Cronicile Mării Negre. Ediția a III-a, Partea a II-a

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a III-a, sâmbătă, 17 februarie 2024

Partea a II-a

I. Cronici albe[2]

• Noi linii roșii rusești în relația cu Europa. Măsurile enunțate recent[3] de către Ministrul rus de interne, de a da în urmărire mai multe persoane aflate în funcții publice în țările baltice (Kaja Kallas, premierul Estoniei, secretarul de stat estonian  Taimar Peterkop, ministrul culturii din Lituania, Simonas Kairys, precum mai mulți membri ai parlamentului leton etc.), reprezintă un mesaj de intimidare împotriva Vestului și totodată un avertisment cu privire la disponibilitatea Kremlinului de a traversa noi linii roșii în confruntarea hibridă cu Vestul. În baza de date a persoanelor urmărite gestionată de Ministerul rus de Interne se află 83 de nume din Letonia (printre care fostul ministru de interne, 59 de membri ai Seimului leton și 15 membri ai Consiliului local din Riga), precum și trei persoane politice din Polonia. Oficialii ruși văd în această decizie o măsură juridică de forță adoptată în oglindă cu măsurile juridice ale Vestului împotriva unor înalți oficiali ruși, precum și un avertisment împotriva liderilor europeni care nu consimt politicii de rescriere a memoriei istorice declanșate de Moscova și adoptă un profil explicit pro-Ucraina. 
• Nici o țară europeană nu se grăbește să își asume rolul coordonator al sprijinului internațional pentru Ucraina în contextul tensiunilor politice din SUA, dar mesaje și intenții în acest sens se aud deja la Berlin și Paris. Unele declarații singulare în acest sens provin din Berlin și Paris. Kievul își intensifică presiunea și lobby-ul în marile capitale europene pentru a-și securiza, acolo, decizii privind continuarea acestui sprijin. În prezent, în contextul desfășurării Conferinței de Securitate de la Munchen, președintele ucrainean Volodimir Zelenski efectuează un turneu în Europa (vizite în Germania și Franța). Camera inferioară a Congresului american a intrat în vacanță până la 28 februarie a.c., lăsând fără examinare pachetul de ajutor pentru Ucraina aprobat de Senat. Congresmenii centriști din cele două partide pregătesc un nou proiect legislativ privind Ucraina, Israel și securitatea frontierelor sudice. Estimare/prognoză: ne menținem prognoza pesimistă potrivit căreia Camera Reprezentanților nu va adopta măsurile de sprijin financiar suplimentar pentru Ucraina, pe fondul acutizării tensiunilor electorale din SUA.
• Reconstrucția Ucrainei. Potrivit evaluărilor comune ale Băncii Mondiale, UE și Ucrainei, suma minimă necesară reconstrucției post-conflict a Ucrainei se ridică în prezent la cca 486 miliarde dolari, însă aceasta crește treptat, urmare a continuării ostilităților militare de pe teritoriul Ucrainei.
• Sistemul angajamentelor și garanțiilor internaționale de securitate pentru Ucraina se dezvoltă continuu. 1. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a numit deja[4] coordonatorul părții ucrainene pentru implementarea sistemului internațional de angajamente și garanții și dezvoltarea Forțelor Apărării ale Ucrainei (generalul-locotenent Evghenii Moisiuk). 2. Noi acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina. În cadrul vizitelor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Berlin și Paris, Ucraina a semnat cu Germania și Franța acorduri bilaterale de securitate. Acordul germano-ucrainean respectiv (“Acordul privind cooperarea în domeniul securității și sprijinul pe termen lung” / “Agreement on security cooperation and long-term support between the Federal Republic of Germany and Ukraine”)[5] a fost semnat la Berlin[6] de către cancelarul german Olaf Scholz și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Potrivit documentului, Germania va oferi sprijin militar și economic Ucrainei pe toată perioada de valabilitate a documentului (10 ani); în 2024, ajutorul militar se ridică la peste 7 miliarde de euro. Potrivit președintelui ucrainean, acordul prevede, de asemenea, “un mecanism de consultări de urgență în cazul unui posibil atac armat viitor al Rusiei asupra Ucrainei”. Acordul franco-ucrainean similar a fost semnat la Paris, în aceeași zi, de către președinții Volodimir Zelenski și Emmanuel Macron. Conform acestui acord, Franța va acorda Ucrainei în 2024 un ajutor militar suplimentar de până la 3 miliarde euro (în 2022, Franța a acordat un ajutor militar de cca 1,7 miliarde euro în 2022 și 2,1 miliarde euro în 2023); sprijinul respectiv acoperă “toate domeniile de cooperare în domeniu”, inclusiv producția militară, instruirea trupelor, intelligence și sprijin civil. Acordul franco-ucrainean este încheiat, ca și cel germano-ucrainean, pe 10 ani și prevede, printre altele, "furnizarea de asistență globală Ucrainei" pentru "restabilirea integrității sale teritoriale în frontierele recunoscute internațional", "disuasiune activă și măsuri pentru a face față unei noi agresiuni" din partea Rusiei, precum și sprijinul pentru aderarea Ucrainei la UE și pentru "interoperabilitatea cu NATO".
• Liderii europeni ridică tonul împotriva Moscovei. Președintele francez Emmanuel Macron[7] a denunțat o „schimbare a atitudinii Rusiei”, argumentând în acest sens cu atacuri cibernetice rusești împotriva țărilor occidentale (prin care „ au fost depășite mai multe praguri”) și temerile occidentale recente privind desfășurarea de arme nucleare rusești (anti-sateliți) în spațiu; ambele probează „o dorință de agresiune” a Moscovei; cancelarul german Olaf Sholtz[8]: „la doi ani de la începutul acestui război teribil, astăzi trimitem un mesaj foarte clar președintelui rus (Vladimir Putin): nu ne vom relaxa sprijinul pentru Ucraina”.
