Alegerile locale în Turcia - cifre și semnificații

Alegerile locale în Turcia - cifre și semnificații

 

 

Autor: dr. Dorin Popescu

 

Alegerile locale desfășurate duminica trecută (31 martie a.c.) în Turcia au relevat o echilibrare a controlului politic al principalelor formațiuni aflate la putere și în opoziție în această țară, Partidul Justiției și Dezvoltării al președintelui Recep Tayyip Erdoğan / AKP (putere) și, respectiv, Partidul Popular Republican / CHP (opoziție), respectiv o echilibrare a controlului politic exercitat de cele două alianțe pe care formațiunile menționate le conduc, Alianța Populară (organizată în jurul AKP, care a obținut 51,6% din voturi) și Alianța Națională (organizată în jurul CHP, care a întrunit 37,5% din voturi).

În momentul de față rezultatele oficiale ale votului nu au fost comunicate încă, din cauza a numeroase contestații aflate în diferite faze de soluționare. În orașul Istanbul, partidul puterii a solicitat renumărarea voturilor declarate nule și a celor invalidate, proces care este în curs.

După numărarea tuturor buletinelor de vot, principala formațiune aflată la putere, Partidul Justiției și Dezvoltării / AKP, a colectat 44,33% din voturile exprimate la nivelul întregii țări (20.583.896 voturi), iar principala formațiune aflată în opoziție, Partidul Popular Republican / CHP - 30,12% (13.983.738 voturi). Alte scoruri înregistrate la nivel național: Partidul Fericirii / İYİ – 7,45% (3.459.491 voturi); Partidul Mișcării Naționaliste / MHP – 7,31% (3.394.366 voturi); Partidul Democrat al Popoarelor / HDP – 4,24% (1.970.379 voturi).

Potrivit rezultatelor neoficiale, în comparație cu alegerile locale care au avut loc în 2014, rata voturilor acumulate de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a crescut de la 43.1% la 44,3%, însă numărul municipalităților și primăriilor  câștigate a scăzut de la 48 la 39. Partidul Popular Republican (CHP) și-a crescut rata voturilor obținute de la 26,6% la 30,1%, iar numărul primăriilor câștigate de partid a urcat de la 14 la 20. Rata voturilor întrunite de Partidul Mișcării Naționaliste (MHP) a scăzut de la 17,8% la 7,3%. Rata voturilor obținute de Partidul Democrat al Popoarelor (HDP) a fost de 4,2% în ambele alegeri, însă numărul primăriilor câștigate a scăzut.

Candidații Partidului Justiției și Dezvoltării / AKP au câștigat în 39 de orașe / din Turcia (15 mari orașe / municipalități și 24 de orașe mici), Partidul Popular Republican / CHP – în 20 de orașe, İYİ – în 11 orașe și HDP – în 9 orașe.

Principalele orașe din Turcia au revenit opoziției. Opoziția preia controlul asupra primăriei capitalei țării, Ankara, după 25 de ani. Candidatul acesteia, Mansur Yavaş, care a fost propus de cele mai importante forțe al opoziției (Partidul Popular Republican / CHP și Partidul Fericirii / İYİ) în calitate de candidat al Alianței Naționale, a fost votat cu 50,9% (1.662.183 voturi), în timp ce contracandidatul său din partea puterii, Mehmet Özhaseki, care a candidat din partea Partidului Justiției și Dezvoltării / AKP și al Partidului Mișcării Naționaliste / MHP, a obținut 47,1% (1.537.694 voturi).

Candidații opoziției au câștigat, de asemenea, în Istanbul, İzmir, Bursa, Antalya și Adana, în general cu scoruri foarte strânse față de contracandidații puterii sau chiar la limită – cazul Istanbulului.

Recep Tayyip Erdoğan s-a declarat parțial mulțumit de rezultate, evidențiind că AKP rămâne în continuare cel mai popular partid din Turcia și totodată câștigătorul acestor alegeri, împreună cu aliatul său politic, Partidul Mișcării Naționaliste / MHP. Președintele a evidențiat că partidul său conduce țara încă din 2002, iar votul de la 31 martie ar fi confirmat că acest partid se bucură în continuare de susținerea majoritară a populației.

Partidul AKP, cu 44,3% din voturi obținute, a câștigat cel de-al 15-lea scrutin la care a participat începând de la înființarea sa.  Potrivit decanului Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Yildirim Beyazid” din Ankara, prof.dr. Kudret Bülbül, „faptul că numărul voturilor obținute de partidul aflat la putere din 2002 a crescut în ciuda ultimei crize economice cu 1% în comparație cu alegerile locale anterioare reprezintă un succes semnificativ. În comparație cu alegerile prezidențiale din iunie 2018, Alianța Populară, care a întrunit atunci 52,3% din voturi, a pierdut doar 0,7 % din voturi în alegerile locale. În ciuda creșterii numărului voturilor obținute în întreaga țară, partidul AK a pierdut unele orașe mari. Președintele Erdoğan, în discursul tradițional de la balconul sediului partidului AK, a spus că va aborda motivele acestei situații și va înlătura deficiențele”.

Opoziția a câștigat, de asemenea, în mai multe orașe din provinciile din sudul și vestul țării, de-a lungul coastei Mării Egee (Izmir, Aydın, Muğla) și Mării Mediteraneene (provinciile de sud Antalia, Mersin și Hatay). Numărul voturilor întrunite de principalul partid de opoziție CHP a crescut. Însă, în comparație cu voturile obținute de candidatul acestuia, Muharrem Ince, la alegerile prezidențiale, partidul CHP a obținut mai puțin de 30,6% din voturi. Succesul partidului constă în faptul că a câștigat alegerile în unele orașe mari” (prof.dr. Kudret Bülbül).

