Cronicile Mării Negre. Ediția a III-a, Partea I

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a III-a, sâmbătă, 17 februarie 2024

Partea I

I. Cronici albe[2]

• Căderea Avdiivkăi reprezintă o victorie tactică a armatei ruse pe frontul din Ucraina, dar eventuale înaintări corelate ale armatei ruse în regiune vor fi lente. Liniile de fortificații construite de armata ucraineană în zonă, dispunerea masivă a efectivelor ucrainene de-a lungul celor mai probabile linii de înaintare a armatei ruse, nișa redusă privind o posibilă inițiativă strategică și absența rezervelor strategice ale părții ruse (în contextul pierderilor umane semnificative suferite în bătălia pentru Avdiivka) care să susțină înaintări rapide, sunt principalele argumente în acest sens. Victoria tactică din teren va fi utilizată politico-electoral de către președintele rus, care, cel mai probabil, a cerut comenzii militare ruse un “cadou” pe front până la alegerile prezidențiale din martie a.c. Predicții: înaintări tactice lente ale armatei ruse (în următoarele săptămâni) în imediata apropiere a orașului Avdiivka, în nord, est și sud, după modelul Bahmut, precum și consolidarea treptată a controlului militar asupra orașului; pregătirea unor noi rute logistice în zonă, care să susțină viitoare înaintări teritoriale.
• Trupele ucrainene se retrag controlat din Avdiivka, ocupând noi poziiții la vestul orașului. Anunțul comandantului-general al armatei ucrainene[3] privind retragerea trupelor din Avdiivka era iminent, iar deznodământul luptei pentru Avdiivka – previzibil. Orașul Avdiivka devenise în ultimele săptămâni epicentrul luptelor din Ucraina. Confruntările au fost (și sunt) deosebit de sângeroase, cu pierderi foarte mari de ambele părți. Forțele ucrainene părăsesc controlat principalele zone urbane, retrăgându-se din toate zonele urbane, pentru a evita încercuirea. În confruntările directe din Avdiivka au fost angajate, din partea Forțelor Armate ruse, 7 brigăzi: brigăzile motorizate independente 35, 55 și 74 din compunerea Armatei 41 combinate; brigăzile motorizate autonome 15, 21 și 30 din compunerea Armatei a 2-a combinate; brigada motorizată autonomă 114 (fostul regiment motorizat independent DNR / “Republica Populară Donețk”); la acestea se adaugă subunități ale forțelor speciale. Din partea Forțelor Armate ucrainene au fost angajate în luptă Brigada a 3-a aeroportată de asalt “Azov” (care a înlocuit recent Brigada 110 mecanizată independentă), Brigăzile Mecanizate Independente 47 și 53, Brigada 116 de Apărare Teritorială și alte subunități ale grupului operațional-strategic de trupe „Tavria”. Trimiterea la Avdiivka a Brigăzii 3 aeropurtate a avut ca scop evacuarea controlată a forțelor ucrainene. Aceasta pare a-și fi îndeplinit sarcinile privind controlul retragerii trupelor. Liderii militari ucraineni apreciază că s-a reușit evitarea încercuirii trupelor de către efectivele armatei ruse, în timp ce partea rusă menționează propagandistic un număr mare de militari ucraineni încercuiți.
• Posibilă forțare a înaintării ruse spre Kupiansk. Simultan cu luptele din zona Avdiivka, armata rusă forțează înaintarea terestră spre Kupiansk. Pe această direcție tactică de înaintare, care este una prioritară pentru armata rusă în ultimele luni, ar acționa efective numeroase (se estimează la cca 50.000 de militari ruși disponibilul uman pentru înaintare; apreciem că evaluările sunt exagerate). Ocuparea celor două localități ar reprezenta obiectivul tactic al Moscovei în perioada imediat următoare, până la alegerile prezidențiale din martie 2024[4]. Predicție: După căderea Avdiivkăi, este posibil ca următorul punct fierbinte pe harta operațiunilor de pe front să îl reprezinte Kupiansk.
