Armenia: eșecul halucinogen al Moscovei
Dorin Popescu
Notă: Articolul a fost publicat initial pe platforma Centrul Politic, la linkul https://centrulpolitic.ro/articole/armenia-esecul-halucinogen-al-moscovei/
Context: În campania electorală actuală din Armenia, principalul candidat pro-rus, Samuel Karapetian, președintele formațiunii Armenia Puternică (Mer Dzevov) și candidatul acestei formațiuni la funcția de prim-ministru, l-a acuzat pe premierul Nikol Pașinian că ar fi adus din China o tonă de “ciuperci halucinogene”, pentru consum propriu. Samuel Karapetian este favoritul incontestabil al Rusiei la alegerile parlamentare de duminică, din Armenia. Declarațiile acestuia ne permit să deschidem acest articol cu o premoniție metaforică: la finalul votului de duminică, se va risipi rapid efectul halucinogen creat de ciupercile narative rusești potrivit cărora calea europeană a Armeniei, manageriată de Nikol Pașinian, ar putea suferi un accident controlat de parcurs în cabinele de vot. Metaforic, ciuperci halucinogene se consumă, de prea mult timp, în cercurile imperialiste de la Moscova.
Două victorii relevante în politica externă a Uniunii Europene cu impact regional, la Marea Neagră, se conturează în perioada imediat următoare. Se așteaptă o reconfirmare electorală a opțiunii strategice pro-europene a Armeniei la alegerile parlamentare de duminică (7 iunie), precum și o decizie a Uniunii Europene privind inițierea formală a negocierilor de aderare la Uniune a Ucrainei și Republicii Moldova, cel puțin pentru primul cluster (“Fundamentale”).
La alegerile pentru Adunarea Națională a Armeniei, de la 7 iunie a.c., sunt date analitice care anticipează și prognozează menținerea la putere a unei puteri executive pro-europene, conduse de premierul actual (și, foarte probabil, viitor) Nikol Pașinian, în urma unei foarte probabile victorii la aceste alegeri a formațiunii politice conduse de acesta, Contractul Civil. În toate sondajele credibile, partidul lui Pașinian este creditat cu prima șansă de a obține în Parlament o majoritate constituțională stabilă care să permită continuarea cursului strategic de aderare la UE a țării și de derulare a pachetului de reforme convenit cu instituțiile europene.
Și aceste alegeri vor fi prioritar geopolitice. Și aceste alegeri se vor derula sub o inimaginabilă presiune rusească.
Armenia a fost pusă de mai mult timp pe agenda de urgențe extreme a Kremlinului. O multiplă presiune rusească se exercită de câteva luni la Erevan, cu scopul de a împiedica, la aceste alegeri, o reconfirmare a opțiunii pro-europene a Armeniei. Moscova nu va mai reuși însă menținerea Armeniei în zona gri a geopoliticii, iar Kremlinul este conștient de resursele paupere pe care le are la dispoziție pentru a bloca apropierea de UE a Armeniei și pentru a o ține în continuare în sfera sa de influență. Șantajul rusesc, care a culminat recent cu declarația comună adoptată de patru șefi de stat din Uniunea Economică Eurasiatică (Federația Rusă, Belarus, Kazahstan și Republica Kârgâză) la recenta reuniune a Consiliului Superior Economic Eurasiatic (și cu declarațiile lui Vladimir Vladimirovici Putin și Alexandr Lukașenko potrivit cărora Armenia ar putea repeta scenariul și soarta Ucrainei în cazul în care insistă asupra vectorului său strategic european), nu va da roade (mai mult, recent, în stilul său medieval, Dmitri Medvedev îl amenința pe premierul armean Nikol Pașinian că “dacă nu va fi atent, va avea soarta lui Troțki”, iar propagandista Margarita Simonian, declarată indezirabilă în Armenia, declara recent că Pașinian “merge pe urmele lui Zelenski”). Visul libertății europene bate prea puternic la Erevan spre a mai putea fi deturnat de rublele sau tancurile rusești.
Arsenalul rusesc al persuasiunii și șantajului include amenințări repetate și actualizate privind închiderea pieței rusești pentru produsele din Armenia (Serviciul Federal Rus pentru Supraveghere Veterinară și Fitosanitară Rosselkhoznadzor a impus restricții temporare, începând de miercuri, asupra importurilor de fructe cu semințe, fructe uscate, flori, apă minerală, legume, pește, vin etc. din Armenia – și de origine armeană – către Rusia, precum și asupra tranzitului acestora către celelalte țări membre ale Uniunii Economice Eurasiatice), stoparea livrărilor de petrol și gaze prin denunțarea actualelor acorduri privind livrările de gaze, combustibili și diamante, măsuri restrictive pentru accesul pe piața muncii în Rusia al cetățenilor armeni, excluderea Armeniei din Uniunea Economică Eurasiatică, anularea “beneficiilor” economice pe care le-ar avea Armenia în organizațiile regionale patronate de Federația Rusă etc.
