Cronicile Mării Negre. Ediția I (partea a doua)

Cronicile Mării Negre. Ediția I (partea a doua)

                                     CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția I, sâmbătă, 3 februarie 2024

 – Partea a II-a  –

 

  • Chișinăul caută noi soluții pentru problema transnistreană. Noul viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe, Mihai Popșoi, a menționat recent intenția creării unei coaliții internaționale pentru evacuarea trupelor ruse din Transnistria. Oficialul de la Chișinău a catalogat prezența militară rusă pe teritoriul raioanelor transnistrene ca fiind una ilegală, în solida tradiție a miniștrilor de externe de orientare por-europeană. Prioritățile anunțate cu acest prilej[2] reconfirmă angajamentul puterii politice de la Chișinău față de parcursul european al Republicii Moldova și credibilitatea acestui angajament. Sunt necesare totodată eforturi suplimentare pentru ca Republica Moldova să iasă din capcana neutralității. Neutralitatea (salutată ipocrit la Moscova, dar încălcată chiar de Federația Rusă, care menține în raioanele transnistrene efective militare proprii fără acordul conducerii Republicii Moldova) va deveni tot mai clar o povară pentru apropierea Republicii Moldova de Europa și un obstacol pentru asigurarea nevoilor sale de securitate.
  • Moscova ratează borne din calendarul simbolic. Din perspectiva apropierii momentului împlinirii a doi ani de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina (24 februarie), nu sunt semnale din care rezultă că armata rusă ar avea în prezent termene ambițioase privind cucerirea de noi teritorii, în special în regiunea Donețk. Rusia nu mai dispune de resurse certe pentru a bifa date sacramentale din calendarul simbolic. Se preconizează că armata rusă va încerca să îi ofere candidatului Vladimir Putin, fie cu ocazia marcării primilor doi ani de invazie, fie în preajma datei alegerilor prezidențiale, cadoul ocuppării certe și integrale a orașului Avdiivka. Nu sunt posibile obiective mai ambițioase (d.e. angajarea de lupte directe pentru Kramatorsk și Slaviansk) ce pot fi atinse până la primele borne simbolice (24 februarie sau 17 martie, ziua principală a alegerilor prezidențiale).
  • Se reduce treptat fereastra/oportunitatea de pace. Sporesc semnalele din care rezultă că Vestul conștientizează tot mai mult reducerea treptată a ferestrei/oportunității de pace. Oficiali militari și politici din Germania, Olanda, Italia etc. menționează tot mai des nevoia pregătirii accentuate a armatelor lor pentru un viitor război de anvergură. Aplicația NATO Steadfast Defender-2024 a provocat noi declarații belicoase la Moscova[3]. Ipoteza unui viitor război cu implicarea unor țări din NATO și a NATO ca alianță este vehiculată tot mai des în mediile analitice occidentale. Un exces de precauție/pesimism înlocuiește în prezent excesul precedent de optimism (teza unui viitor război cu implicarea NATO provine prioritar din mediile care în mod eronat anticipau/titrau anterior victorii în cascadă ale armatei ucrainene pe frontul din sud). Recent, Olanda, Germania şi Polonia au anunțat[4] semnarea unei declaraţii pentru realizarea unui coridor militar care să permită desfăşurări militare rapide în Flancul Estic al Alianței, înainte de apariţia unui eventual conflict (“mini-Schengen militar”). Tot mai numeroase sunt, totodată, preocupările partenerilor României privind nevoia de proiecte și programe care să consolideze infrastructura militară în țara noastră.
  • Prevenirea “oboselii războiului”. Kievul și marile capitale partenere încearcă să prevină o “oboseală a războiului” care să slăbească sprijinul politic, tehnico-militar, financiar, logistic, juridic etc. al Occidentului. Președintele Zelenski a solicitat recent[5] înființarea unui Fond de ajutor separat pentru Ucraina pentru contracararea agresiunii rusești. Autoritățile de la Kiev încearcă să obțină angajamente ferme de la Berlin și Londra cu privire la rolul de lider pe care Germania, respectiv Marea Britanie, l-ar putea juca în impulsionarea sprijinului tehnico-militar (european și/sau chiar internațional) acordat Ucrainei. Previziunea consensuală este că “oboseala războiului” va crește în mod constant în următoarele luni în Europa și peste Ocean, în contextul electoral cunoscut.