• Ipoteza unei posibile modificări a direcției principale de lovitură a armatei ruse, pe direcția Kupiansk. O serie de experți militari ucraineni și ruși anticipează[5], mai ales după ocuparea de facto a orașului Avdiivka, o posibilă schimbare a direcției principale de atac a armatei ruse, pe direcția Kupiansk. Ipoteza schimbării direcției principale de atac (pentru a aduce victorii tactice mai rapide președintelui Putin, în contextul electoral de la Moscova) presupune că armata rusă ar pregăti un atac treptat/elaborat asupra orașului Harkov. Este posibil ca armata rusă să își schimbe direcția principală de ofensivă, după ocuparea de facto a orașului Avdiivka. În prezent, trupele ruse atacă masiv pe direcția și în zona Avdiivka, iar obiectivul cuceririi cu orice preț a localității[6] este evident. Varianta schimbării direcției principale de atac a fost / este anticipată de partea ucraineană prin puternicele fortificații realizate de partea ucraineană în regiunea Harkov, după modelul celebrei linii Mannerheim din Finlanda.
• Trecerea formală a forțelor armate ucrainene de la ofensivă la defensivă, declarată de noul comandant-general al armatei ucrainene, era previzibilă. Declarațiile generalului formalizează o realitate a frontului cunoscută de mult experților și enunță paradigma confruntării de pe front în 2024 sub forma menținerii, pentru câteva luni, a inițitivei tactice a armatei ruse. Războiul trece într-un nou stadiu, confirmă noul comandant-general al armatei ucrainene. În noul stadiu, armata ucraineană se va confrunta pe defensivă, urmând a produce armatei ruse lovituri sistemice pentru degradarea capabilităților acesteia și a efortului de război al Rusiei. În context, președintele Zelenski enunță intensificarea utilizării dronelor și a mijloacelor de luptă radioelectronică[7]. Noul comandant-general al armatei ucrainene, generalul Olexandr Sirski, confirmă totodată măsuri în direcția consolidării producției militare proprii de muniție și armamente[8]. La Berlin, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a discutat[9] cu omologul său soluții privind producția comună de muniții și armamente.
• Armata ucraineană își consolidează fortificațiile pe liniile cele mai probabile de atac ale armatei ruse. Tema consolidării fortificațiilor a fost discutată la ședința săptămânală de guvern a executivului ucrainean[10]. Premierul ucrainean Denis Șmigal a transmis cu această ocazie că, de la începutul anului 2024, guvernul Ucrainei a alocat 20 de miliarde de grivne din fondul de rezervă de la bugetul de stat pentru fortificații; resursele suplimentare din alte surse de finanțare se ridică la alte 10,7 miliarde grivne” (notă: cursul grivnei la 15 februarie 2024: 1 UAH = 0.026391 USD). Principalele linii de fortificații au fost și sunt consolidate, în ordinea descrescătoare a alocărilor, în regiunile Harkov, Zaporojie, Donețk, Herson. Forțele apărării ucrainene se condolidează în regiunea Harkov și se așteaptă la noi atacuri susținute ale armatei ruse în această regiune, potrivit oficialilor Grupării de trupe operativ-strategice Hortița[11].
• Presa rusă aservită Kremlinului lansează fumigena unei decizii de ofensivă majoră a armatei ucrainene, la comanda Vestului. Potrivit presei ruse aservite Kremlinului, Vestul ar aștepta de la noul comandant-general ucrainean ordinul de inițiere a unei (contra)ofensive, cu utilizarea pe scară largă a mijloacelor aeriene tactice și a structurilor de desant maritim. Potrivit acestei fumigene media rusești, generalul Sirski a cerut deja Occidentului armamentele necesare pentru pătrunderea forțelor tactice de asalt aeropurtate în adâncimea apărării ruse. Se menționează, în context, posibile livrări de elicoptere militare de transport Mi-17 și Mk-41, de producție americană și germană[12].
