Rotații de cadre la Moscova
Dorin Popescu
Recent, președintele rus Vladimir Putin a efectuat o mică “rotație de cadre” care este intens discutată și analizată în mediile analitice și de decizie de la Kiev.
La 24 ianuarie a.c., președintele Putin l-a numit pe Dmitri Kozak, autorul celebrului plan (2003) de federalizare a Republicii Moldova (totodată fost vice-premier în fostul guvern al lui Dmitri Medvedev), în funcția de adjunct al șefului Administrației Prezidențiale. În același timp, l-a împuternicit de facto pe Dmitri Kozak cu gestionarea relațiilor bilaterale dintre Rusia și Ucraina la nivelul Administrației Prezidențiale / Kremlinului, sarcini care reveneau până în prezent lui Vladislav Surkov. Mai mult, Dmitri Kozak a preluat astfel toate atribuțiile de serviciu care îi reveneau până în prezent lui Surkov (acesta avea calitatea de consilier personal al lui Putin pentru Ucraina).
Experții ucraineni se tem că schimbările enunțate pot anticipa eventuale schimbări ale politicii Moscovei față de Ucraina. Mediile analitice din Ucraina vehiculează o serie de teorii catastrofice, printre care eventuale planuri rusești privind federalizarea Ucrainei după modelul Republicii Moldova, caz în care Kozak pare a fi arhitectul ideal. Fostul “arhitect al anexării Crimeei și al intervenției rusești în Donbas” (Vladislav Surkov), așa cum îl numește publicația ucraineană “Segodnya”, pare a-și fi epuizat rolul de sfetnic la Kremlin, iar Kozak are puternice reveniri, atât în Republica Moldova (unde se discută intens despre un așa-numit “plan Kozak-2”), cât și în Ucraina (unde experții locali iau un calcul un scenariu de export al planurilor rusești de federalizare din Moldova în Ucraina).
Acest risc este evidențiat de către o serie de experți ucraineni influenți și cu viziune, printre care și Serghei Gherasimciuk, membru în conducerea ONG “Prisma Ucraineană” și partener al Asociației „Casa Mării Negre”, a cărui expertiză în domeniul relațiilor internaționale este considerabilă: "În prezent este puțin probabil ca Dmitri Kozak să acționeze în Republica Moldova în conformitate cu vechea schemă, din 2003. Cel mai probabil, noile sale inițiative vor înveli federalizarea și dependența reală într-un ambalaj frumos care va plăcea nu numai Republicii Moldova, ci și Vestului. Ceea ce este sigur este că esența - dorința de a menține Republica Moldova pe orbita Rusiei - nu se va schimba. Pericolul pentru Ucraina este că, dacă Kozak și echipa sa reușesc să creeze un înveliș atractiv pentru planurile lor în Moldova, atunci, în viitor, acesta va fi prezentat ca un precedent care se poate impune și Ucrainei".
Presa ucraineană ia în calcul și scenariul exact opus, cel al normalizării relațiilor cu Ucraina și al convenirii unei soluții de încetare a conflictului din Donbas (Kozak are rădăcini ucrainene, s-a născut în regiunea Kirovograd), mai ales că Dmitri Kozak a gestionat, din partea Kremlinului, negocierile cu partea ucraineană privind schimbul de prizonieri ruso-ucrainean din septembrie 2019 (partenerul acestuia de negocieri a fost Andrei Ermak, consilier al președintelui ucrainean Zelenski).
Potrivit altui scenariu vehiculat de presa ucraineană, schimbările în funcție de mai sus ar avea numai rolul tactic de “joc politic cu Vestul” (Kozak are în noua sa funcție atribuții și prerogative extinse), obiectivul final fiind ridicarea sancțiunilor europene împotriva Moscovei. În momentul de față, Putin nu a emis un decret de eliberare din funcție a lui Surkov (mai mult, oficialii Kremlinului au negat deocamdată ipoteza demiterii acestuia), ci doar decretul de numire în funcția menționată a lui Dmitri Kozak, însă demiterea de facto a lui Surkov este prezentată în mediile rusești ca fiind sigură. În prezent, în afara lui Dmitri Kozak (adjunct al șefului Administrației Prezidențiale), problematica ucraineană mai este gestionată la Kremlin de către doi consilieri, Vladislav Surkov și Iurii Ușakov.
Un al patrulea scenariu prevede pregătirea lui Surkov pentru a prelua conducerea Ministerului de Externe, pentru a cărei vacantare Serghei Lavrov insistă (interesat să iasă la pensie din rațiuni personale) de multă vreme la Kremlin.
Teoriile conspiraționiste sunt alimentate de absența de jure a decretului președintelui rus privindu-l pe Surkov, precum și de necunoașterea intențiilor reale ale lui Putin privind noua arhitectură de resurse umane și de putere de la Moscova, după demiterea guvernului Medvedev.
În fine, un al cincilea scenariu vizează obținerea, de către Surkov, a unui rol ideologic și de control cheie în noua arhitectură de putere de la Moscova, acesta fiind perceput ca un apropiat al lui Putin și totodată ca un ideolog extrem de util Kremlinului în transferul de putere care are loc în această perioadă la Moscova (Surkov este autorul unor concepte precum “putinism”, “democrație controlată” etc.).
Expertul Centrului Carnegie de la Moscova, Andrei Kolesnikov, vede totuși în rocada Surkov-Kozak o schimbare mai degrabă de tactică decât una de tip strategic.
