Coronavirusul în regiunea Cernăuți

Coronavirusul în regiunea Cernăuți

Marin Gherman

 

 

În cadrul unui interviu acordat recent postului de radio “Europa Liberă – Moldova”, jurnalistul Marin Gherman, directorul Centrului Media BucPress, descrie situația actuală din regiunea Cernăuți în perioada pandemiei Covid-19; cunoașterea acesteia este importantă pentru România (prioritar) din perspectiva comunității românești substanțiale din regiune și a vecinătății regiunii Cernăuți cu județul Suceava, cel mai afectat județ din România de criza noului coronavirus.

Principalele evaluări ale lui Marin Gherman:

 

Regiunea Cernăuţi este regiunea cu cel mai mare număr de îmbolnăviri din Ucraina (la 17 aprilie, la ora 09.00, în regiune statisticile oficiale consemnau 759 cazuri de contaminări, 705 în Kiev, 427 în regiunea Ivano-Frankivsk etc; în ultimele 24 de ore au fost identificate 96 de cazuri noi). Din acest motiv, regiunea a fost izolată din punct de vedere al infrastructurii de celelalte regiuni ale Ucrainei; nu se permite intrarea sau ieșirea din regiune, cu excepția traficului de pasageri și tranzitului regiuni. Principalele cauze ale impactului crizei în regiune pot fi generate de apropierea regiunii de căile de transport internaționale și de frontiera cu Uniunea Europeană (regiunea Cernăuți este un important punct de transport și de legături dintre Uniunea Europeană și celelalte regiuni ucrainene).

Sunt cifre mari, de asemenea, ale infectărillor și deceselor în regiunea Kiev, în orașul Kiev, în alte părți, însă, statistic, regiunea este cea mai afectată. Sunt cazuri destul de complicate și în celelalte regiuni vestice ucrainene, cum ar fi Lvov, Cernopol sau Ivano-Frankovsk. Recent, guvernatorii din cele trei regiuni vest-ucrainene s-au adresat către președinte să înăsprească măsurile de combatere a COVID-19 pentru a nu permite răspândirea în continuare a acestei infecții.

În regiunea Cernăuți a fost declarată situație de urgență; a nu se confunda cu starea de urgență: în legislația ucraineană există o diferență majoră între cele două stări juridice și din punct de vedere politic și din punct de vedere epidemiologic. Situația de urgență nu prevede atât de multe îngrădiri ale libertăților personale și individuale ale cetățenilor, însă autoritățile au mâna liberă să reglementeze o serie de activități economice fără să stopeze circulația banilor, domeniul financiar etc.; o serie de activități economice nu sunt blocate, iar situația permite localizarea unei probleme în cadrul unei regiuni, entități și așa mai departe.

Regiunea Cernăuți a fost izolată din punct de vedere al infrastructurii de celelalte regiuni ale Ucrainei; nu se permite intrarea sau ieșirea din regiunea Cernăuți, cu excepția traficului de pasageri și transporturilor care țin de tranzitarea regiunii: cei care vin, de exemplu, din vama Siret-Porubna și se îndreaptă spre Kiev nu au dreptul să rămână în zona Cernăuți, ci doar să tranziteze această regiune. În orașul Cernăuți au fost introduse regimul de port obligatoriu al măștilor, regimul de supraveghere a populației prin organele de poliție, măsura de observare a celor care intră în țară timp de 14 zile etc. Mai mult decât atât, Ministerul digitalizării al Ucrainei a propus ca la intrarea în Ucraina fiecare cetățean să-și instaleze, dacă medicii constată ca fiind necesar, o aplicație mobilă specială pentru ca persoana respectivă să fie urmărită prin fotografii și prin geolocalizare, prin metode moderne, în fiecare moment.

Orașul Cernăuți a rămas fără transport public; tot transportul a fost oprit. Lucrează doar organizațiile care asigură funcționarea normală a acestui oraș din punct de vedere al infrastructurii, medicinei, poliției, serviciilor de pompieri și așa mai departe.

Sistemul medical din Cernăuți și din Ucraina se aseamănă întrucâtva cu cel din Republica Moldova – ambele sisteme au moștenit o sumedenie de modele, structuri și moduri de acțiune din perioada Uniunii Sovietice. Nu pot spune că în Cernăuți sistemul este pregătit de această criză.

