Parteneriatul Estic – privire sintetică înaintea marilor transformări

Alexandru-Marian Crenganiș

Evenimentele care se petrec în Europa de Est, dar şi în Caucazul de Sud, au un impact deosebit şi asupra Uniunii Europene. Astfel, putem atrage deja atenţia asupra creării unui parteneriat între statele din această regiune şi UE. Apoi, conflictul dintre Rusia şi Georgia din anul 2008 a arătat că statele din această zonă sunt extrem de vulnerabile la amenințări externe și nici statele occidentale nu sunt pregătite să reacţioneze în aceste situaţii de criză.

Prin urmare, a apărut formula cunoscută a Parteneriatului Estic. Prin acest instrument de Parteneriat, UE doreşte să ajute la procesul de democratizare în aceste zone, dar şi să sprijine procesul de reforme politice şi economice din statele partenere, pentru a face aceste state stabile din punct de vedere economic, politic şi social.

Baza Parteneriatului Estic „se găseşte într-o propunere polono-suedeză din anul 2007, menită a echilibra poziţia Estului în  contrapartidă cu dezvoltarea propunerii franceze privind Uniunea pentru Mediterană”[1].

Parteneriatul Estic a fost lansat oficial în anul 2009, la Summitul de la Praga. Acest parteneriat reprezintă o politică „bazată  pe o abordare diferenţială şi dedicată sprijinirii fiecărui stat-ţintă, în vederea:  îmbunătăţirii accesului la piaţă şi promovării zonelor de liber schimb, sporirii mobilităţii între Uniune şi partenerii săi estici, asigurării reciproce a securităţii energetice, sprijinirii dezvoltării economice şi sociale”[2].

Statele semnatare ale acestui parteneriat sunt: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Belarus, Republica Moldova şi Ucraina. Acest Parteneriat dintre UE şi statele enumerate mai sus ajută aceste state să facă faţă provocărilor multiple existente în regiune, atât pe plan intern cât şi pe plan extern.

Şefii de stat dar şi de guvern din ţările membre UE şi ţările semnatare ale Parteneriatului Estic se întâlnesc o dată la doi ani, la Summitul Parteneriatului Estic – care are loc, de regulă, în Bruxelles. Ultimul Summit a avut loc în anul 2017; în cadrul acestuia s-au propus 20 de obiective pentru anul 2020, dar şi o reorganizare a acestui Parteneriat.

Pe lângă șefii de stat și de guvern, în derularea Parteneriatului mai sunt implicate şi diferite alte organisme, prioritar din partea societăţii civile. Avem astfel Forumul Societăţii Civile, „care asigură luarea în considerare a opiniilor societăţii civile”[3], Conferinţa autorităţilor locale şi regionale pentru Parteneriatul Estic, dar şi Adunarea Parlamentară EURONEST.

Acest PE a fost revizuit în anul 2015, când fost adoptată o nouă abordare asupra relaţiilor cu Armenia, Azerbaidjan şi Belarus. Concret, a fost negociat cu Armenia “un nou  parteneriat consolidat a cărui cooperare politică şi economică cu UE va ţine cont de celelalte angajamente internaţionale ale Armeniei.”[4] De asemenea, Uniunea negociază un nou acord cu Azerbaidjanul pentru a putea pune accent mai mare pe valorile Uniunii, iar cu Belarus „UE îşi intensifică angajamentul critic, în paşi calibraţi reciproc, foarte atent”[5].

PE se bazează pe 4 domenii prioritare, stabilite în urma Summitului de la Riga din 2015: “o guvernanţă mai puternică: consolidarea instituţiilor şi buna guvernare; o economie mai puternică: dezvoltarea economică şi oportunităţiile de piaţă; o conectivitate mai bună: interconectivitatea;  mobilitatea şi o societate mai puternică: contacte inter-umane”[6].

