Balcanii de Vest – vești bune și probleme

Alexandru-Marian Crenganiș

La 30 martie a.c., steagul Macedoniei de Nord a fost arborat pentru prima dată în fața sediului NATO de la Bruxelles. Fosta republică iugoslavă a așteptat acest moment de peste un deceniu.

Dacă nu ar fi primit un vot negativ din partea Greciei din cauza cunoscutelor dispute diplomatice, Macedonia de Nord ar fi aderat la Alianța Nord Atlantică împreună cu Albania și Croația, în anul 2009. După semnarea unui acord cu Atena, care prevedea schimbarea numelui țării în Macedonia de Nord, Skopie a făcut progrese semnificative în eforturile sale de aderare la instituțiile occidentale.

La 24 martie a.c., miniștrii de externe ai UE au convenit să dea undă verde începerii discuțiilor de aderare a Macedoniei de Nord şi Albaniei la UE. Decizia a fost adoptată la cinci luni după ce președintele francez Emmanuel Macron a respins un vot similar anterior în Consiliu pentru începerea negocierilor cu cele două țări.

Într-un moment în care pandemiile, populismul și renașterea autoritarismului au bulversat afacerile internaționale, Balcanii de Vest își respectă politica obișnuită. Integrarea europeană este încă la fel de populară ca și în perioada de extindere a UE din anii 2000.

Țările vulnerabile de la periferia Europei, cum ar fi Macedonia de Nord și Muntenegru, care au devenit parte a NATO în anul 2020 respectiv 2017, continuă să aprecieze garanția de securitate extinsă asigurată prin Pactul nord-atlantic. Calitatea de membru al NATO cimentează statalitatea contestată istoric a Macedoniei de Nord și este văzută pozitiv de toate comunitățile etnice din țară, la fel și aderarea la UE.  În Muntenegru, NATO rămâne controversată, însă aceeași logică este valabilă. Statutul de membru garantează independența și asigură granițele.

Serbia, cea mai mare și fără îndoială cea mai importantă țară provenită din fosta Iugoslavie, invidiază Occidentul și este ostilă Alianței Nord-Atlantice. Cu toate acestea, sondajele arată că majoritatea populației sprijină potențiala aderare la UE. Cetățenii sârbi preferă Europa (ca loc de trai și de muncă, de studiu sau de afaceri) Rusiei sau Chinei.

Pe de altă parte, în ciuda acestor evoluții pozitive recente și a aprobării continue în Balcanii de Vest a opțiunii de integrare euro-atlantică, există, de asemenea, și serioase motive de îngrijorare. Relația dintre regiune și cluburile internaționale exclusive în jurul cărora gravitează statele din Balcani este din ce în ce mai tensionată. UE este preocupată acum maximal de temele privind consolidarea internă. După Brexit, prioritatea o reprezintă consolidarea rezilienței în cadrul instituțiilor existente. Diferiți lideri europeni precum Emmanuel Macron susțin aprofundarea zonei euro. Regresele autoritare din Ungaria și Polonia, precum și insurgențele populiste din Europa de Vest, limitează și mai mult entuziasmul pentru expansiune. Prin urmare, UE nu este prea dornică să grăbească extinderea sa în Balcani.

Și NATO se confruntă cu probleme. Americanii și europenii sunt divizați de dispute comerciale, iar președintele Statelor Unite, Donald Trump, le reproşează aliaţilor că au profitat în mod incorect de SUA. Decizia Casei Albe de a închide granițele SUA pentru europeni în primele etape ale crizei coronavirus, fără avertisment prealabil, a accelerat ruptura.

În plus, țările europene sunt în favoarea unei abordări mai nuanțate față de China și sunt sceptice față de atitudinea ostilă a Washingtonului față de Beijing. Retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul este, de asemenea, un punct de divergență între SUA și marile capitale europene. Tensiunile subminează în mod inevitabil eficiența și coeziunea NATO.

În Balcanii de Vest, instituțiile occidentale au devenit de asemenea parte a statu-quo-ului. Autoritățile locale declară că fac eforturi sistemice pentru promovarea democrației, transparenței și statului de drept, însă nu pot opri capturarea statelor lor de către oligarhice locale.

Serbia, care este un lider pe calea aderării la UE, a fost retrogradată de la «liberă» la «parțial liberă» de către organizația neguvernamentală Freedom House în anul 2019. Muntenegru, cealaltă: «vedetă» a integrării, nu a văzut niciodată un transfer de putere către opoziție. Balcanii de Vest par astfel că adoptă modelul Ungariei şi nu al statelor din nord-vestul Europei.

Provocarea Balcanilor de Vest este bine înțeleasă la Bruxelles. UE a făcut presiuni uriașe pentru reforme judiciare în Macedonia de Nord și Albania. La insistențele lui Macron, Comisia Europeană a elaborat o nouă metodologie de extindere, care permite un control mai riguros al țărilor candidate. Dar schimbările profunde, cerute de UE, sunt dificile și adesea se confruntă cu o opoziție dură din partea grupărilor locale interesate de menținerea actualului status-quo.

Puterile occidentale au început, de asemenea, să urmeze politici divergente în regiune. Divergența politicilor UE și SUA s-a manifestat recent în Kosovo. Spre disperarea europenilor, coaliția de guvernare de la Priştina s-a destrămat la 26 martie a.c. Acest lucru s-a întâmplat după ce administrația Trump s-a aliat cu președintele Hashim Thaci împotriva premierului Albin Kurti.

În prezent, pe lângă ţările occidentale, China este din ce în ce mai prezentă în zonă. Acest lucru se datorează pandemiei coronavirusului. Președintele sârb Alexandr Vucic a lăudat Beijingul pentru ajutorul medical chinez transmis în regiune şi a criticat extrem de dur Uniunea Europeană.

Ca de obicei, vocile pro-guvernamentale au amplificat mesajul pro-Beijing. Panourile publicitare care îi mulțumesc "fratelui Xi" au apărut la Belgrad, plătite de un tabloid prietenos cu Vucic. În timp ce China și Rusia nu se află în apropierea UE în ceea ce privește comerțul, investițiile și asistența financiară pentru regiune, acestea marchează “puncte ieftine” - toate cu ajutorul politicienilor balcanici care exploatează astfel de parteneriate de politică externă în beneficiul lor.

Dar cel mai mare risc cu care se confruntă Balcanii de Vest nu este generat de politica statelor din regiune, ci de economie. Perturbarea cauzată de COVID-19 amenință să arunce zona euro într-o recesiune profundă. Efectele viitoarei recesiuni se vor resimți acut în regiune, care este deja strâns legată de piața UE.

Institutul pentru Studii Economice Internaționale din Viena prognozează că Balcanii și Europa Centrală se îndreaptă spre cel mai prost an de la criza financiară din 2008-2009. Redresarea regiunii în anii 2010 a fost lentă, dureroasă și incompletă. Șocul a exacerbat tendințele negative, de la regrese autoritare la exodul creierelor. Noua criză economică post-coronavirus va avea efecte încă și mai dure în Balcanii de Vest.