În contextul în care instrumentele rusești de presiune asupra Armeniei s-au diversificat fără precedent în ultima perioadă, riscurile privind crearea unui climat de instabilitate în perioada electorală și post-electorală, în Armenia, au crescut și ele semnificativ. Sunt îngrijorări legitime privind posibilitatea efectuării unor ingerințe din partea Moscovei în procesul electoral de duminică. Au fost sesizate multiple campanii de dezinformare pe rețelele sociale (cu implicarea prioritară a unor rețele și ferme rusești de boți), iar climatul social și politic s-a degradat foarte mult, în contextul unei campanii electorale cu teme și gesturi agresive, tari. Presa armeană a relatat pe larg că presiunile rusești ar fi instrumentalizate prin așa-numita „Direcție pentru cooperare strategică și parteneriat”, care ar coordona operațiunile de influență în Armenia. Încă din ianuarie a.c., Serviciul de Informații Externe al Armeniei avertiza cu privire la intensificarea amenințărilor hibride, care pot include operațiuni de dezinformare, atacuri cibernetice, mecanisme economice de influențare a votului etc.
Sunt numeroase aspecte tehnice și procedurale care complică alegerile de duminică: presiunea externă a Federației Ruse și posibile manipulări și ingerințe electorale ale acesteia, existența unui procent ridicat de votanți indeciși, polarizarea politică internă, interesul redus al populației față de aceste alegeri (perspectiva unei prezențe reduse la vot), exercitarea dreptului de vot al cetățenilor armeni reveniți în țară după 2023 (doar o treime din aceștia au dobândit cetățenie armeană și drept de vot) și, mai ales, posibilul turism electoral al cetățenilor armeni care locuiesc în Federația Rusă (presa armeană menționează riscul ca autoritățile ruse să sprijine deplasarea controlată a acestora în Armenia, în ziua votului – “autocarul rusesc”; se estimează la cca 100.000 de cetățeni ținta turismului electoral presupus a fi autorizat de Moscova).
Este cert că Federația Rusă își dorește menținerea Armeniei în sfera sa de influență sau, cel puțin, menținerea actualului status-quo (ambiguitate geopolitică), ce ar permite reversibilități ulterioare sub forma unor noi vasalități geopolitice. La fel de cert este că Moscova operează cu un larg spectru de instrumente de presiune și șantaj pentru atingerea acestor obiective. Totodată, instrumentele și resursele Rusiei vor rămâne fără efect. Ele nu mai sunt suficiente, de această dată, pentru a ține Armenia pe orbita rusească.
Un posibil semn al recunoașterii acestor noi realități politice l-a dat, recent, chiar președintele rus, care, de ziua de naștere a actualului și viitorului premier armean Pașinian, i-a transmis acestuia, telefonic, speranța că problemele actuale în relația bilaterală ruso-armeană pot fi discutate și soluționate (cel puțin parțial) printr-o nouă discuție tête-à-tête a acestora. Convorbirea telefonică de la 1 iunie a.c. poate fi semnul că Moscova este pe cale de a-și recunoaște eșecul strategic în Armenia, eșec care va rezulta din votul masiv al armenilor, duminică, pentru continuarea cursului european strategic al Armeniei și pentru menținerea la putere a lui Nikol Pașinian. Victoria lui Pașinian la alegerile de duminică ar putea reprezenta un nou eșec al strategiei rusești de manipulare hibridă a situației politice din țările-țintă aflate în spațiul ex-sovietic, strategie pe care o gestionează Serghei Kirienko la nivelul Administrației Prezidențiale rusești, prioritar în “vecinătatea apropiată”, prin instrumente de tehnologie politică, manipulare informațională, ingerințe electorale, mobilizare politică internă etc.
Lecția armeană de rezistență la ingerințele rusești poate fi molipsitoare, în contextul bătăliilor multiple pentru Europa pe care le dau țările și popoarele regiunii. Opțiunea europeană are, în Armenia, o vitalitate pe care nu au reușit să o distrugă nici conflictele armate din Nagorno-Karabah, nici reconfigurările teritoriale și geopolitice din regiune, nici invazia rusă pe scară largă și marile mobilizări militare desfășurate de armata rusă în Ucraina și nici șantajele economice permanente asupra Erevanului. Este, aici, în lecția armeană, aceeași poveste de vitalitate a opțiunii europene pe care românii o cunosc, o prețuiesc și o sprijină (de) la Chișinău.