Din cele douăzeci de priorităţi pentru anul 2020, cele mai importante sunt: „modernizarea conexiunilor de transport prin reţeaua TEN-T;  o mai mare responsabilitate politică în ceea ce priveşte eficienţa energetică; o finanțare mai ușoară pentru IMM-uri, inclusiv prin acordarea de împrumuturi în moneda locală; stabilirea unor modalităţi de reducere a tarifelor de roaming între parteneri pentru efectuarea unui studiu; creşterea oportunităţilor comerciale; o mai bună informare  a organizaţiilor societăţii civile la nivel local şi mai mult sprijin pentru tineri”[7].

În cazul Republicii Moldova, acordul de asociere „include o zonă de liber schimb aprofundată şi o cooperare economică mai puternică între UE şi Republica Moldova, precum și sarcina de a se crea un comerţ în continuă creştere între cei doi parteneri”[8]. De asemenea, Parteneriatul a adus beneficii vizibile cetăţenilor moldoveni.

Uniunea Europeană reprezintă cel mai mare investitor din Republica Moldova. De asemenea, Uniunea oferă ajutor IMM-urilor din R. Moldova şi instrumente pentru crearea de noi locuri de muncă. UE estimează că proiectele sale de cooperare au oferit sprijin pentru 5.000 de IMM-uri din Moldova,”[9] dar au creat şi numeroase locuri de muncă.

Datorită ajutorului oferit de UE au fost reabilitaţi peste „700 de km de drum”[10], iar transportul public dintre Chişinău şi Bălţi a fost modernizat. „Sistemele de încălzire pe bază de biomasă au fost instalate în mai mult de 225 şcoli, grădiniţe, centre comunitare. Peste 15.700 de persoane au acum apă potabilă urmare a programelor respective”[11].

De asemenea, UE a oferit sprijin financiar pentru construirea gazoductului Iaşi-Ungheni. Pe lângă sumele alocate de statul român, la acest proiect a contribuit şi UE, cu obiectivul de a îmbunătăţi securitatea energetică a statului moldovean.

Uniunea a fost şi încă este foarte preocupată de respectarea statului de drept, de independenţa justiţiei, dar şi de reducerea corupţiei. Uniunea mai sprijină şi societatea civilă din Republica Moldova, „inclusiv prin crearea de legături între organizaţiile societăţii civile de pe ambele maluri ale Nistrului”[12].

Din anul 2014,  peste „1,5 milioane de cetăţeni moldoveni au beneficiat de regimul  fără vize, iar între anii 2015-2017 mai mult de 900 de studenţi au beneficiat de mobilitatea Erasmus pentru a studia şi preda în UE”[13].

Ucraina reprezintă o prioritate pentru UE în cadrul acestui Instrument de vecinătate. Uniunea a susţinut independenţa şi suveranitatea Ucrainei înainte, dar şi după evenimentele din anul 2014. Acordul de asociere Ucraina-UE este principala punte de legătură dintre acest stat şi UE.

După anul 2014, Ucraina a început un proces amplu de reforme în domeniile justiţie, economie şi admimistraţia publică. UE “a promis un pachet de 13,8 miliarde de euro pentru a sprijini procesele menționate de reformă”[14].

Acordul de Asociere cu Ucraina a intrat în vigoare în anul 2017. În anul 2017, „exporturile din Ucraina către UE au crescut cu 27%, iar importurile din UE au crescut cu 22%”[15]. Pe parcursul anului 2018, comerţul a continuat să crească între cei doi parteneri.

Tot în anul 2018, UE şi Ucraina au semnat un Acord de finanţare „de până la 1 miliard de euro sub formă de împrumuturi pe termen lung şi mediu”[16]. Prin acest Acord, UE doreşte stabilizarea economică a Ucrainei. Acest ajutor va continua prioritar prin sprijinirea reformelor luate de către statul ucrainean.