• Posibile efecte ale morții / asasinării lui Alexei Navalnyi. 1. Este iluzorie așteptarea potrivit căreia societatea rusă va reacționa puternic, sub forma unor ample proteste și demonstrații publice. Reacția societății ruse va fi epidermică, în condițiile controlului intern absolut exercitat de regimul autoritarist de la Kremlin. Arestările sistemice[13] vor produce efecte inhibante. 2. Este posibil ca “miliția electorală” rusă să mai scadă din scorul electoral al lui Vladimir Putin, pre-stabilit deja pentru alegerile din martie a.c., până la nivelul de 77%-78%, pentru a se replia electoral în fața trendului în creștere a opțiunii de vot “împotriva tuturor”. Deja, în unele medii rusești de opoziție, se menționează recomandarea de a se vota  “împotriva tuturor” la alegerile respective, întrucât toți cei 4 candidați actuali reprezintă figuri politice similare ale aceluiași sistem opresiv. 3. Vor rămâne fără efecte solicitările comunității internaționale privind o anchetă internațională sau corectă. 4. Vor urma unele măsuri politice ale comunității internaționale împotriva regimului autoritarist de la Moscova. 5. Moartea/asasinarea lui Alexei Navalnyi va genera noi tensiuni între Rusia și Occident. Reacțiile legitime ale liderilor politici din Occident[14] privind moartea suspectă în închisoarea “Lupul polar” a lui Navalnyi, în condițiile credibilității reduse a regimului autoritarist de la Moscova și ale interesului cunoscut al establishmentului rusesc de a-l elimina pe Navalnyi, au provocat deja reacții la Moscova. Dmitri Peskov (purtătorul de cuvânt al Kremlinului) și Maria Zaharova (purtătorul de cuvânt al MAE rus) au acuzat Vestul inclusiv de amestec în treburile interne.
• Starea “democrației” ruse a atins un nou prag agonic. Principalul opozant al regimului de la Kremlin, Alexei Navalnyi, a decedat în Colonia penitenciară nr. 3 („lupul polar”) [15]. Un oponent politic mărunt și fără impact la nivel federal, Boris Nadejdin (singura voce anti-război manifestă în actuala campanie electorală), a fost împiedicat să participe la alegerile prezidențiale din martie a.c. Pentru ceilalți candidați, presa rusă citează deja scorurile probabile (4%-5% pentru fiecare contracandidat al lui Vladimir Vladimirovici), securizând enunțarea unei victorii a “candidatului” Putin cu cca 80%. „Democrația originală” a Moscovei generează în regim permanent inhibiții, frici și morți.
• Farsa electorală de primăvară de la Moscova. Potrivit presei ruse și rezultatelor celei mai recente cercetări sociologice a Centrului rusesc de cercetare a opiniei publice / VSCIOM[16], ratingul electoral al celor patru candidați la alegerile prezidențiale din martie 2024, din Federația Rusă, ar fi următorul: 75% ar vota cu președintele Vladimir Putin; 5% - cu Vlasislav Davankov, partidul „Noii Oameni”; 4% - cu Nikolai Haritonov (Partidul Comunist din Federația Rusă) și, respectiv, 4% - cu Leonid Sluțki (Partidul Liberal-Democrat din Rusia); 76% dintre cetățenii ruși ar avea intenția de a participa la scrutin.
• Federația Rusă și China nu mai au raporturi care să răspundă așteptărilor și nevoilor Moscovei. Din comunicatul Kremlinului privind cea mai recentă discuție telefonică dintre președinții Federației Ruse și Chinei rezultă că ar exista o viziune similară privind rezolvarea situației din Orientul Mijlociu, în timp ce “situația din Ucraina” a fost doar “discutată”. Comunicatul Beijingului făcea trimitere singulară la necesitatea consolidării cooperării în direcția combaterii hegemoniei americane; ulterior autoritățile chineze au revenit cu un apel la intensificarea cooperării strategice, semn că relațiile dintre Moscova și Beijing nu răspund așteptărilor părților, în pofida tonului pozitiv hiperbolic al declarațiilor oficiale. Totodată, SUA reiterează suspiciunile privind un nivel ridicat de sprijin al Beijingului pentru invazia rusă în Ucraina[17]. Apreciem că, pe “tema Ucraina”, persistă diferențe și clivaje strategice între părți. Predicție: Nu se așteaptă rezolvarea acestora, cel puțin pe termen scurt.
