Alegerile parlamentare din Olanda
Dorin Melnic
În noiembrie a.c. au avut loc alegeri parlamentare în Olanda, acestea fiind câștigate de Partidul pentru Libertate (PVV), de extremă dreaptă, înființat și condus de Geert Wilders.
Acesta a fost el însuși surprins de scorul obținut la scrutin, cu cele 37 (23.6%) din totalul de 150 de locuri câștigate în viitorul parlament, PVV reușind astfel mai mult decât dublul numărului de mandate față de precedenta legislatură.
În urma PVV, alianța electorală dintre social-democrați și ecologiști, din jurul fostului vicepreședinte al Comisiei Europene Frans Timmermans, a câștigat 25 de locuri (15.7%), în vreme ce Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD, conservator-liberal), condus de Dilan Yesilgöz, va avea 24 de deputați (15.2%).
Programul electoral al lui Wilders a inclus apeluri la un referendum privind ieșirea Olandei din Uniunea Europeană, oprirea totală a acceptării solicitanților de azil și respingerea migranților la granițele olandeze.
Inflația energetică rezultată din războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva combustibililor fosili rusești au jucat și ele un rol major în victoria PVV.
,,Wilders a combinat această strategie politică (anti-imigrație) făcând apel și la alegătorii care sunt dezamăgiți din cauza creșterii inflației și costului de trai’’, consideră George Tzogopoulos, profesor la Institutul European din Nisa. ,,Procedând astfel, el a criticat sprijinul militar oferit de Olanda Ucrainei, deși a condamnat invazia rusă’’.
,,Olandezii vor fi din nou numărul 1. Oamenii trebuie să își recapete națiunea!’’, a declarat liderul PVV după afișarea rezultatelor.
Pentru a deveni prim-ministru al unei țări cunoscute pentru politica sa de compromis, politicianul (numit ocazional ,,Donald Trump al Olandei’’) trebuie să convingă alți lideri de partid să lucreze cu el într-un guvern de coaliție.
Nu va fi o sarcină ușoară, deoarece principalele partide sunt destul de reticente în a-și uni forțele cu PVV, dar dimensiunea victoriei sale îi deschide noi uși spre începerea negocierilor propriu-zise.
Pieter Omtzigt, un fost creștin-democrat centrist care și-a înființat propriul partid Noul Contract Social în august a.c. (acest partid a obținut 20 de locuri, respectiv 12.9%, în viitorul parlament), a declarat că va fi întotdeauna deschis la discuții cu Wilders.
La rândul său, Frans Timmermans exclude orice colaborare a alianței Partidului Laburist și Stângii Verzi cu PVV.
Ca să obțină sprijinul politic necesar constituirii unei coaliții, cel mai probabil va fi nevoie ca Wilders să renunțe la orice pas de a iniția un ,,Nexit’’ – adică ieșirea Olandei din Uniunea Europeană.
Există slabe șanse ca un astfel de vot să capete amploare, sondajele de opinie din octombrie a.c. sugerând că aproximativ 67% din populația olandeză are o viziune favorabilă asupra UE.
Dincolo de Olanda, din moment ce Brexitul este considerat de opinia publică drept o greșeală a Marii Britanii, agitația de extremă dreaptă de a părăsi Uniunea Europeană s-a domolit, fiind înlocuită de cereri de a restructura procesul decizional al UE.
,,Ei (politicienii eurosceptici) iubesc piața unică’’, a spus Rosa Balfour, președinte al think-tankului Carnegie Europe, specializat pe politica externă și de securitate a Europei, cu sediul la Bruxelles. ,,Se pare că se inspiră de la premierul maghiar Viktor Orban. Ei nu își doresc o unitate europeană, nici interferență în nerespectarea statului de drept, dar doresc banii oferiți de UE’’.
Acești politicieni încearcă să își curețe imaginea, dar păstrând o mare parte din retorica lor agresivă, cu care ies în evidență în spațiul public. Un exemplu ar fi prim-ministrul italian Giorgia Meloni, care anul acesta s-a alăturat micului grup de lideri străini de extremă dreaptă care au efectuat o vizită la Casa Albă pentru a purta discuții cu președintele american Joe Biden.
În concluzie, victoria lui Wilders la ultimele mari alegeri ale anului 2023 din Europa a reînnoit îngrijorarea că extrema dreaptă ar putea câștiga putere sau ar putea deveni regizor la alegerile pentru Parlamentul European de primăvara viitoare, cu efecte în cascadă pentru poziția UE față de migrație, drepturile LGBT, acțiunile climatice și sprijinul pentru Ucraina.
Totodată, ascensiunea fenomenului eurosceptic în Olanda ar putea fi și un subiect de gândire pentru conducerea de la Bruxelles, care are toate motivele pentru a-și pune întrebarea: ,,De ce a câștigat Geert Wilders?’’. Este posibil ca succesul liderului PVV să nu reprezinte de fapt o amenințare pentru Uniunea Europeană, ci doar o revoltă a alegătorilor olandezi, nemulțumiți de multitudinea de probleme interne care trebuie rezolvate, precum și de absența unor lideri cu soluții funcționale privind rezolvarea acestora.