În Ucraina au fost inițiate o serie de reforme generate de criza noului coronavirus. Chiar în momentul acesta al pandemiei COVID-19, instituțiile medicale din orașul Cernăuți se aflau în miezul unei mari reforme în curs de derulare a sistemului medical din Ucraina; de la 1 aprilie a.c. trebuia să aibă loc o reducere masivă a personalului medical din orașul Cernăuți, din regiunea Cernăuți și din Ucraina, faza a doua a reformei medicale menționate. COVID-19 a oprit cea de a doua fază a reformei în orașul Cernăuți, pentru că guvernul a înțeles că acum nu este momentul oportun pentru a reduce din personalul și angajații din sistemul medical – în acest context, s-a amânat această reformă.

Probleme sunt ca și în România, ca și în Republica Moldova – de genul protecției personalului medical, măști insuficiente în prima fază și slaba reacționare a autorităților față de această criză; mașinăria aceasta birocratică prea greu s-a trezit, prea greu a început să reacționeze din punct de vedere administrativ, legislativ chiar; aici problemele noastre moștenite de decenii au ieșit la suprafață.

De asemenea, se înregistrează cazuri – destul de multe – de îmbolnăvire a personalului medical. Iar în orașul Cernăuți a fost numită o instituție medicală, Spitalul orășenesc numărul 1, care a primit statut de “spital COVID-19” și a fost numit, de asemenea, un spital de rezervă din suburbia orașului Cernăuți ca spital de suport. Am analizat noi, jurnaliștii din Cernăuți și ni se pare că numărul și capacitatea acestor instituții medicale par a fi prea mici, dacă ne așteptăm la cifrele estimate de cercetători privind dinamica estimată a îmbolnăvirilor pentru sfârșitul lunii aprilie a.c. Nu au fost vehiculate cifre, s-a spus doar că imediat după sărbătorile pascale urmează apogeul, vârful epidemiologic al crizei Covid-19.

Autoritățile ucrainene au reacționat greoi la această criză. Pe de o parte avem de a face cu o provocare de sorginte medicală; pe de altă parte, vorbim despre o economie care nu se află într-o stare dintre cele mai bune –  președintele a tot discutat la TV și radio despre un posibil faliment național al Ucrainei și despre necesitatea de a colabora cu FMI. Și se leagă aici mai multe probleme: necesitatea de a reacționa cât mai drastic, cât mai dur, cât mai aspru față de o provocare epidemiologică, dar și păstrarea echilibrului economic pentru a continua colaborarea cu FMI. Aceasta este cheia discuțiilor în presa ucraineană.

Aș vrea să spun totodată că nu a existat în Ucraina, până în momentul de față, un plan, o strategie de reacționare la asemenea provocări. Toate aceste strategii au fost moștenite încă din perioada sovietică, sunt învechite, experții în securitate au tot avertizat, mai ales în cadrul consultărilor cu experții din blocul NATO, din celelalte instituții de expertiză, că ar trebui să fie elaborate asemenea strategii. Nu au fost, nu există încă astfel de strategii, iar acțiunile par a fi cumva situative, sporadice, necugetate. De exemplu, în orașul Kiev și în Cernăuți a fost blocat transportul rutier o perioadă, nimic nu circula, în același timp persoanele erau nevoite să ajungă la serviciu, angajatorii strigau că „nu putem să blocăm activitățile economice” și erau nevoite persoanele să stea în drum, să caute mașini ocazionale, serviciile de taxi s-au scumpit foarte mult etc.

Din păcate, nu toată lumea conștientizează riscurile care pot fi provocate de acest COVID-19, multă lume are o atitudine așa, cumva de parcă este o poveste media sau un fake-news. Și la celălalt pol se află cei care consideră că este o pandemie globală, că este ceva strașnic, adică o panică extraordinară. Nu avem o poziție de mijloc.