O problemă deosebită o reprezintă faptul că, în marea parte a cazurilor, primarii opoziției din marile orașe vor avea de înfruntat consilii municipale/locale dominate de reprezentanții puterii.

Rezultatele voturilor privind consiliiile locale arată dezastruos pentru opoziție: AKP – 41,61%, MHP – 18,81%, CHP -17,46%, IVI – 8,12%, HDP – 7,93%. Principalul partid al opoziției, CHP, se clasează abia pe locul trei ai ierarhiei electorale, după cele două formațiuni politice ale puterii.

Rata de participare la vot a fost foarte ridicată – de 84,7% (48.340.184 voturi; 46.431.717 voturi declarate ca fiind valide). Cu toate acestea, s-a înregistrat o scădere considerabilă a acesteia, de 5% comparativ cu rata de participare la alegerile locale precedente. Este posibil că scăderea relativă să fi fost cauzată de faptul că partidele nu au participat la alegerile cu propriile identități, ci în cadrul unor alianțe.  

Principala bătălie politică se dă în continuare în orașul Istanbul, unde partidul puterii a solicitat renumărarea voturilor în mai multe districte din Istanbul. Se așteaptă o decizie a instanței electorale la această solicitare. În momentul de față se renumără voturile declarate nule și anulate/invalidate, tot la solicitarea AKP.

După numărarea integrală a voturilor, candidatul opoziției Ekrem İmamoğlu a câștigat cu 48,79% (4.171.118 voturi), în timp ce candidatul puterii Binali Yıldırım a pierdut cu 48,51% (4.149.656). Diferența redusă de voturi (cca 20.000 de voturi la un oraș cu 10 milioane de votanți), precum și numărul mare de buletine de vot declarate nule și invalidate (peste 300.000 la nivelul întregii municipalități) au determinat conducerea Partidului Justiției și Dezvoltării / AKP să solicite renumărarea voturilor în toate districtele municipalității Istanbul.

În acest sens, Partidul Justiției și Dezvoltării / AKP se va adresa Consiliului Electoral Suprem al Turciei pentru renumărarea voturilor în toate cele 38 de districte ale municipalității Istanbul. Oficialii acestui partid au declarat totodată că speranțele nu sunt pierdute, întrucât doar 70% din buletinele declarate invalide au fost renumărate și reverificate până în prezent, iar conducerea partidului va solicita renumărarea voturilor.

Ministrul Justiției, Abdulhamit Gül, a declarat totodată că instanța electorală este suverană în a decide sau nu renumărarea voturilor în Istanbul, ca răspuns la acuzațiile liderilor CHP potrivit cărora miniștrii de justiție și de interne fac presiuni asupra instanțelor electorale pentru renumărarea voturilor.

Atitudinea principalului partid de guvernământ din Turcia față de rezultatul alegerilor de la Istanbul a provocat nemulțumiri și reacții și la nivelul UE, Uniunea solicitând puterii de la Ankara recunoașterea voturilor liber exprimate în cursul acestui scrutin.

Voci mai radicale din partidul puterii și din afara acestuia solicită conducerii să se pronunțe chiar pentru reluarea alegerilor în orașul Istanbul, pentru a nu se pierde acest oraș, apreciat a fi unul deopotrivă strategic și simbolic în același timp pentru întreaga Turcie.

Experții radicali afiliați puterii evidențiază un așa-numit factor extern al eșecului puterii în Istanbul și apreciază că victoria opoziției în Istanbul a fost facilitată de către organizațiile “teroriste” (precum FETO / Organizația Teroristă Fetullah, PKK etc.); mai mult, că aceste formațiuni au organizat o “lovitură electorală” în Istanbul cu scopul de a obține, ulterior, controlul asupra întregii țări. Aceștia apreciază că rețeaua FETO (precum și “forțele străine” care stau în spatele acesteia) nu și-a diminuat în mod semnificativ capacitatea de a “dezorganiza” Turcia, aceasta menținându-și și în momentul de față o arie foarte largă de acțiune, similară celei pe care o avea înainte de “lovitura de stat” din iulie 2015. O serie de analiști aserviți puterii menționează din ce în ce mai frecvent legăturile acestor organizații „teroriste” cu SUA, Marea Britanie, Franța, Germania și Israel, precum și sprijinul pe care aceste organizații l-ar primi din partea acestor state. Aceștia încearcă să acrediteze în mod insistent teza loviturii electorale” date de organizațiile „teroriste” la Istanbul (prima de acest gen după “lovitura de stat” din iulie 2015), “lovitură” care poate afecta, ulterior, întreaga Turcie, în timp ce alți analiști citesc votul favorabil candidaților opoziției din marile orașe ale țării ca pe un vot de protest împotriva regimului Erdogan și ca reacție negativă la recesiunea economică din această țară.

Analiza votului la nivel național (primării și adunări/consilii locale) în Turcia demonstrează că, în pofida unor succese parțiale (câștigarea primăriilor în unele orașe mari/municipalități și echilibrarea relativă a scorului electoral în general și în teritoriu), revoluția” anti-Erdogan în Turcia, estimată de unii analiști externi, se amână.