Este simptomatic că, duminică, 7 iunie, armenii vor vota pentru continuarea visului european și a cursului strategic de aderare la Uniunea Europeană, iar o săptămână mai târziu Uniunea Europeană va răspunde cu deschiderea formală a negocierilor pentru Ucraina și Republica Moldova, confirmând astfel că ușa europeană rămâne larg deschisă pentru țările care doresc să pășească înăuntru și care sunt pregătite pentru reformele obligatorii ce însoțesc trecerea pragului. Mai mult, succesul vectorului european din Armenia, de duminică, va fi prefațat de o reiterare a angajamentelor de aderare pe care UE le asumă pentru țările din Balcanii de Vest; această reiterare se va produce, mâine, la Summitul UE - Balcanii de Vest de la Tivat (Muntenegru), Summit la care va participa și președintele României.
Moscova își coordonează vocile și acțiunea în organizațiile regionale în care activează, încă, Armenia. În timp ce președintele rus cere ritos Armeniei să decidă asupra aderării la UE și să părăsească Uniunea Economică Eurasiatică prin referendum, secretarul general al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă / OTSC, Taalatbek Masadykov, declară că și decizia de retragere a Armeniei din OTSC trebuie să fie luată de către “conducerea și populația Armeniei”.
Totodată, coordonarea vocilor interne este, ca de obicei, puternică, stratificată, narată în exterior sub formă hibridă, de ode și blesteme. Numeroși oficiali ruși din Ministerul de Externe se întrec în ode la adresa beneficiilor pe care le are Armenia ca parte a lumii ruse.
Blestemele, imprecațiile, șantajul sunt totuși prioritare în schema persuasivă. Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse / SVR a acuzat recent Uniunea Europeană că ar încerca să scoată din Armenia Biserica Rusă. Potrivit președintelui Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, costurile aderării Armeniei la UE vor fi foarte mari: produsele alimentare armene nu vor putea intra pe piața europeană, prețul livrărilor de gaz rusesc va crește, Moscova va iniția schimbări privind intrarea și șederea cetățenilor armeni pe teritoriul Federației Ruse, iar produsele armene nu se vor mai regăsi pe piețele rusești. Într-un amplu interviu recent pentru presa rusă, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Serghei Șoigu, a declarat că autoritățile armene nu doresc un referendum pe tema aderării la UE întrucât o eventuală respingere a vectorului european de către populație ar genera probleme insurmontabile în relația liderilor de la Erevan cu “sponsorii” lor europeni. Potrivit acestuia, apropierea Armeniei de UE ar duce la o gravă criză economică, întrucât întreaga economie armeană este conectată cu cea a Rusiei, iar fluxurile financiare europene vor fi modeste și insuficiente; pierderile Armeniei din reducerea turismului din Rusia se vor ridica la cca 1,5 miliarde dolari; doar din pierderea pieței rusești pentru producția agricolă (96% din producția agricolă armeană este importată de Rusia), Armenia ar pierde anual cca 700 milioane dolari și zeci de mii de locuri de muncă; concluzia oficialului rus – Rusia nu va finanța ieșirea Armeniei din această criză.
Încă de la întâlnirea dintre președintele Putin și premierul Pașinian, de la 1 aprilie a.c., a devenit evidentă coliziunea directă dintre aspirația europeană a Armeniei și planurile strategice ale Rusiei de menținere a Armeniei în orbita sa geopolitică. Președintele rus a evidențiat în public, cu acea ocazie, că integrarea Armeniei în UE este incompatibilă cu statutul acesteia de membru al Uniunii Economice Eurasiatice și a amenințat cu eliminarea prețurilor preferențiale la gaz și a tuturor privilegiilor și beneficiilor de care Armenia s-ar bucura în calitate de membru al Uniunii Economice Eurasiatice. Potrivit lui Putin, pierderea pieței ruse de către Armenia ca posibilă viitoare țară membră UE ar diminua cu cca 14% PIB-ul Armeniei, iar cetățenii armeni nu vor mai beneficia de privilegii (proceduri simplificate) la intrarea și șederea în Rusia sau la accesarea pieței muncii.