Constatăm și în regiunea Cernăuți o înflorire atipică a teoriei conspirației în spațiul informațional, aceste teorii asemănătoare fenomenului de discurs mediatic care indică, pe de o parte, faptul că sunt rodul fabulației, muncii, eforturilor comune ale unei întregi echipe de promovare și diseminare a știrilor false și a fake-news-urilor. Aceste teorii sunt răspândite în regiunea Cernăuți mai ales prin rețelele de socializare, inclusiv Facebook – d.e. teorii care spun că acest coronavirus este o armă îndreptată împotriva acestor state, să le înrobească și așa mai departe. Ce-i drept, nu toate aceste teorii indică în mod neapărat Statele Unite ale Americii ca „răul absolut”, sunt și alte teorii, cum că China, cum că Rusia s-ar afla în spatele acestei crize etc… Se explică, în fond, din punct de vedere sociologic – în vreme de astfel de crize și de panici oamenii își caută o explicație cât mai simplă posibil.

Foarte mult depinde de încrederea populației în autoritățile locale, în autoritățile naționale...

Se cunosc, de asemenea, inițiativele NATO, inițiativele grupurilor de experți care au încercat să dezmintă o serie de știri false pe marginea coronavirusului; sperăm foarte mult că aceste initiative vor avea efecte. Iar aici revin la o discuție mai veche: foarte mult depinde de încrederea populației în autoritățile locale, în autoritățile naționale. Dacă se va pierde această încredere în informațiile care vin de la autorități privind cazurile de îmbolnăviri, privind respectarea unor reguli, atunci aceste teorii ale conspirației riscă să se transforme, din punctul meu de vedere, în mari probleme la capitolul securității, pentru că va fi ruptă legătura între cetățeni și cei care trebuie să aibă grijă de securitatea și de sănătatea noastră.

În Ucraina, în primul rând, s-a mizat până acum pe resursele proprii în ceea ce privește producția măștilor sau a altor echipamente netehnologice esențiale. Știu de exemplu din cazuri concrete cum unele mici întreprinderi din regiunea Cernăuți (din ținutul Herța în special), până a fi declarată situația de urgență în regiunea Cernăuți, s-au reprofilat la îndemnul autorităților în direcția confecționării măștilor.

Dacă vorbim de asistență și ajutoare, s-a mizat în Ucraina și în regiunea Cernăuți până acum pe asistența care vine din Uniunea Europeană, care vine din alte state neeuropene, cum ar fi Arabia Saudită, Coreea. Desigur, nu se vorbește deloc despre orice colaborare sau asistență sau negociere cu Federația Rusă, care este recunoscută la nivelul legislației ucrainene ca stat-agresor.

A fost, în ultimele zile, popularizată, răspândită, promovată și știrea despre ajutorul care vine de la Uniunea Europeană pentru statele Parteneriatului Estic pentru susținerea țărilor care se confruntă cu pandemia COVID-19. De asemenea, un apel de proiecte privind modernizarea sferei medicale și informării populației din partea Inițiativei Central-Europene cu o serie de granturi. La fel, a fost această informație destul de răspândită în Ucraina.

Problema, ca și în altă parte, constă în faptul că nu se știe cine va beneficia de aceste ajutoare, care este mecanismul implementării proiectelor, în ce mod vor beneficia oamenii simpli de toate aceste cifre mari și frumoase pe care le discutăm aici. Mecanismul și controlul societăților civile, mai ales acum, în contextul pandemiei, pare a fi, totuși, unul minuscul. Și aici vorbim de fragilitățile sistemelor democratice care au fost instalate în aceste state.

Comunitatea românească din Cernăuți este puternic afectată de COVID-19, dacă vorbim geografic. Practic în toate raioanele unde locuiesc etnici români sunt cazuri de COVID-19. Nu pot spune că lumea este absolut panicată în aceste zone, oamenii se pregătesc de sărbătorile pascale, nu prea conștientizează cum vor decurge acestea, anul acesta totul va avea loc mai netradițional ca în alți ani etc. Pe de altă parte, bătrânii de la sate își aduc aminte de perioada de imediat după instalarea puterii sovietice în aceste ținuturi, despre bisericile închise și imposibilitatea de a merge la biserică de Paște. Deci, criza actuală aduce aminte oamenilor de la sate de perioada comunistă, o perioadă când nu era permisă prezența la serviciile divine.

În linii mari, foarte multă lume s-a întors acasă – numeroși etnici români din cei plecați peste hotare s-au întors acasă în această perioadă. Dar, dacă vorbim de relația cu autoritățile, cu sistemul medical, nu sunt deosebiri în relaționarea comunității românești cu acestea față de cazul celorlalte comunități etnice sau localități din regiune (d.e. al celor cu populație etnică preponderent ucraineană).