• Continuă sprijinul tehnico-militar german pentru Ucraina. La Berlin, cancelarul german a anunțat livrarea unui nou sprijin militar pentru Ucraina, în valoare de cca 1,1 miliarde euro (ca parte a angajamentului de sprijin militar pe anul în curs, de 7 miliarde de euro). Germania a transmis recent sau este pe cale de a livra Ucrainei, în perioada imediat următoare, un nou lot de tehnică de luptă și echipamente militare, inclusiv transportoare blindate, muniție de artilerie, drone de cercetare, rachete pentru sistemele IRIS-T, sisteme antiaeriene tip Skynex cu muniție aferentă, obuziere, tunuri autopropulsate, aparatură de deminare, mașini de patrulare etc. Numai în acest an, Berlinul va aloca 15 miliarde de euro pentru a sprijini Kievul, dintre care peste 7 miliarde de euro pentru aprovizionarea cu armamente (armamente pentru care au fost deja semnate contracte specifice).
• Continuă sprijinul internațional pentru Ucraina. Potrivit datelor publice europene[9], Statele Unite au trimis ca ajutor militar Ucrainei cca 42,2 miliarde de euro în perioada februarie 2022 – decembrie 2023, respectiv cca 2 miliarde de euro lunar. Uniunea Europeană a promis 49,7 miliarde de euro ca ajutor militar de la începutul războiului, însă doar 35,2 miliarde de euro au fost alocate până acum pentru armamente și echipamente militare. În total, 265,1 miliarde de euro au fost promise Ucrainei din februarie 2022, inclusiv 141,3 miliarde de euro ca ajutor financiar, 107,5 miliarde de euro ca ajutor militar și 16,3 miliarde de euro ca ajutor umanitar. Principalii donatori sunt UE și țările membre UE (144,1 miliarde euro), Statele Unite ale Americii (67,7 miliarde euro) și Regatul Unit (15,7 miliarde euro). Pentru ca UE și marile capitale europene să preia rolul coordonator al sprijinului internațional pentru Ucraina în locul SUA, este nevoie de o voință politică puternică a liderilor europeni.
• Mesaje și campanii de dezinformare, fake-uri și mesaje-țintă propagandistice prioritare rusești identificate în perioada de referință: Rusia este pregătită pentru negocieri cu Ucraina; în pofida acestor asigurări, date inclusiv de președintele Putin, gazda Conferinței de Securitate de la Munchen nu a invitat la eveniment reprezentanții Rusiei și Iranului invocând că niciuna dintre țări nu este pregătită pentru un dialog constructiv (Nezavisimaia Gazeta[10]); câștigătorul campaniei prezidențiale din martie a.c. este clar – Vladimir Putin; al doilea loc este relevant, pentru că poate aduce acestuia profituri politice la alegerile parlamentare din 2026 (Vedomosti[11]); la Minsk, președintele Alexandr Lukașenko a acuzat opoziția din exil că ar negocia cu Vestul reconfigurări teritoriale ale Republicii Belarus (potrivit acestuia, opoziția politică belarusă refugiată în exil ar negocia cu Vestul scenariul alipirii la Polonia a unor teritorii din vestul Republicii Belarus, simultan cu alipirea la Belarus a unor teritorii din vestul Federației Ruse, în condițiile înfrângerii în acest război a Federației Ruse); UE sprijină lovituri ucrainene în adâncimea teritoriului rus (Serghei Lavrov).
• Noi acțiuni hibride rusești în Republica Moldova. Noile vizite la București ale oficialilor de la Chișinău și noile probe ale coeziunii relației București-Chișinău au generat contramăsuri la Moscova. Revenirea lui Vasile Tarlev în politică este văzută la Chișinău ca fiind „gândită la Moscova”; după vizita lui Ilan Șor în capitala rusă[12], se așteaptă noi acțiuni hibride ale Rusiei în Republica Moldova. Posibilitatea unor noi acțiuni hibride în Republica Moldova este enunțată și de Institutul pentru Studiul Războiului, cu evaluări larg preluate de presă. Evaluarea noastră: Moscova desfășoară în mod permanent acțiuni hibride în Republica Moldova; obiectivul punctual al unora dintre acestea îl reprezintă blocarea parcursului european al Republicii Moldova, prin mai multe scenarii: destabilizarea situației sociale și economice în preajma alegerilor prezidențiale sau în ciclul pre-electoral; mutări surpriză pe eșichierul politic (Vasile Tarlev, Irina Vlah); generarea de proteste stradale; boicotarea referendumului pro-Europa; operațiuni militare sau speciale sub steag fals la Chișinău, Tiraspol sau Comrat.
• Oficialii din Republica Moldova continuă eforturile de reintegrare a regiunii transnistrene. Chișinăul a adoptat mai multe măsuri pentru a preveni escaladări ale relației cu autoritățile locale din regiunea transnistreană, în contextul recentei decizii de aplicare a taxelor vamale pentru întreprinderile din stânga Nistrului. Potrivit vicepremierului pentru reintegrare Oleg Serebrian[13], partenerii europeni ai Republicii Moldova înțeleg că reintegrarea regiunii transnistrene în câmpul legal al Republicii Moldova necesită timp și eforturi structurate; în prezent, “procesul de integrare europeană al Republicii Moldova nu este conectat cu procesul de reintegrare (…) Cu cât Republica Moldova și Ucraina vor fi mai ancorate în Europa cu atât mai greu va fi pentru această regiune să nu se conformeze acestor reguli”.
• Noi conflicte între președinta pro-europeană a Georgiei și oponenții săi politici. Potrivit acestora, Salome Zurabishvili nu ar mai îndeplini, de facto, atribuțiile de președinte. Oponenții acesteia o acuză că ar avea intenția de a sabota alegerile parlamentare viitoare. Formațiunile pro-ruse o suspectează de apropieri interesate politic de formațiunea lui Mihail Saakașvili (Mișcarea Națională Unită), al cărei sprijin ar fi decisiv pentru menținerea în funcție a președintei țării. Președinta Salome Zurabishvili a prezentat, recent, în Parlament, raportul său anual privind starea politicii externe și interne a Georgiei. Cu această ocazie, ea a anunțat crearea unei centru special în cadrul Administrației Prezidențiale numit „Platforma unității pentru Europa”, care are sarcina de a manageria propunerile privind accelerarea integrării europene. Aceasta s-a întâlnit totodată cu reprezentanții principalelor partide de opoziție, care au susținut inițiativa. Estimări: conflictele politice dintre președinta Salome Zurabishvili și actualul guvern vor continua și vor escalada. Vor continua apropierile dintre președintă și partidele (de opoziție) neanexate de Visul Georgian. Din rațiuni electorale, este posibil ca Visul Georgian (care intenționează să obțină, la alegerile parlamentare din 2024, o majoritate constituțională cu cel puțin 113 mandate în Parlament) să își consolideze treptat retorica pro-rusă.

