Lumea post-coronavirus, privire din Rusia
Potrivit experților ruși, pandemia COVID-19 nu a “slăbit” relațiile de confruntare dintre actorii globali, ci a devenit unul dintre teatrele de manifestare a acestor relații.
Dmitri Suslov, expert rus, director-adjunct al Centrului pentru cercetări europene și internaționale, expert al Clubului de dezbateri internaționale „Valdai”, a publicat recent, în presa rusească, o amplă analiză pe tema posibilelor efecte în plan geopolitic ale pandemiei COVID-19.
Întrucât, în mediile românești, sunt extrem de puțin cunoscute analizele experților ruși, prezentăm în continuare liniile generale și principalele evaluări ale analizei acestuia, pentru a le suprapune și compara cu datele de analiză ale experților din România:
Epidemia COVID-19 nu va modifica principalele tendințe de evoluție a domeniului relațiilor internaționale, ci, dimpotrivă, va reprezenta un catalizator puternic al acestora.
Se vor consolida relația concurențială dintre marile puteri și competiția acestora pentru putere și control la nivel global.
Rivalitatea marilor puteri și lupta acestora pentru leadership global se vor intensifica simultan cu creșterea de facto a nevoii de cooperare între acestea împotriva provocărilor și amenințărilor globale.
Pe de o parte, se va accelera deconstrucția modelului anterior al ordinii globale, se vor agrava conflictele și contradicțiile apărute în perioada anterioară epidemiei, iar haosul general se va intensifica. Rezultatele luptei împotriva coronavirusului în diferite țări, comportamentul lor în timpul pandemiei, precum și criza economică globală provocată de aceasta, vor accelera brusc, pe de altă parte, redistribuirea generală a puterii în lume și, ca urmare, se va intensifica lupta pentru putere și control la nivel global.
Atractivitatea și influența SUA la nivel global se vor reduce, simultan cu o consolidare a rolului Chinei la nivel global. Se va intensifica astfel în mod vizibil lupta pentru diminuarea rolului de superputere al SUA, mai ales prin confruntări sistemice cu China și Rusia. În această perioadă, Washingtonul nu numai că a păstrat, fără excepție, toate instrumentele anterioare de presiune asupra acestor țări (sancțiuni, războaie comerciale, război informațional, descurajare politică, “șantaj” cu o nouă cursă a armamentelor etc.), dar a și transformat tema coronavirusului într-un “element cheie al războiului informațional împotriva acestora”, precum și într-un “instrument politic de luptă cu acestea pe teritoriul unor țări terțe”.
Pandemia a accelerat brusc procesul de formare a două centre de putere la nivel global (proces care începuse anterior crizei coronavirului) - SUA și China. Rivalitatea dintre acestea a devenit și mai mult o expresie a luptei lor pentru leadership global. Înainte de coronavirus, se vorbea despre perspectiva unei „noi bipolarități” (SUA vs China) strict în legătură cu platformele tehnologice, cu economia și, pe termen lung, în sfera militară. În momentul de față China pare a viza în mod direct, în premieră, pretenții pentru leadership global de jure și de facto, vorbind deja în mod deschis despre faptul că dorește să ofere un exemplu politic “întregii lumi”.
Pandemia a provocat totodată o nouă ideologizare a relațiilor internaționale. SUA ar încerca să prezinte concurența cu China și Rusia ca pe un nou act al „luptei pentru libertate”. Nu numai Washingtonul, ci și Beijingul, prezintă totodată lupta împotriva pandemiei ca pe o dovadă a beneficiilor modelelor lor socio-economice și politice, pentru a promova aceste modele ulterior la nivel mondial. Rusia nu participă încă la această competiție de idei.
Criza economică profundă provocată de epidemie (a cărei amplitudine o va depăși pe cea a crizei din 2008-2009) va agrava multe contradicții politice și va accelera redistribuirea puterii la nivel global. Criza din 2008-2009 a stopat dominația globală a Occidentului și a făcut ca lumea mondială multipolară să devină realitate. Modificările viitoare vor fi și mai mari.
Noile tendințe economice vor consolida din nou greutatea relativă a Chinei și Statelor Unite ca principali poli ai economiei mondiale. Forța Uniunii Europene (care până de curând era văzută ca fiind un „gigant economic”) va slăbi. Criza economică din Italia și din țările din sudul Europei în ansamblu va fi atât de profundă încât supraviețuirea zonei euro, în forma sa actuală, pare puțin probabilă. Această conjunctură va agrava confruntarea dintre SUA și China și va transforma Europa într-o altă platformă pentru noua lor concurență globală.
Degradarea mediului și schimbărilor climatice va deveni o prioritate atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru cele în curs de dezvoltare.
Pandemia va consolida importanța statelor și a suveranității naționale. A devenit clar că nimeni, în afara statelor propriu-zise, nu este în măsură să ofere cetățenilor bunuri publice și nu este responsabil pentru viața și bunăstarea lor. În țările cele mai afectate de epidemii, va avea loc o creștere accentuată a sentimentului patriotic. În mod substanțial, lupta împotriva epidemiei se desfășoară în prezent la nivel national / statal. Acest lucru va avea urmări directe: se vor intensifica respingerea dominanței externe / suprastatale și interesul pentru promovarea și implementarea de politici interne, externe și de apărare independente/propria, de nivel național.
În pofida formelor actuale de egoism național manifestate în prima etapă a luptei împotriva coronavirusului, pe termen mediu, cererea de cooperare multilaterală nelimitată, într-o abordare tip “bloc”, inclusiv în lupta împotriva amenințărilor globale, va crește. Tot mai mulți jucători globali vor rezista încercărilor americane de a-i conduce în patul procustian al unei noi confruntări globale: o „lume liberă” împotriva „revizionistilor autoritari”.
Aceste tendințe pot reprezenta atât o provocare, cât și o oportunitate pentru Rusia. Există șansa, pentru aceasta, de a deveni unul dintre autorii și liderii noii ordini mondiale, dar în același timp există și amenințarea marginalizării ei. Pentru a profita de șansă și a elimina amenințarea menționată, este necesară reînnoirea bazei ideologice a politicii externe a Rusiei, a profilului politicii ei externe, a locului și rolului ei în lume.
Rusia trebuie să răspundă astfel următoarelor întrebări esențiale: Ce rol va juca Rusia într-o lume în care, pe de o parte, se formează două superputeri, dar, pe de altă parte, un număr tot mai mare de țări nu vor mai dori să intre în blocuri rigide de control și putere? Cum se va manifesta noul rol al acestor țări, de ce ar trebui să fie interesate acestea de o Rusie puternică? Cum poate Rusia să slăbească nivelul de ostilitate a SUA față de China și față de Rusia, cum poate reduce riscul ca această confruntare să escaladeze într-o ciocnire militară și într-o nouă cursă a armamentelor? Poate Rusia să contribuie la lupta împotriva epidemiilor și degradării mediului?
Dacă Rusia nu va răspunde la aceste întrebări, nu își va ajusta în consecință prioritățile sale de politică externă și va continua să se situeze în afara subiectelor geopolitice de mai sus (a căror relevanță a sporit în contextul pandemiei și se va intensifica și în perioada următoare), riscă să piardă rapid succesele realizate în politica sa externă în ultimii ani și să rateze șansa de a deveni unul dintre liderii ordinii mondiale viitoare.