  • Sporește din nou Planul comenzilor militare rusești. La Tula, președintele Putin anunță[6] noi creșteri ale Planului comenzilor de stat în domeniul apărării pe anul 2024 și promite finanțarea integrală a comenzilor către Complexul Militar-Industrial rusesc. Finanțarea comenzilor de stat în domeniul apărării a crescut în 2024 de 1,5 ori față de anul precedent. Liderii militari ruși apreciază că ritmul de creștere a producției militare și de asigurare cu armament și tehnică de luptă a forțelor armate proprii angajate pe frontul din sudul și estul Ucrainei reprezintă factorul decisiv al victoriei acestora.
  • Moscova încearcă noi mobilizări ale aliaților pe tema războiului. Noul ministru chinez al apărării a declarat, în cadrul unei discuții cu omologul său rus Serghei Șoigu, că Beijingul va continua să acorde Federației Ruse sprijin în războiul din Ucraina. Moscova se folosește masiv de evoluțiile din Orientul Mijlociu pentru a-și securiza și multiplica angajamentele de sprijin reciproc cu Iranul. Presa ucraineană prezintă noi dovezi ale prezenței pe câmpul de luptă ale unor armamente și muniții (de artilerie) de proveniență nord-coreeană.
  • Noi mijloace de război hibrid ale Federației Ruse în Republica Moldova. În contextul alegerilor prezidențiale din toamna anului în curs din Republica Moldova, Moscova și-a intensificat acțiunile propagandistice, provocatoare și destabilizatoare în Republica Moldova. Agenții săi de influență încearcă să deturneze agenda publică spre teme stabilite la Moscova: securizarea neutralității permanente a Republicii Moldova, provocări cu tentă separatistă la Comrat pe tema marcării așa-numitei Zile a Unității Naționale”[7], obstrucționarea sistemică a parcursului european al Chișinăului prin stimularea nemulțumirilor sociale și a factorilor și vectorilor contestatari etc.
  • Noi contacte de nivel înalt între Ankara și Baku. Se multiplică vizitele, legăturile și contactele între Turcia și Azerbaidjan, în condițiile în care Armenia s-a alăturat recent Curții Penale Internaționale, iar această decizie a provocat noi reacții foarte dure la Moscova. Armenia a devenit recent[8], oficial, stat parte la Statutul Curţii Penale Internaţionale / CPI. Se retrânge astfel și mai mult aria geografică a posibilelor deplasări oficiale fără riscuri ale președintelui Putin. O posibilă vizită la Erevan a acestuia ar genera riscuri imediate de reținere a sa, pe baza mandatului de arestare emis de Curte în 2023.
  • Schimbări politice la Tbilisi. O rotație anticipată se produce în cercurile politice din Tbilisi, în urma deciziilor Congresului formațiunii Visul Georgian – Georgia Democratică[9] și demisiei din funcția de premier a lui Irakli Garibașvili.  Potrivit acestor decizii, președintele formațiunii, actualul lider al partidului Visului Georgian, Irakli Kobahidze, este candidatul nominalizat al formațiunii la funcția de premier, iar ex-premierul Irakli Garibașvili a fost ales cu unanimitate în funcția de președinte al formațiunii. Nu se anticipează modificări în cascadă în ceea ce privește componența și obiectivele guvernării. Candidatul la funcția de premier a declarat deja că va fi schimbat din funcție doar ministrul apărării. Cel mai probabil, schimbările respective se produc pe fondul deciziei lui Bidzina Ivanișvili, fondatorul partidului Visul Georgian, de a reveni în politică. Decizia acestuia va genera și alte schimbări, în perioada următoare, la nivelul executivului georgian, din perspectiva alegerilor parlamentare din octombrie a.c., față de care Ivanișvili pare a fi elaborat un meta-plan politic. Nu se exclude o continuare a consolidării relațiilor cu Moscova ale liderilor principali ai formațiunii Visul Georgian, mascată printr-un balet narativ pro-UE și pro-Rusia al liderilor formațiunii. Este de așteptat totodată o recrudescență a disensiunilor între Palate, la Tbilisi.
  • Evenimente/evoluții așteptate pentru perioada imediat următoare: 5 februarie, decizia Comisiei Electorale Centrale a Federației Ruse privind candidaturile încă neverificate pentru președinția țării; 7 februarie, decizia oficială finală a Comisiei Electorale Centrale a Federației Ruse privind candidații la alegerile prezidențiale din Federația Rusă; 12 februarie, întâlnire Putin-Erdogan în Turcia (vizită oficială); 24 februarie, evenimente publice în Ucraina, Federația Rusă, alte țări din regiune privind marcarea împlinirii a doi ani de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina; mijlocul lunii februarie, anunțarea și votarea noului Guvern în Georgia; mijlocul lunii februarie, discuții și vot în Rada Supremă a Ucrainei pe tema legii mobilizării.