II. Coduri roșii[14]

• Sub presiunea politică și militară a Rusiei, Armenia enunță riscul unui război total al Azerbaidjanului asupra acesteia. Noi episoade tensionate și schimburi de focuri s-au produs recent la frontiera azero-armeană. Potrivit părții armene, la 13 februarie a.c., subunități ale Serviciului de Stat al Azerbaidjanului au desfășurat o operațiune de intimidare și au distrus un post militar de frontieră al Armeniei la frontiera dintre cele două state. Autoritățile de la Baku precizează că, dimpotrivă, pozițiile pazei azere de frontieră ar fi fost atacate la 12 februarie a.c. dinspre partea armeană, iar la 13 februarie a.c. ar fi efectuat o operațiune de răspuns, în zona au localității Nerkin-Hand, regiunea Syunik, urmare a căreia au „distrus complet” postul armean și au suprimat punctele de tragere din zonă. Autoritățile azere au precizat că vor răspunde militar de fiecare dată unor acțiuni similare ale părții armene. Premierul armean Nikol Pașinian a dat ordin[15] trupelor proprii de la frontiera cu Azerbaidjan să nu răspundă la eventuale provocări și a enunțat măsuri pentru nepermiterea escaladării. Estimăm că situația va escalada; escaladările la granița azero-armeană vor continua. Riscurile unor escaladări de amploare în regiune rămân ridicate.

III. Alerte gri[16]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibilitatea schimbării direcției principale de atac a armatei ruse – spre Kupiansk; menținerea inițiativei tactice a acesteia de-a lungul liniei frontului; noi tensiuni și escaladări la frontiera azero-armeană; escaladări ale relației dintre Rusia și Vest, în noul context tensionat (moartea lui Navalnyi, arma nucleară rusească din spațiu, Conferința de Securitate de la Munchen); acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări europene, în contextul electoral pan-european și al creșterii rapide a apetitului contestatar în unele țări membre UE.

IV. Lebede negre[17]

• Reducerea sprijinului politico-electoral pentru Putin în contextul morții lui Navalnyi; demonstrații și proteste pro-democrație de amploare în Rusia.
• Convenirea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina.
• Blocarea accesului lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA.
• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.