Capcana lui Tucidide – o idee geopolitică și un avertisment major privind riscul unui conflict sistemic
Autor: Cristian Chirca
„Capcana lui Tucidide”, un element fundamental în analizele contemporane dedicate relațiilor sino-americane, reprezintă atât o idee geopolitică de referință, cât și un avertisment major privind riscul unui conflict sistemic.
În esență, „Capcana lui Tucidide” face referire la faptul că o putere în ascensiune tinde să amenințe poziția unei puteri dominante. Lansată, dezvoltată și adaptată la relația sino-americană de politologul american Graham Allison, această idee a fost formulată cu mai bine de două milenii și jumătate în urmă de istoricul grec Tucidide: „Ascensiunea Atenei şi teama pe care aceasta a insuflat-o în Sparta a făcut războiul inevitabil”. Tucidide a făcut această remarcă în contextul războiului peloponesiac (denumirea conflictului dintre Atena și Sparta pentru supremație în lumea greacă, 431-404 î. Hr.).[1]
În baza acestei idei, într-un interval de cinci sute de ani,[2] Allison a identificat 16 cazuri în care o putere în creștere a intrat într-un raport de rivalitate cu o putere consacrată, iar în 12 cazuri rivalitatea a evoluat până la conflict.[3]
|
|
Perioada |
Puterea dominantă |
Puterea în ascensiune |
Domeniul |
Rezultatul |
|
|
Sfârșitul secolului al XV-lea |
Portugalia |
Spania |
Imperiul global și comerțul global
|
Fără război |
|
2. |
Prima jumătate a secolului al XVI-lea |
Franța |
Habsburgii |
Puterea terestră în Europa de Vest |
Război |
|
3. |
Secolele al XVI-lea și al XVII-lea |
Habsburgii |
Imperiul Otoman |
Puterea terestră în Europa Centrală și de Est, putere maritimă |
Război |
|
4. |
Prima jumătate a secolului al XVII-lea |
Suedia |
Suedia |
Puterea terestră și maritimă în nordul Europei |
Război |
|
5. |
Ultima jumătate a secolului al XVII-lea |
Republica Olandeză |
Anglia
|
Imperiu global, puterea maritimă și comerțul |
Război |
|
6. |
Sfârșitul secolului al XVII-lea, mijlocul secolului al XVIII-lea |
Franța |
Marea Britanie |
Imperiul global, puterea terestră în Europa |
Război |
|
7. |
Sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea |
Regatul Unit |
Franța |
Puterea terestră și maritimă în Europa |
Război |
|
8. |
Mijlocul secolului al XIX-lea |
Regatul Unit |
Rusia |
Imperiu global, influență în Asia Centrală și Mediterana de Vest |
Război |
|
9. |
Mijlocul secolului al XIX-lea |
Franța |
Germania |
Puterea terestră în Europa |
Război |
|
10. |
Sfârșitul secolului al XIX-lea începutul secolului XX |
China și Rusia |
Japonia |
Putere terestră |
Război |
|
11. |
Începutul secolului XX |
Regatul Unit |
Statele Unite |
Dominație economică globală, supremație în emisfera vestică |
Fără război |
|
12. |
Începutul secolului XX |
Regatul Unit cu sprijinul Franței și Rusiei |
Germania |
Puterea terestră în Europa și puterea maritimă globală |
Război |
|
13. |
Mijlocul secolului XX |
Uniunea Sovietică, Franța, Regatul Unit |
Germania |
Puterea terestră și maritimă în Europa |
Război |
|
14. |
Mijlocul secolului XX |
Statele Unite |
Japonia |
Puterea maritimă și influența în regiunea Asia-Pacific |
Război |
|
15. |
anii 1940-1980
|
Statele Unite |
Uniunea Sovietică |
Puterea globală |
Fără război |
|
16. |
1990 și prezent |
Regatul Unit și Franța |
Germania |
Influența politică în Europa |
Fără război |
Analiza evoluțiilor din tabel evidențiază că schimbarea puterii dominante s-a realizat în urma unui proces specific de tranziție a puterii într-un ciclu relativ lung, în care norma este tranziția realizată prin război, în timp ce tranziția pașnică este excepția.[4] Din perspectiva teoriei realiste, un stat care acumulează putere devine inevitabil un actor anti-status-quo, deoarece își redefinește și extinde interesele. În această logică, ascensiunea continuă a Chinei a rupt echilibrul de putere și a declanșat realinieri strategice ale marilor actori, în special SUA.