• Federația Rusă rămâne fără instrumente de prezență și acțiune în plan regional, în Europa. La 21 februarie a.c., Adunarea Federală a Federației Ruse va lua în dezbatere oportunitatea denunțării participării ei la Adunarea Parlamentară a OSCE / AP OSCE. În aceeași zi, Duma de Stat și, simultan, Consiliul Federației vor dezbate proiectul unei adresări oficiale către parlamentele țărilor participante la Adunarea Parlamentară a OSCE privind stoparea participării delegației permanente a Adunării Federale ruse la Adunarea Federală. Președintele Dumei de Stat Viaceslav Volodin a declarat că principala cauză a denunțării participării ruse o reprezintă politizarea activității AP OSCE, precum și lipsa de independență a acesteia („o organizație politizată absolut dependentă, care dansează după cum cântă Washingtonul”). Leonid Sluțki, candidat la președinția rusă, vicepreședinte al Dumei, propune ca obligațiile financiare ale Rusiei privind participarea la activitatea AP OSCE să fie transferate către susținerea militarilor de pe frontul din Ucraina.
• Ankara ridică miza medierii sale în războiul împotriva Ucrainei. Președintele turc recunoaște public că obiectivul său principal este să creeze condițiile diplomatice necesare negocierii/medierii încheierii unui armistițiu în Ucraina sau (chiar) a unui acord de încheiere a păcii. Recep Erdogan[18]: „Turcia va continua să depună eforturi pentru rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor regionale, inclusiv a celui ruso-ucrainean... Turcia va continua să lucreze în acest context pentru a obține rezultate în rezolvarea acestui conflict și a altor conflicte”. În aceeași zi, la 13 februarie, ministrul rus de externe Serghei Lavrov denunța posibilul statut de mediator/negociator al Elveției; potrivit acestuia, Rusia și-a pierdut încrederea în imparțialitatea Elveției. Apreciem că rolul Turciei de posibil mediator al unor prezumtive negocieri ruso-ucrainene este limitat, în pofida succeselor parțiale de mediere ale Ankarei din martie 2022. 
• Moscova a declanșat o campanie propagandistică potrivit căreia și-ar dori negocieri de pace cu Ucraina, dar Occidentul și Ucraina nu ar fi interesate de pace. În această cheie pot fi citite speculațiile de presă, generate și alimentate de Moscova, potrivit cărora în 2023 Rusia ar fi propus Statelor Unite negocierea păcii în Ucraina, însă Washingtonul ar fi respins o astfel de propunere. Sunt tot mai frecvente în mass-media rusești trimiterile privind un interes al Moscovei de inițiere a unor negocieri de pace. Acest presupus interes este, cel mai probabil, unul mimat. Rolul acestei campanii îl reprezintă recreerea unei imagini angelice a regimului de la Kremlin, în medii care pot consuma aceste mesaje (Sudul Global, electoratul anti-Ucraina din SUA și chiar țări membre UE etc.).
• Moscova ridică din nou tonul belicos la adresa Vestului. Declarațiile tot mai frecvente ale oficialilor politici și militari de la Kiev cu privire la efectuarea de lovituri sistemice pe teritoriul Federației Ruse sunt condamnate în termeni duri la Moscova. Oficialii ruși denunță tot mai des presupusa intenție a Vestului de a sprijini lovituri ucrainene multiple pe teritoriul Federației Ruse, în adâncimea acestuia. Dmitri Medvedev revine la jucăria narativă a armei nucleare[19]. Serghei Lavrov enunță decizia recentă a Vestului de a sprijini loviturile ucrainene cu drone asupra teritoriului Federației Ruse, în adâncime: „UE are planuri de a furniza Kievului arme cu rază lungă de acțiune care să ajungă în „inima Rusiei”... Occidentul ne-a declarat război... Rusia este o cetate asediată...”[20].
• Gazul rusesc se strecoară tot mai des pe potecile Europei. Oficiali guvernamentali austrieci[21] au declarat că Viena analizează posibilitatea denunțării contractului existent între OMV și compania rusă Gazprom privind livrarea de gaz rusesc în Austria, contract valabil până în 2040. În 2023, prin acest contract Austria a importat 64% din totalul gazului importat (în decembrie, 98%). În 2023, compania rusă Gazprom ar fi livrat în Europa, prin Ucraina, cca 11,85 miliarde de metri cubi de gaz, un volum mult diminuat, în condițiile sancțiunilor europene și al deciziilor strategice de renunțare la importul de gaz rusesc ca reacție la războiul declanșat împotriva Ucrainei. Măsura va duce la reducerea dependenței energetice de Rusia a Austriei.