 

II. Coduri roșii[10]

  • Contre și controverse la Kiev. Ratingul președintelui Zelenski este în cădere liberă, pe fondul războiului pozițional din sudul și estul Ucrainei și al divergențelor de opinii, pe teme sensibile, ale acestuia cu liderii militari, în principal cu șeful Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene, Valeri Zalujnîi. Principalii săi competitori politici ies tot mai frecvent în spațiul public, cu opinii și evaluări separate pe teme fierbinți[11]. Teza demiterii șefului armatei ucrainene circulă tot mai insistent în mediile analitice și politice din Ucraina – numele cele mai vehiculate ale posibilului succesor sunt cele ale comandantului Forțelor Terestre, generalul Oleksandr Sîrskîi și șefului Direcției pentru Informații Militare, generalul Kirilo Budanov. Potrivit datelor media, actualul șef al armatei ucrainene ar fi refuzat propuneri de numiri în alte funcții publice (secretarul Consiliului de Securitate Națională). Efectele unei crize politice la Kiev pot fi devastatoare asupra moralului trupelor și asupra capacității de rezistență militară a Ucrainei.
  • Mobilizarea și demobilizarea în Ucraina. Tema critică (cea mai fierbinte) o reprezintă proiectul legii privind mobilizarea – una dintre principalele teme controversate în disputele dintre președintele Zelenski și șeful armatei ucrainene. Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a înaintat recent[12] Radei Supreme o variantă actualizată a proiectului de lege privind mobilizarea. Simultan, președintele Zelenski insistă asupra unor măsuri de demobilizare parțială și de rotație a efectivelor pe front, simultan cu mobilizările suplimentare care sunt avute în vedere a se realiza în perioada următoare. Obiectivul prioritar al puterii politice de la Kiev îl reprezintă evitarea acutizării clivajelor actuale existente în societatea ucraineană. Costurile propriu-zise ale mobilizării și dotării cu armamente, muniții și tehnică de luptă a rezerviștilor sunt estimate la 19 miliarde dolari (din surse exclusiv interne/naționale)[13]. Costurile politice sunt mult mai mari, de aici și ezitările președintelui Zelenski în a promova rapid și ferm proiectul de lege în domeniu. Predicție: președintele Zelenski va căuta soluția de compromis (un proiect de lege mai permisiv, care să rezolve parțial nevoile multiple ale mobilizării, demobilizării parțiale, rotației efectivelor și evitării clivajelor interne).  

III. Alerte gri[14]

  • Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibilitatea ocupării localității Avdiivka de către trupele ruse; menținerea inițiativei tactice a acestora de-a lungul liniei frontului; menținerea atacurilor combinate cu rachete și drone rusești asupra obiectivelor militare și civile din Ucraina; intensificarea acestor atacuri în preajma alegerilor prezidențiale din Rusia  (15-17 martie a.c.) și chiar a împlinirii a doi ani de la invazia împotriva Ucrainei (24 februarie a.c.); amânarea/tergiversarea/ratarea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina; demiterea lui Valeri Zalujnîi din funcția de șef al armatei ucrainene și acutizarea clivajelor politice în Ucraina; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări europene, în contextul electoral pan-european și al creșterii rapide a apetitului contestatar în unele țări membre UE.

 

IV. Lebede negre[15]

  • Convenirea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina.
  • Blocarea accesului lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA.
  • Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
  • Vot masiv anti-Putin și anti-război al cetățenilor ruși la alegerile prezidențiale de la 15-17 martie 2024.
  • Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.   
 

[1] Proiect analitic al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu. Cronicile sunt realizate ca sinteze săptămânale privind principalele evoluţii și tendințe politice, militare, economice, geopolitice, securitare care au loc în regiunea extinsă a Mării Negre. Cronicile noastre scriu, descriu și rescriu Jurnalul de bord geopolitic al Mării Negre! Partener media al proiectului: Centrul Media BucPress, https://bucpress.eu/.

[2] La ceremonia de învestire în funcție, de la 29 ianuarie a.c.

[3] Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului: “Privim această aplicație ca pe o amenințare. Alianța NATO s-a transformat sub conducerea SUA într-un instrument de confruntare. Măsuri corespunzătoare se adoptă în regim permanent”, 31 ianuarie 2024. Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al MAE rus, a numit recent temerea Occidentului privind o invazie a trupelor ruse într-o țară membră NATO drept “o fantezie nesănătoasă”.

[4] Cu ocazia unui eveniment organizat la Agenţia Europeană de Apărare a UE.

[5] 1 februarie a.c.

[6] La 2 februarie 2024, în cadrul vizitei de lucru în teritoriu.

[7] 2 februarie, zi care marchează împlinirea a 10 ani de la organizarea, la 2 februarie 2014, la Comrat, a unui așa-zis referendum „pentru autodeterminarea externă a locuitorilor din regiunea găgăuză”.

[8] La 1 februarie a.c. a intrat în vigoare, pentru Armenia, Statutul de la Roma.

[9] Congresul s-a desfășurat la 1 februarie 2024.

[10] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune.

[11] Primarul capitalei, Vitali Klitschko, interviu în Le Point, 1 februarie a.c.; Petr Poroșenko, prezențe multiple la diferite televiziuni centrale; Iulia Timoșenko atrage atenția asupra riscului polarizării societății ucrainene în contextul pregătirii noii legi a mobilizării.

[12] La 31 ianuarie a.c.

[13] Șefa Comitetului pentru buget a Radei, Roxolana Pidlasa, 2 februarie a.c.

[14] Alerte de intensitate medie.

[15] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.