În prezent, o confruntare sino-americană prezintă un risc major de a degenera într-un conflict violent, inclusiv din cauza absenței afinității culturale și ideologice dintre cele două state[5]. Totuși, Allison nu a susținut niciodată că această „capcană” este inevitabilă și nici că depășirea ei presupune un conflict violent. În opinia sa, războiul este probabil, dar nu inevitabil. De fapt, analiza realizată de el poate fi apreciată și ca un imbold pentru depășirea acestui tipar și nu pentru acceptarea lui cu resemnare. De aceea „Capcana lui Tucidide” este atât o idee geopolitică de referință, cât și un „avertisment pentru liderii care, captivați de propriile narațiuni, își împing națiunile în pragul prăpastiei”.[6]
Relația sino-americană actuală este în curs de reconfigurare, iar „Capcana lui Tucidide” poate fi un indicator potențial al direcției pe care se va înscrie. Această ipoteză este confirmată și de faptul că, pe timpul dialogului sino-american din mai 2026, președintele Xi Jinping l-a întrebat pe președintele Donald Trump dacă cele două state „pot depăși «Capcana lui Tucidide» și dacă pot stabili o nouă paradigmă pentru relațiile dintre marile puteri”.[7]
Președintele Xi formulase răspunsul la această întrebare cu trei ani mai devreme, în octombrie 2023, pe timpul unei întâlniri la Beijing cu o delegație a Congresului SUA: „Capcana lui Tucidide nu este inevitabilă, iar Planeta Pământ este suficient de mare pentru a permite dezvoltarea și prosperitatea comună a Chinei și Statelor Unite”[8].
[1] Graham Allison, Destined for War: Can America and China Escape Thucydides’s Trap, Houghton Mifflin Harcourt, 2017, 10-11.
[2] Între sfârșitul secolului al XV-lea și al doilea deceniu al secolului al XXI-lea.
[3] Allison, 54-56, 246-248. Mai multe detalii în „Thucydides's Trap”, Harvard Kennedy School, Belfer Center, https://www.belfercenter.org/programs/thucydidess-trap.
[4] Simona Soare, Tranziția de putere, în Daniel Biró (coord.); Relațiile internaționale contemporane: teme centrale în politica mondială, (Polirom, 2013), 28.
[5] Suisheng Zhao, The dragon roars back : transformational leaders and dynamics of Chinese foreign policy, (Stanford University Press, 2023), 2.
[6] Andrew Latham, „The Thucydides Trap: Vital lessons from ancient Greece for China and the US … or a load of old claptrap?”, The Conversation, 15.04.2025, https://theconversation.com/the-thucydides-trap-vital-lessons-from-ancient-greece-for-china-and-the-us-or-a-load-of-old-claptrap-252954.
[7] Kate Selker, „President Xi Jinping invokes HKS Professor Graham Allison’s “Thucydides Trap” in summit with President Trump”, Harvard Kennedy School, Belfer Center, 15.05.2026, https://www.hks.harvard.edu/faculty-research/policy-topics/international-relations-security/president-xi-jinping-invokes-hks.
[8] „Xi meets U.S. congressional delegation”, Xinhua, 09.10.2023, https://english.news.cn/20231009/99fac91117724886948c3d856f583acb/c.html.