După 2023 (încheierea războiului din Nagorno-Karabah în condiții grele pentru Armenia), percepția potrivit căreia Federația Rusă ar putea rămâne singurul garant al securității Armeniei s-a deteriorat grav și ireversibil. Recentele evoluții în relațiile bilaterale ale Armeniei cu Statele Unite ale Americii (medierea SUA în soluționarea păcii cu Azerbaidjanul și lansarea proiectului TRIPP / Ruta Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională) conturează diminuări strategice ale rolului Moscovei în arhitectura de securitate a Caucazului de Sud. Menținerea la putere a premierului Pașinian va consolida actualul trend al pierderii masive de influență rusă în Caucazul de Sud și al unor redistribuiri de roluri în domeniu, cel mai probabil, între UE, SUA, Turcia și Federația Rusă. În aceste condiții, baza militară rusească 102 de la Gyumri ar putea deveni treptat un instrument insuficient pentru menținerea capacității Moscovei de a influența deciziile strategice ale Armeniei.
Vectorul occidental al Armeniei a sporit constant în relevanță în ultimele luni. Vicepreședintele american J.D. Vance și secretarul de stat Marco Rubio au vizitat Erevanul în februarie și, respectiv, mai a.c. Potrivit celor mai recente delerații ale secretarului de stat american, “Rusia vrea ca Pașinian să piardă alegerile din cauza apropierii legăturilor SUA-Armenia”. Washingtonul percepe Armenia ca pe un actor regional relevant în planul conectivității.
Notă: Armenia și SUA au parafat/semnat mai multe documente strategice în marja vizitei la Erevan a lui Marco Rubio (mai 2026), printre care Acordul-cadru între Republica Armenia și Statele Unite ale Americii privind cooperarea strategică pentru Ruta Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională / TRIPP (https://www.mfa.am/en/press-releases/2026/05/26/TRIPP_Framework/13971) și Carta privind parteneriatul strategic cuprinzător între cele două țări (https://www.mfa.am/en/press-releases/2026/05/26/Armenia_USA/13973). Parteneriatul Strategic armeano-american are la bază patru sectoare esențiale: cooperarea economică; securitatea și apărarea; consolidarea democrației, a justiției și a incluziunii; intensificarea schimburilor interpersonale.
Cu Uniunea Europeană, dinamica relațiilor este încă și mai spectaculoasă. Recent, Erevanul a găzduit Summitul Comunității Politice Europene (la care și România a fost reprezentată la vârf), precum și primul Summit bilateral UE-Armenia, iar Uniunea Europeană a recunoscut și confirmat recent aspirația europeană a Armeniei (a se vedea în acest sens Declarația comună UE-Armenia, adoptată în urma primului Summit UE-Armenia, de la Erevan, mai 2026). În procesul de apropiere de UE a Armeniei, există un spațiu generos de acțiune reciprocă, în domeniile identificate ca fiind prioritare. Entuziasmul populației armerne față de UE trebuie alimentat periodic și prin decizii politice ale Uniunii cu rol de potențare a acestui entuziasm (d.e. liberalizarea vizelor, ca etapă de parcurs pentru un viitor regim de călătorii fără viză în UE).
Notă: Prioritățile relației UE-Armenia sunt statuate în Acordul cuprinzător și aprofundat de parteneriat UE-Armenia (CEPA) și în Agenda strategică pentru parteneriatul UE-Armenia. Potrivit UE, încă din 2021, Armenia s-a angajat să urmeze o agendă de reforme cuprinzătoare bazată pe democrație, transparență și stat de drept – în special, lupta împotriva corupției, reformarea sistemului judiciar și sporirea responsabilității acestuia față de cetățeni, precum și asigurarea oportunităților economice, de angajare și sociale egale pentru toți. Noua agendă strategică, adoptată în decembrie 2025, a stabilit priorități comune mai ambițioase pentru cooperare în toate domeniile, în special privind dezvoltarea economică, securitatea și reziliența
Cursul european al Armeniei se consolidează treptat și ireversibil. Recent, Armenia a semnat cu Lituania o Declarație comună privind parteneriatul strategic, care include și cooperarea în domeniul combaterii războiului hibrid.
Mai mult, premierul armean a declinat invitația de a participa la reuniunea Consiliului Economic Euroasiatic Superior de la Astana (mai a.c.), ocazie cu care membrii Uniunii Economice Eurasiatice au înțeles și mai mult prioritizările strategice reale actuale ale Armeniei.
Aceste evoluții confirmă că, și în continuare, Caucazul de Sud rămâne un spațiu de competiție directă între Federația Rusă și Occident (UE și SUA).
