurare digitală are și o dimensiune simbolică și politică importantă, într-o Europă fragmentată între centre economice istorice și periferii încă în căutare de sens, rețelele digitale pot reface sentimentul de coeziune deoarece permit participarea imediată, reduc decalajele și creează un spațiu comun de norme și standarde fără a impune bariere de infrastructură fizică. În același timp, ele răspund direct provocărilor actuale: dezinformare, atacuri cibernetice, fragmentarea pieței interne, lipsa de transparență în lanțurile valorice. Cu alte cuvinte, nu doar că digitalul poate conecta mai bine Europa, dar o poate și proteja.

Concluzii:

Prin urmare, ceea ce-i lipsește astăzi regiunii dunărene, anume: densitate urbană integrată, infrastructură matură, convergență economică, poate fi parțial suplinit prin investiții în infrastructura invizibilă, cea digitală, fiind mai rapidă, mai scalabilă și mai puțin dependentă de geografie. În locul unei replici târzii a „Blue Banana”-ului logistic, putem imagina un „Blue Grid” digital, o rețea reticulară de centre de date, platforme comune, interfețe de interoperabilitate și mecanisme de guvernanță transparentă.

Bibliografie:

1. ***, „Bye-Bye, Balkans: A Region in Critical Demographic Decline”,  IWM WEBSITE, 14 Octombrie 2019, www.iwm.at/blog/bye-bye-balkans-a-region-in-critical-demographic-decline.
2. ***, „Massive Gap in Infrastructure Investments in Central and Eastern Europe Compared to Western Europe”, ThreeSeas Summit Vilnius 2024, 29 Aprilie 2025, 3seas.eu/media/news/imf-study-reveals-1-15-trillion-euro-gap-in-infrastructure-investments-in-central-and-eastern-europe-compared-to-western-europe.
3. Andreas Faludi,  „The ‘Blue Banana’ Revisited”,  European Journal of SpatialDevelopment, vol. 13, no. 1, Mar. 2015, pp. 2-4, doi:10.5281/zenodo.5141230.
4.  Frank Jacobs, „The Blue Banana – the True Heart of Europe”,  Big Think, 31 Decembrie  2014, bigthink.com/strange-maps/the-true-heart-of-europe-nil-the-blue-banana/.
5. Migration Network Hub, „Migration and Demographics in South-Eastern Europe, Eastern Europe and Central Asia – ThematicBrief”,  United NationsNetwork on Migration, 2022, migrationnetwork.un.org/practice/migration-and-demographics-south-eastern-europe-eastern-europe-and-central-asia-thematic.
6. Valentin Cârlan, Joost Hintjens, Thierry Vanelslander , „Building geoeconomic bridges: European Union – South Caucasus – Central Asia. Opportunities for Romania”, Institutul European Din Romania, 55,  2025, ier.gov.ro/wp-content/uploads/2025/06/WP-no.-55_South-Caucasus-and-Central-Asia_final.pdf, pp. 12-15.