UE mai finanţează un program pentru combaterea corupţiei, în valoare de „15 milioane de euro, dar şi un program de dezvoltare a sectorului privat în valoare de 110 milioane euro şi de încurajare a redresării economice a Ucrainei prin asistenţă tehnică.”[17]

Relaţiile dintre UE şi Georgia sunt extrem de strânse dar şi pozitive. Acordul de Asociere cu Georgia a intrat în vigoare în anul 2016. Uniunea este cel mai important partener economic al Georgiei „şi oferă Georgiei peste 120 de milioane de euro în fiecare an ca asistenţă”[18].

Uniunea oferă sprijin companiilor georgiene, prin „finanţare, formare şi suport către noi pieţe de export prin intermediul iniţiativei EU4Business. De asemenea, din anul 2009, mai mult de 37.000 companii au primit împrumuturi în valoare totală de peste 882 milioane euro şi au fost create  10.312 locuri de muncă”[19]. UE a sprijinit prioritar, prin aceste programe, fermierii şi agricultura.

Uniunea a depus totodată eforturi uriaşe pentru ca georgienii să aibă acces la o justiţie corectă. A ajutat guvernul georgian, care a creat o Instituţie guvernamentală specială, „care a oferit servicii gratuite la peste 90.000 de persoane şi au acordat peste 150.000 de consultaţii juridice gratuite”[20]  celor care nu aveau posibilităţi materiale.

În cazul relaţiilor dintre Belarus şi UE, s-a înregistrat un progres relativ, mai ales că Belarus participă la întâlnirile multilaterale ale Parteneriatului Estic. Relaţiile bilaterale vor fi îmbunătăţite „prin Priorităţile Parteneriatului dintre cei doi parteneri, care în prezent încă se negociază”[21].

Independenţa justiţiei, respectarea drepturilor omului, respectarea  libertăţii de exprimare dar şi a mass-mediei, vor rămâne în vizorul UE, iar Belarusia s-a angajat că va face reforme pentru ca procesul de democratizare să fie din ce în ce mai solid. De asemenea, UE sprijină „procesul de aderare a Belarusiei la  Organizaţia Mondială a Comerţului, deoarece după aderarea Belarusiei la OMC se va realiza în această țară un mediu economic mai stabil“[22]

În cazul Azerbaidjanului, relaţiile bilaterale cu UE au început în anul 1999, când a fost semnat Acordul de Asociere. În anul 2017 au fost deschise negocierile pentru semnarea unui nou acord. Priorităţile pentru ambele state au fost aprobate în anul 2018.

Azerbaidjanul este un  important partener pentru Uniunea Europeană. Acesta este extrem de important deoarece prin Azerbaidjan sunt aduse resurse energetice din Marea Caspică.

În cazul Armeniei, relaţiile cu UE se bazează pe Acordul de parteneriat cuprinzător şi consolidat, care a fost semnat în anul 2017; acesta a intrat în vigoare în anul 2018. Acordul ţine cont de problemele curente şi prevede colaborarea în domeniul energiei, mediului, transportului şi  comerţului.

UE este cel mai mare partener economic al Armeniei. Din anul 2009, UE a oferit sprijin financiar de peste „437 milioane euro companiilor armene”[23]. De asemenea, au fost create peste „900 de noi locuri de muncă”[24].

Uniunea sprijină reformele începute de Armenia pentru întărirea deomcraţiei, respectarea statului de drept, respectarea drepturilor omului, dar şi eliminarea discriminării. De asemenea, Uniunea, a mai sprijinit Armenia în lupta împotriva corupţiei, oferind acesteia asistenţă judiciară şi  economică.

În prezent, există la nivelul UE și al țărilor partenere din PE un proces de reflecție pentru reconfigurarea Instrumentului de vecinătate estică al Uniunii. Sunt numeroase propuneri de modernizare și actualizare a PE, iar numeroase dintre acestea au fost discutate chiar la Constanța, de către experți în domeniu, cu ocazia mesei rotunde organizate în noiembrie 2019 de către Asociația “Casa Mării Negre / Black Sea House”.