Așteptata victorie a lui Nikol Pașinian la alegerile de duminică nu se bazează doar pe un mental colectiv sedus de beneficiile aderării la UE. Guvernul acestuia are o largă susținere populară în Armenia. Potrivit celor mai recente sondaje, circa 44% din populație apreciază că țara se îndreaptă într-o direcție bună (cca 31% se opun acestei evaluări), iar cca 49% sprijină politicile actualului guvern (în timp ce 33% le dezaprobă); susținerea lui Pașinian evidențiază progrese în numeroase domenii, precum dezvoltarea economică, securitatea, politica externă (inclusiv poziția față de războiul din Orientul Mijlociu) și, mai ales, recalibrarea politică și securitară internă după eșecul din Nagorno-Karabah.
Sondajele actuale prefigurează un Parlament în care vor intra Partidul Contractul Civil (lider Nikol Pașinian), formațiunea pro-rusă Armenia Puternică (lider Samuel Karapetian) – de pe locul al doilea și, după caz, Alianța Armenia (care, chiar dacă nu va atinge pragul electoral minim specific unei alianțe politice, ar putea intra automat în Parlament prin simpla sa poziționare pe locul trei, întrucât Constituția Armeniei stipulează un minimum de trei facțiuni care să intre în Parlament) sau Partidul Armenia Prosperă (dacă va reuși să atingă pragul electoral; în acest caz, ar putea deveni al treilea partid parlamentar, după Contractul Civil și Armenia Puternică).
Pentru alegerile de duminică, se așteaptă o dispersie a votului care ar favoriza formațiunile politice relevante (prioritar, Contractul Civil), însă ar putea crea și unele probleme în perioada post-electorală. Deși partidul Contractul Civil se bucură de un avantaj larg față de partidele de opoziție, există posibilitatea ca acesta să nu reușească să obțină majoritatea necesară pentru a forma singur noul guvern; cu atât mai dificil pare obiectivul de a putea forma o majoritate constituțională (două treimi). Formațiunea pro-rusă Armenia Puternică (lider Samuel Karapetian) va rămâne, cel mai probabil, în opoziție după alegerile de duminică.
În scenariul cel mai probabil, partidul Contractul Civil al lui Nikol Pașinian va putea obține majoritatea necesară în Parlament pentru a putea guverna singur, iar Nikol Pașinian va primi mandatul formării unui nou guvern. În scenariul alternativ, acesta ar fi nevoit să caute sprijin politic complementar în Parlament – sub nici o formă acesta nu va fi căutat la Armenia Puternică. Sunt perspective solide pentru menținerea unei structuri executive de tip monocolor (Nikol Pașinian – Contractul Civil); sistemul politico-electoral armean este construit astfel încât, prin diferite instrumente politico-electorale (d.e. clauza majorității stabile), să minimizeze incertitudinea prelungită a coalițiilor și să faciliteze un guvern monocolor.
În perioada post-electorală, o sarcină prioritară internă a guvernului de la Erevan o reprezintă evitarea polarizării politice și sociale interne, simultan cu derularea reformelor necesare pentru apropierea de UE. O temă mai veche, sensibilă, s-a acutizat în perioada campaniei electorale: conflictul dintre autorități și Biserică; guvernul acuză conducerea Bisericii Apostolice Armene de corupție, implicare în politică, încălcarea jurămintelor bisericești și promovarea intereselor rusești; premierul Pașinian a anunțat, în acest sens, o viitoare reformă a Bisericii. Prioritățile perioadei post-electorale vizează, într-un cadru mai larg, adoptarea unei noi constituții, aprofundarea procesului de pace cu Azerbaidjan, asigurarea securității naționale prin procese strategice de conectivitate (d.e. TRIPP) și aderarea la UE ca obiectiv strategic.
Notă: Potrivit Programului electoral al formațiunii Contractul Civil, dezvoltarea ulterioară a relațiilor cu Georgia, Iranul, Turcia și Azerbaidjanul este de mare importanță, în timp ce relațiile cu Federația Rusă sunt în curs de transformare constructivă. În același timp, Armenia va continua reformele pentru a îndeplini criteriile de aderare la Uniunea Europeană, menținând în același timp calitatea de membru al Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) atâta timp cât acest statut rămâne compatibil cu aspirația europeană.
Duminică, 7 iunie, Armenia se va îndepărta și mai mult de relicvele și fantomele trecutului, de lumea rusă din narațiunile halucinogene ale Kremlinului. Votul va consemna o opțiune majoritară pentru continuarea și accelerarea apropierii Armeniei de Uniunea Europeană. Apropierea strategică de UE, relațiile privilegiate cu Statele Unite și bunele relații cu țările vecine vor reprezenta viitorul puzzle strategic al Armeniei, care va potența suveranitatea Armeniei și rolurile sale în creștere în noua arhitectură de securitate regională.
